1,300 matches
-
sălbatică și tatonare erotică. Indianca este definită de vitalitatea ce trece dincolo de zidul protector al fidelității față de înde părtata iubită. În cele din urmă, între calăreț și indianca sălbatică comunicarea ține de naturalețea sexuală și emoțională ce evocă romanele Antichității. Idilele se pot reconstitui în acest decor al Vestului. Însă idilele nu pot supraviețui atunci când istoria revine spre a-și impune ordinea ei. În acest western iconoclast al lui Manara, cavaleria nu sosește spre a salva pe tinerele inocente prizoniere ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trece dincolo de zidul protector al fidelității față de înde părtata iubită. În cele din urmă, între calăreț și indianca sălbatică comunicarea ține de naturalețea sexuală și emoțională ce evocă romanele Antichității. Idilele se pot reconstitui în acest decor al Vestului. Însă idilele nu pot supraviețui atunci când istoria revine spre a-și impune ordinea ei. În acest western iconoclast al lui Manara, cavaleria nu sosește spre a salva pe tinerele inocente prizoniere ale pieilor-roșii, ci îndeplinește datoria de călău ce masacrează comunități. Ucisă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Pentru Cushing, întâlnirea cu Lilian Woodham-Kelly nu înseamnă decât un interludiu înșelător în existența sa. Sergentului dezertor îi este oferită ocazia de a juca timp de câteva zile, convingător, partitura ofițe rului de carieră. Sfârșitul aventurii este și sfârșitul unei idile petrecute în afara cadrului implacabil al destinului. Nici Miccoli nu-și va afla fericirea în Abisinia și poate că tocmai de aceea drumurile îl vor purta mai departe către Spania și mai departe către noul război mondial pregătit pe câmpurile Republicii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mă grăbeam s-o ajung din urmă ca să-i propun să-i duc ghiozdanul. De fiecare dată minunea se Înfăptuia: ea accepta să mi-l Încredințeze, iar eu i-l Înapoiam două străzi mai Încolo, cînd drumurile noastre se despărțeau. Idila asta a ținut aproape un trimestru, pînă ce mama micuței Elisabeth a venit la mama mea și a rugat-o să mă facă să renunț la circul ăsta. Părinții mei nu-și dăduseră seama de nimic. CÎnd m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Pe vremea aceea, singurul persan de care auzisem era Omar Khayyam. Un decadent, un fel de Baudelaire al persanilor. David o asculta mulțumit. După 11 septembrie, multe newyorkeze refuzau să mai iasă cu musulmani. Faptul că ea avusese deja o idilă cu un iranian Îi dădea sentimentul că avea o șansă. Nu știam dacă să divorțez sau nu. Soțul meu se purtase ca un nemernic, dar se străduia din toate puterile să mă recucerească. Știam că n-aveam să fiu fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui Telescu care să intre În contradicție cu cea a tatălui tău? Susan cade pe gînduri. — Nu, dar era ceva. — Ce anume? — Eu. Susan Își mai aprinde o țigară. Într-un fel, chestia asta nu-l surprinde. — Ai avut o idilă cu profesorul? Nu, nu o idilă. Simțeam că el poate să fie sufletul meu pereche mai bătrîn, călăuza mea. Dar tata era bănuitor. Poveștile l-au neliniștit dintotdeauna. — Nici nu-i de mirare, cu poveștile Aleișei. Cu siguranță, politica este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
contradicție cu cea a tatălui tău? Susan cade pe gînduri. — Nu, dar era ceva. — Ce anume? — Eu. Susan Își mai aprinde o țigară. Într-un fel, chestia asta nu-l surprinde. — Ai avut o idilă cu profesorul? Nu, nu o idilă. Simțeam că el poate să fie sufletul meu pereche mai bătrîn, călăuza mea. Dar tata era bănuitor. Poveștile l-au neliniștit dintotdeauna. — Nici nu-i de mirare, cu poveștile Aleișei. Cu siguranță, politica este cu totul altceva. Poliția o să descîlcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mutat acolo. Aveam doar vreo trei-patru ani, răspunde Susan. E un fel de tensiune În vocea ei și numele profesorului Telescu plutește În aer preț de cîteva clipe. Wakefield o crede pe Susan cînd spune că nu a avut o idilă cu Telescu. Pe de altă parte, se prea poate ca Tiffany să fi avut. Își amintește zîmbetul melancolic al lui Telescu din poza de pe coperta cărții sale și simte o rudenie de neexplicat cu dispărutul. E atît de familiar! Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
