1,103 matches
-
Laviniei Șandru legate de posibilitatea ca Vadim Tudor să fie colaborator al fostei Securități, revista România Mare nu argumentează contrariul cu probe, ci recurge la injurii și atacuri la persoană, catalogând-o pe deputatul Partidului Inițiativa Națională drept "curva liliputană", "idioată", "proastă". În aceste condiții, discursul jurnalistic este nu își mai respectă identitatea, întrucât obiectivitatea sa nu mai există. În textul jurnalistic se poate utiliza și sofismul autorității, care constă în apelul la autoritatea unei valori respectate de mulți (Dumnezeu, adevăr
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
muzică, în drog sau alcool, mântuindu-și într-un fel, și-ntr-un târziu, angoasa. VERBA WOLANd Ia-mă și pe mine-n zbor! Ruxandra CESEREANU Pe când eram fetiță (adică prin 1968, când aveam 5 ani), exista un refren cam idiot pe care îl fredonam cu o plăcere aparte: Avion, cucuion, ia-mă și pe mine-n zbor!, așa suna refrenul cu pricina. Nici atunci nu știam și nici acum nu știu ce înseamnă, de pildă, cucuion, dar îmi plăcea teribil cuvântul acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
câteva secunde cu ochii lui albaștri, absolut nevinovați. Porni de-a lungul trotuarului, își ridică din mers gulerul pardesiului. Imaginar îl întrebă pe Alexe: Ce mai face Nina? Și bărbatul îi răspunse ca un automat: Întrebare de gradul zero, absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi testez capacitățile și, dacă e să mi le testez, atunci vreau să o fac la cel mai înalt nivel posibil, adică la nivelul națiunii. Vreau să văd cât de sus pot urca pe scara ierarhică din cadrul acestui sistem birocratic idiot, vreau să-mi încerc forțele pur și simplu. Înțelegi ce spun? — Parcă ar fi vorba de un joc. Păi chiar este un joc. Nu dau doi bani pe putere și pe bani. Crede-mă. Poate par un ticălos egoist, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
După ce s-a terminat înmormântarea și a plecat toată lumea, ne-am pus pe sake și am băut până în zori. Am dat gata o sticlă și jumătate și i-am bârfit pe toți: unul a fost prost, celălalt de-a dreptul idiot, mai știu eu care un câine râios, un oarecare a fost porc, altul ipocrit, ba am găsit și un șarlatan. Nici nu poți să-ți dai seama ce bine ne-am distrat! — Îmi imaginez. — Ne-am îmbătat și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aceea te și mint. Nu mă întâlnesc cu sora mea în Ginza. Aveam de gând să-mi petrec noaptea la tine și mi-am luat pijamaua cu mine. Crede-mă. Am pijamaua și periuța de dinți în geantă. Sunt complet idioată! Nici măcar nu m-ai invitat o singură dată să-ți văd noua casă. Mi-e clar că vrei să fii singur și o să te las singur. N-ai decât să gândești până nu mai poți! Nu vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
afirma propria individualitate, Încât devenise capabilă de cele mai stranii acte de rebeliune. Astfel că, dacă repetă obiecția Împotriva tortului, de data asta chiar mai stăruitor ca Înainte, În spatele furiei ei exista un motiv mai profund : Nu mai vreau torturi idioate! — Prea târziu, domnișoară, e deja gata, a spus mătușa Banu, săgetând-o pe Asya cu privirea pe deasupra unei pentagrame magice abia Începute. Dacă următoarele trei cărți nu se dovedeau a fi extrem de promițătoare, jocul de tarot de pe masă se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din țigară și a spus: — Dă-mi voie să-ți spun ce e isteria. Toate scenariile alea pe care le-ai scris pân-acum, Întregul serial Timur Inimă de Leu - turcul musculos, herculean trecând de la o aventură la alta Împotriva idiotului bizantin. Asta numesc eu isterie. Și odată ce o faci să devină un spectacol televizat și faci milioane de oameni să-și Însușească mesajul tău Îngrozitor, chestia asta se transformă În isterie colectivă. De data asta Gazetarul Homosexual Ascuns a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Acest castron este spațio-timp, iar obiectele care se mișcă În el se mișcă În spațio-timp. În mod curent, nu astfel este Înțeleasă mișcarea, dar așa se Întâmplă În realitate. — Chiar așa? — Desigur. Să luăm, de pildă, base ball-ul. — Ce joc idiot, spuse Harry. Urăsc jocurile. — Cunoști jocul ăsta? Îl Întrebă Ted pe Norman. — Da. — Perfect. Să presupunem că jucătorul la bătaie trimite o minge către mijlocaș. Mingea se deplasează aproape rectiliniu, Într-un interval de, să zicem, o jumătate de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
