1,090 matches
-
efectiv cu ochii În soare. S-a răzgîndit cu doar trei săptămîni Înaintea nunții, dacă-ți vine să crezi așa ceva ! Așa că, Într-o noapte, mami s-a strecurat la el În laborator și a scos din priză toate aparatele alea idioate. Toată munca lui de cercetare a fost complet compromisă ! Vorba ei, „i-a ieșit pe nas lui Emerson !“ — Emerson ? spune Lissy, fixînd-o uluită. Te referi cumva la... Emerson Davies ? — Da, la el ! Davies. — La Emerson Davies, care a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ți-ai amintit ceva ? — Păi... Mă opresc, sfîșiată. I-am făcut o promisiune lui Jack. I-am promis. Și ce dacă ? Ce dacă i-am promis ? Mă trece iar un val de emoție puternică. De ce naiba Îmi țin promisiunea aia idioată ? Ce, el mi-a ținut mie secretele ? — A fost În Scoția ! zic cu un aer de triumf. Prima dată cînd ne-am Întîlnit, dupa ziua cu zborul, m-a rugat să păstrez secret faptul că a fost În Scoția. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Fiindcă... e chestie de principiu. Dacă le păstrez, Înseamnă că Îi transmit mesajul „Te iert“. — Nu neapărat, răspunde Jemima. Ar putea să Însemne și „Nu te iert“. Sau ar putea să Însemne „Nu mă obosesc să-ți trimit Înapoi florile idioate, atît de puțin Însemni pentru mine.“ CÎteva clipe, rămînem toate trei În tăcere, meditînd la spusele ei. Ideea e că, ăsta-i adevărul, sînt niște flori de vis. — Deci, le vreți sau nu ? spune curierul. — Păi... O, Doamne, acum chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sînt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot timpul ăsta pierdut. Timp În care am făcut cadouri idioate, pe care nu le voia nimeni. — O, Doamne, Katie, Îmi pare atît de rău ! zic, cuprinsă de remușcare. Îmi pare foarte rău. Doar că... nu voiam să te rănesc. — Știu că Încercai să te porți frumos cu mine. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Da, spun, ridicînd din umeri. Mă rog... Da. Mă simt atît de bine, că prefer să mă ascund la budă decît să dau ochii cu colegii mei. — Ai vorbit cu Jack ? se aventurează ea. — Nu. Mi-a trimis niște flori idioate. Cum ar fi, hai să ne-mpăcăm, gata. Nici măcar nu cred că le-a comandat el, ci l-a pus pe Sven să le comande. Se aude zgomotul apei trase la toaletă și Wendy iese din compartimentul de wc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgîndit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atîta ! spune Jemima ofuscată, dîndu-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spus totul despre mine, absolut totul. Și el nu vrea să-mi spună nici măcar un... Oricum. Nu contează. Nu-mi pasă. N-am să mă mai gîndesc deloc la el. Poate să facă tot ce vrea. Să-și păstreze secretele idioate pentru el. Mult noroc și cale bătută. Gata. Am Încheiat acest capitol. Definitiv și pentru totdeauna. Rămîn cîteva clipe cu ochii la tavanul Întunecat. Și, oricum, ce-a vrut să spună cu chestia aia ? Ce, e chiar așa o nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Asta era și ultima mea teorie, spune Lissy pe un ton de scuze. Altă femeie. — Deci amîndouă credeți că e vorba de altă femeie ? Mă uit de la una la alta. Dar... de ce ? Deodată, mă simt mică de tot. Și complet idioată. Oare Jack a jucat tot timpul ăsta pe două fronturi ? Oare am fost chiar mai naivă decît am crezut ? — Mi se pare o explicație destul de plauzibilă, spune Jemima ridicînd din umeri. Are vreo aventură clandestină cu o tipă din Scoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
secret. Niciodată, În viața mea. Oricît de neimportant ar părea. Oricît de supărată aș fi. De fapt... n-am să mai vorbesc niciodată, punct. De fiecare dată cînd vorbesc, intru În belele. Dacă nu deschideam gura atunci, În avionul ăla idiot, acum nu m-aș afla În situația asta absolut cretină. Am să devin mută. O enigmă tăcută. Iar atunci cînd lumea Îmi va pune Întrebări, am să mă mulțumesc să dau doar din cap sau să mîzgălesc un mesaj criptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