iubit deopotrivă de bărbații homosexuali și femeile heterosexuale. La școală, le-a spus, era trecut ca o jucărie de la o femeie la alta, dar nici una dintre relații nu durase mai mult de trei sau patru zile. După ce s-a terminat idila cu Mariana, Anton a mai sunat ca să le vorbească despre viața și problemele lui, dar viața și problemele lui erau plicticoase, așa că de abia așteptau să Închidă. Apoi Anton le-a dat vestea cea bună că și-a luat diploma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-l urmărească pe domnul doctor Westcott la sfârșitul programului. Poate că n-ar fi trebuit să-i spună numele lui. Fără a avea habar de suspiciunile asistentei, Henrietta zâmbea îndreptându-se spre parcare. Simțea deja cum se țese o idilă. La semaforul de la intrarea în Woodbury, chiar peste drum de primărie, două pușlamale care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu bureții lor soioși. Fiindcă era prea târziu ca să recurgă la tactica ei obișnuită de-a porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate în anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează” sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu tentă burlescă și mesaj antitradiționalist, uneori blasfemiatoriu („Dragoste falită“, „Idilă“), afine antisentimentalismului și antipaseismului futurist. Victor Eftimiu este prezent - în prima fază a revistei - cu două poeme de frondă socializantă, la fel expresionistul social Aron Cotruș, iar Al. O. Teodoreanu colaborează în nr. 70 cu o amuzantă „caligramă” în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gaila făcea ce făcea și-i ieșea în cale, nu roșea când el o privea și profita de orice ocazie să-l atingă și să stea lângă el. Romilde a fost cea dintâi care și-a dat seama de năvalnica idilă ce se înfiripa între cei doi, veghindu-i cu blândețe și fără să se amestece, până ce lucrul a devenit fățiș pentru toată lumea. Atunci am vorbit cu Gisulf, mult prea ocupat ca să-și dea seama, dar fericit când a aflat. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zâmbet larg pe buze. La mine exact contrariul. Înainte de micul-dejun, mama mi-as pus să trec, în drumul meu spre Kristine - o prietenă bună - pe la doamna Gilbert, o bătrânică enervantă ce vinde morcovi și mereu îmi povestește despre „marea ei idilă cu un filosof”. Urăsc casa ei! E plină de pisici! A aprobat din cap, schițând un zâmbet fals, după care mama sa a plecat la muncă, iar eu mi-am mâncat în silă cerealele și pâinea cu unt. Dimineața aceasta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
seducției, iată de ce-i atât de greu să pierzi orice speranță. De ce oare, În seara aceea, i-a atins Carolinei Yessayan coapsa și nu brațul (ceea ce ea, foarte probabil, ar fi acceptat, iar de aici ar fi putut Începe o idilă; căci puțin Înainte, stând la rând, ea Îi vorbise intenționat, pentru a-l face să se așeze lângă ea, și tot intenționat Își sprijinise brațul lângă al lui; Într-adevăr, Îl remarcase mai de mult pe Bruno, Îi plăcea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca partener. E inteligent, amuzant și are un stil de lucru foarte asemănător cu al meu și, cumva... suntem cam pe aceeași lungime de undă. Și da. Dacă lucrurile ar fi stat altfel, ar fi fost chiar rost de o idilă. Însă a existat o neînțelegere stupidă și... Oricum. N-a fost să fie. Detaliile nu mai contează. Și nu-mi mai bat capul cu asta. Suntem prieteni - și sunt foarte mulțumită așa. OK, uite ce s-a întâmplat. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și citind contracte. Dar nu mă pot relaxa și bucura sută la sută de acest moment de respiro. Pe măsură ce citesc articolul „Zece metode pentru a afla dacă ai bikinii prea mici” sunt din ce în ce mai îngrijorată. În momentul în care ajung la „Idile adevărate de vacanță” și Annabel îmi usucă părul cu foehnul, mă cuprinde cea mai veritabilă spaimă. Nu pot fi blondă. Chestia asta nu e pentru mine. Gata ! Annabel mai vâjâie o dată cu foehnul deasupra părului meu și îl oprește. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