discuția ei cu Barnes. Încă mai era supărată. — Blestematul ăsta de Barnes! Unde a dispărut? — Face și el ce poate, ca oricare altul, spuse Norman. Ea se Întoarse către el. — Știi ceva, Norman? Câteodată ești mult prea Înțelegător. Individul e idiot. Complet idiot.. — Hai să căutăm camera aia, nu vreți? propuse Harry. E mai important acum. Harry urmări cordonul ombilical ce pornea din spatele manechinului, intrând În podea. Ridică plăcile podelei, urmărind traseul cablurilor. — În mod cert, cu un bărbat n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu Barnes. Încă mai era supărată. — Blestematul ăsta de Barnes! Unde a dispărut? — Face și el ce poate, ca oricare altul, spuse Norman. Ea se Întoarse către el. — Știi ceva, Norman? Câteodată ești mult prea Înțelegător. Individul e idiot. Complet idiot.. — Hai să căutăm camera aia, nu vreți? propuse Harry. E mai important acum. Harry urmări cordonul ombilical ce pornea din spatele manechinului, intrând În podea. Ridică plăcile podelei, urmărind traseul cablurilor. — În mod cert, cu un bărbat n-ar fi vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o dată, zise el. Vreau să aud cine a autorizat asta. Era Încruntat și supărat. Se uitară la Tina: — Cum e vremea la suprafață? — Se pare că se Înrăutățește rapid. Barnes se Întoarse către ei: N-aveți de gând să tăceți, idioților?! Norman Își aruncă sacul pe podea. Beth stătea lângă hublouri obosită, frecându-se la ochi. Tina Închidea monitoarele, unul după altul, când, deodată, se opri: — Priviți! Pe unul dintre monitoare apăru sfera strălucitoare. Harry stătea lângă ea. — Ce face Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cap. Desenam ce vroiam, cum vroiam. Eu, la zece ani, vroiam să fiu poet. Scriam poezii. V.P.: Ca Valeriu Matei, fratele tău. I.M.: Da, da. Vroiam să fiu ca el. V.P.: Era o gelozie? I.M.: Nu, nu, era un joc idiot pe care-l făceam. N-o să crezi, scriu poezii și acum. V.P.: Mai aflăm ceva. Trebuie să mă întorc spre începutul interviului, unde ai afirmat că îți place foarte mult literatura. I.M.: Venise Valeriu acasă, în Cazangic, înainte de a merge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
instantaneu de grosimea și capacitatea de rezistență a scutului. trecînd prin membrana Bruce Willis - Harrison Ford, toate semnele din lumea exterioară se modificau în ceva compatibil cu textura, ideologia și natura intimă a membranei. Cum spuneam, Victor nu era nici idiot și nici inconștient. el știa că filmele americane văzute timp de douăzeci de ani îi induseseră în subconștient și chiar în suflet o anumită ideologie. De fapt, el, Victor, credea acum sincer în mesajul general al acestor filme. Credea sincer
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și în direcția paharului meu. Nu molfăiți cu ochii plonjați exclusiv în farfuria personală că nu sunteți un hipopotam. Paharul meu este gol, nu știu dacă ați observat acest lucru. Gol. — Vai Domnișoară, vă rog să mă iertați, sunt complet idiot. Deși, nuditatea acestui pahar nu este un lucru dezagreabil, mai ales că va aparține... Tu crezi, Guy, că ăștia doi își bat joc de mine ? Să fi ajuns ei atît de departe cu jocul încît să se amuze acum inventînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
neobservat. Și aceasta din cauza unor nenorocite de păsări care au început să ciugulească din tastatura mea. tot programul de scriere patch mi a fost perturbat de aceste viețui toare inutile. am suportat pînă acum exact 34 de ciugulituri. Un porumbel idiot, urît și agresiv a încercat de treisprezece ori să smulgă tasta enter. Vă dați seama ce dezastru a însemnat acest lucru pentru coerența narațiunii mele ? De treisprezece ori am fost obligat să relansez programul de scriere, procedură care a întrerupt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