secretul ! Lacrimile Încep să-mi șiroiască pe obraji și mi le șterg dintr-un gest al mîinii. Nici măcar nu vreau să cunosc un secret atît de important ! Nu voiam decît să-ți aflu micile tale secrete, atît. Micile tale secrete idioate ! Voiam doar să te cunosc mai bine... așa cum mă cunoști tu pe mine. Dar el nu se Întoarce să mă privească. Portiera grea se Închide cu zgomot și mașina demarează. Iar eu rămîn singură pe trotuar. DOUĂZECI ȘI ȘASE O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tot trebuie să facem ceva. BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i bună! Dacă e mort e mort! Ce să mai facem dacă e mort? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu pot sta așa fără să fac nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Nu fi idiot. Dacă e mort nu mai avem nici o treabă. Sunt mii de câini morți în toate fântânile. Mii de fântâni și mii de câini morți. Doar n-o să scoatem toți câinii din toate fântânile. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să mai aruncăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am nici o dovadă însă. Dar, dacă-i spui că știi că ea a fost, pun pariu că spune tot, ba, pe deasupra, o să facă și o scenă grandioasă, de om care se căiește. Într-un fel, nu-i pasă cât de idioată demonstrează că e, atâta timp cât te are de public. Presupun că e un fel de sindrom Münchausen al actorilor. Toată lumea se uita lung la mine. Fisher exclamă: —Dar să-și saboteze propriul cablu! Știu că murea să fie în centrul atenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
speciile planetei, ea Încercând să facă deosebirea dintre animalele capabile de rațiune și cele incapabile. În cele din urmă, nemaiavând răbdare să asiste la Încercarea Paolei de-a se opune rațional unui punct de vedere care lui i se părea idiot, se Întinsese peste masă și Înghiontise cu furculița oasele de pui care se aflau de-o parte a farfuriei fiicei sale. — Nu le putem purta, dar le putem mânca, nu? Întrebase, se ridicase În picioare și se dusese Înăuntru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
l-a informat bărbatul pe Hugo. Hugo s-a holbat la el. — Nu înțeleg. Care tavan? — Îți bați joc de mine? Ăla din camera copilului, normal. Ascultă, eu am bătut drumu’ tocmai din Kensin’ton. Dacă asta e o glumă idioată... —Uite ce e, l-a întrerupt Hugo. Nu știu la ce te referi. Și mă grăbesc, așa că... Era pe punctul să dispară înapoi, în casă, și să închidă ușa în spatele lui, când a început să-i sune mobilul. Pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu și mai multă dificultate, să pună mâna pe el. Amanda. —Am vrut doar să verific dac-a venit. Hugo a expirat furios pe nas. — Ce dracu’ ai mai trimis acu’? —Un tavan „Twinkledreams“. Deci asta era. O altă moșternire idioată de peste Atlantic. Nu vrem un nenorocit de tavan „Twinkledreams“. Indiferent ce-o fi ăla. — Nu-mi vine să cred că n-ai auzit de ele. Sau poate că-mi vine să cred, a oftat Amanda ca un martir. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trei ore? Hugo se așteptase ca Alice să fie supărată, dar furia asta dezlănțuită l-a șocat. Motivele pentru care întârziase erau reale și dramatice, chiar dacă Hugo ezita să i le dezvăluie de teamă ca Alice să nu-l creadă idiot. Așa cum era evident că-l considerase omul care îl salvase într-un final: un domn în vârstă care venise să-și ia mașina cam rablagită - un Reliant Robin. Tăcerea lui a scos-o și mai tare din sărite pe Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca racul, un pas înainte, doi înapoi, dar ce spun eu doi, chiar mai mulți, îndepărtarea de liniște este îngrozitor de dureroasă, această îndepărtare induce deprimarea, aduce cu ea lehamitea, cum mai ieși din lehamite?, acolo sunt nisipuri mișcătoare, ce comparație idioată, las-o așa, totuși, și în lehamite te scufunzi, nu-ți întinde nimeni un băț pe care să îl apuci, bățul izbăvitor, pot să-i spun așa?, poți, asta nu e vocea Magicianului, e a mea, ce bine este atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