De unde... — Niște ziariști vorbeau despre asta afară. — A. Mă rog, e adevărat. Îl cheamă Nathaniel. Simt că mă înroșesc. E... un tip foarte drăguț. Guy se încruntă de parcă nu înțelege ce vreau să spun de fapt. — Dar e doar o idilă de vacanță. — Nu e deloc o idilă de vacanță ! zic, luată prin surprindere. E o relație. Și ținem foarte mult unul la altul. — Se mută cu tine la Londra ? — Păi... nu. Nu-i place la Londra. Dar o să ne descurcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
A. Mă rog, e adevărat. Îl cheamă Nathaniel. Simt că mă înroșesc. E... un tip foarte drăguț. Guy se încruntă de parcă nu înțelege ce vreau să spun de fapt. — Dar e doar o idilă de vacanță. — Nu e deloc o idilă de vacanță ! zic, luată prin surprindere. E o relație. Și ținem foarte mult unul la altul. — Se mută cu tine la Londra ? — Păi... nu. Nu-i place la Londra. Dar o să ne descurcăm noi cumva. Guy mă privește sceptic preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cântat de o organizație a fetelor idealiste din America numită „Spiridușii“. Textul integral, după spusele domnului Dobrowitz, este: Prieteni noi să-ți faci, Pe cei vechi să nu-i lași. Cei noi sunt argint, Cei vechi aur sunt. CAPITOLUL ZECE IDILĂ... Nevasta mea n-a știut niciodată că sunt spion. N-aș fi pierdut nimic dacă-i spuneam. Faptul că i-aș fi spus n-ar fi făcut-o să mă iubească mai puțin. Faptul că i-aș fi spus nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
lista de alertă maximă de aici și până în Cucuieții din deal1. Dacă lucrurile ar fi stat altfel, adică dacă Hawkins n-ar fi fost polițist sau dacă eu n-aș fi fost un flutură-vânt boem, am fi putut să luăm idila noastră un pic mai în serios, dar eu înclinam să cred în teoria conform căreia singura ei rațiune de a fi era fiorul imposibilului. Vorba ceea, nu prea avusesem multe relații serioase, pe termen lung („Shades of the prison house
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
când îl analiza pe Hugo, dar îmi făcea și un compliment foarte elegant. Cine și-ar fi închipui așa ceva. Fie Hugo nu spusese decât adevărul - anume că el și Violet erau vechi prieteni care acum, după ani de zile de la idila lor din timpul facultății, se iubeau ca frații - fie ea era într-adevăr intrigantă nemaivăzută. Și, norocul tău, zise Violet, aruncându-mi un zâmbet șugubăț. Era absolut fantastic în pat acum câțiva ani și pun pariu că a devenit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ia locul autorului și-și desfășoară firul gândirii în mod firesc. Așa e și cazul doctorului Eugen Tomescu, care-și relatează povestea iubirii pentru doctorița Pavelescu, colegă de facultate. Câte personaje, tot atâtea povești de viață. Fiecare cu interpretarea lui. Idila care se înfiripează între Iuliana și doctorul Eugen e menită să mai destindă atmosfera încordată legată de accident. Iustin Dobrescu începe să-și depene amintirile în fața doctorului curant la fel de firesc de parcă s-ar fi aflat în fața unui prieten vechi. Pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
permanență. Se minuna acum, la brațul lui Eugen, înțelegând că nu toți oamenii, nu toți bărbații de pe pământ sunt răi, imbecili, animalici, în manifestările prin care încearcă să cucerească sufletul ori, mai degrabă, trupul femeii. Trăia, alături de el, acele frumoase idile de care nu a avut parte în adolescență. Trăia acele clipe care o făceau mai frumoasă sufletește și trupește. Înflorea alături de Eugen și era conștientă de această realitate în multe situații și momente. Ar fi dorit să-i împărtășească total
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]