el însuși încît, revenind la suprafață, ne transmitea acest mesaj infam, ca o profeție de care noi, oamenii, nu mai puteam să nu mai ținem seama de-aici înainte. Avea în Idiotul un fel de sfânt, dar sfântul era chiar idiot, după ce ne făcuse atâta vreme să credem că nu era... Mi se întîmpla pentru prima oară să citesc o carte și să prind aversiune pentru autorul ei. Mulți ani mai târziu, recitind această povestire, am rezistat mai bine, fiindcă celelalte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu din experiență ci din instinct, deși chipul ei grav mă urmărea, gestul cu care îmi luase ochelarii de la ochi mă asalta.... Am intrat la un cinematograf și am văzut un film din care n-am înțeles nimic, o comedie idioată care stârnea hohote în sala... Dragostea e ca moartea, îți intră în suflet și totul amorțește în tine, alungă ceea ce era înainte ființa ta intimă și se instalează ea, femeia care ți-a luat piuitul... A doua zi însă mi-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lui ascunse era corectura. Nu venise din Buzău în capitală ca să mâzgălească semne de erori tipografice pe textele altora, într-un birou de la subsol, în tovărășia unor inși fie mulțumiți de ei cum eram eu, fie mărginiți, râzând de glumele idioate ale unui bătrân decăzut ca Sachelarie. Se sufoca. Și acționa, și norocul (sau poate nenorocul) îi surâse. Scrise un articol bun despre ultima carte a lui Arghezi, un roman (Lina) și poetul telefona lui Mircea Grigorescu și îi spuse că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
toată povestea asta? — Nu știe încă. Ochii negri ai lui Carrie o priviră sfidător. — Ai de gând să fii tu mesagerul veștilor bune? Fran se urcă în mașină și așteptă s-o vadă pe Carrie plecând. Apoi, simțindu-se mai idioată și mai abătută decât își amintea să fi fost vreodată, porni spre casă. După ploaie se lăsase răcoare, primul semn că venea toamna. Își scoase hainele de serviciu și își puse pe ea dragul ei chimono alb, de mătase, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sânt duioase pe lângă mine. Îți închipui că mă sperie puțin sânge amestecat cu noroi? Cu stomacul meu sensibil nu prea fac față când îmi e greață, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sânt idiot să-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las privit cu îngăduință să știu că trag cu ochii închiși, astupîndu-mi nasul cu cealaltă mână ca să nu mai simt duhoarea noroiului..." ― Aici locuiește, zise Dinu, întrerupîndu-mi monologul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicîndu-i "dragul nostru idiot". Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi; cu o ușor ridicolă importanță. Mopsul îi zicea în batjocură uneori "dragul nostru idiot", dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. "Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că face și acum cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cei care, dintr-un motiv sau altul, mă suportau sau trebuiau să mă suporte astfel. De aceea am început să-mi dau aere și chiar să-i reped pe unii mai slabi de înger dintre bătrâni. Ca să nu fii considerat idiot, trebuie să fii scârbos cu cei dispuși să te considere așa, era scuza pe care mi-o găsisem și de care mă foloseam când mă purtam grosolan. Fiindcă, nu-i așa? nu se sare ușor pe un fotoliu de răchită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asta, că Moașa venise la mine în cameră. Să mă culc cu ea. Ceea ce mă cutremurase. Cum să mă ating eu de o femeie pe care o atinsese El? Era de la sine înțeles că refuzasem. Și am încheiat patetic și idiot: Niciodată nu voi proceda altminteri". Bătrânul mă ascultase fără să-i tresară un mușchi. Când am terminat a azvârlit cărțile. 29 De câte fleacuri a depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]