adâncă durere și cu o nesfârșită părere de rău că te menții neschimbat În maniere, că ai rămas același troglodit dintotdeauna care, când se enervează, nu găsește altceva mai bun să-i vorbeasă interlocutorului decât că acesta este prost, tâmpit, idiot, că mănâncă rahat (vezi bine că, recurgînd la acest eufemism salvator am reușit să reproduc, În parte, expresiile tale grotești, scabroase, scatologice ce nici la ușa cortului nu mai sânt permise). Mai e oare necesar să subliniez ceva ce știe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
instantaneu de grosimea și capacitatea de rezistență a scutului. trecînd prin membrana Bruce Willis - Harrison Ford, toate semnele din lumea exterioară se modificau în ceva compatibil cu textura, ideologia și natura intimă a membranei. Cum spuneam, Victor nu era nici idiot și nici inconștient. el știa că filmele americane văzute timp de douăzeci de ani îi induseseră în subconștient și chiar în suflet o anumită ideologie. De fapt, el, Victor, credea acum sincer în mesajul general al acestor filme. Credea sincer
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și în direcția paharului meu. Nu molfăiți cu ochii plonjați exclusiv în farfuria personală că nu sunteți un hipopotam. Paharul meu este gol, nu știu dacă ați observat acest lucru. Gol. — Vai Domnișoară, vă rog să mă iertați, sunt complet idiot. Deși, nuditatea acestui pahar nu este un lucru dezagreabil, mai ales că va aparține... Tu crezi, Guy, că ăștia doi își bat joc de mine ? Să fi ajuns ei atît de departe cu jocul încît să se amuze acum inventînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
neobservat. Și aceasta din cauza unor nenorocite de păsări care au început să ciugulească din tastatura mea. tot programul de scriere patch mi a fost perturbat de aceste viețui toare inutile. am suportat pînă acum exact 34 de ciugulituri. Un porumbel idiot, urît și agresiv a încercat de treisprezece ori să smulgă tasta enter. Vă dați seama ce dezastru a însemnat acest lucru pentru coerența narațiunii mele ? De treisprezece ori am fost obligat să relansez programul de scriere, procedură care a întrerupt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și să-l bârfească. Însușindu-și aceste sentimente, Stănică le comunică lui Felix: - Domnule, să știi că mutul ăsta se procopsește! Soacră-meaare parale, nu glumă, am mirosit eu! Și știi dumneata cât e de prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat eu, n-ai grijă. N-are absolut nici un talent. Să nu te superi că-ți spun, dar toți recunoaștem inteligența dumitale, toți te laudă. Față de dumneata, Titi e ca un gândac puturos lângă un cal de rasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spun, îmi ești ca un adevărat unchi, am slăbiciunea asta. Adineauri picai, dar tocmai adineauri, să văd ce mai faci, doar oameni suntem, nu sălbatici. Însă vezi, eu nu mă supăr, dimpotrivă. Vioiciunea dumitale e semn de sănătate. Jos doctorii idioți! Dă-te jos din pat mai bine, să mergem la plimbare, să-ți pui oasele-n mișcare, să bei un pahar de vin bun. Dar poate nu te înlesnești, n-ai bani în casă, se-ntîmplă, te-mprumut eu, cu toată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el? Și, chiar dacă tot faci rost, de ce să stai tu, în timp ce faci dragoste, să potrivești cu piciorul cine știe ce boarfă aruncată, de frică ca atunci când o să se apuce să-ți ghicească, tipa să nu-ți ghicească de rău? Ce e ea, idioată, să nu-și dea seama că, la început, tricoul nu fusese parașutat tocmai pe lampă? Cum să-i mai explici tu atunci că, de fapt, asta reprezintă aspirația ta spre înalt, bîra-bîra, când tipa o să se prindă oricum că ție
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl amenință în glumă, înarmat cu o pernă în mâini și cu fuga peste paturi. Cristian iese de sub pătură hohotind iar Laur îi spune râzând lui Florin: - Dacă nu veneai să mă dai de gol, mai puneam vreo trei întrebări idioate și îi lăsam așa, să se simtă bine< că au lămurit un boboc! Aproape toți au rămas surprinși și cam nemulțumiți de noua turnură a evenimentelor. Deci se amuzase timp de o oră pe seama lor, de i s-a dus
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]