1,031 matches
-
din împrejurimi: Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău, după modelul Mănăstirii Slatina. Acei ani au fost ani de prigoană, părintele Cleopa fiind anchetat de Securitate și nevoit să se refugieze în Munții Stănișoarei între anii 1952-1954, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. La începutul anului 1956, arhimandritul Cleopa s-a retras din ascultarea de stareț al Mănăstirii Slatina, în locul său fiind numit protosinghelul Emilian Olaru. Între anii 1955-1960, au fost efectuate importante lucrări de restaurare și reparații la biserică, la
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
la veșnicile lăcașuri în anul 7073"" (1565). Tot aici se afla și mormântul Doamnei Ruxandra, decedată în anul 1570. În afara bisericii se mai află și alte morminte. În partea sudică a bisericii se află încastrată în zid piatra funerară a ieromonahului Nil, al doilea egumen al mănăstirii, cel care a amplasat pisania. Pe piatra tombală este următoarea inscripție: ""Aici este mormântul unde zace robul lui Dumnezeu ieromonahul Nil, egumenul, care s-a strămutat la veșnicile lăcașuri în anul 700 ... luna ..."" Deși
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
morminte. În partea sudică a bisericii se află încastrată în zid piatra funerară a ieromonahului Nil, al doilea egumen al mănăstirii, cel care a amplasat pisania. Pe piatra tombală este următoarea inscripție: ""Aici este mormântul unde zace robul lui Dumnezeu ieromonahul Nil, egumenul, care s-a strămutat la veșnicile lăcașuri în anul 700 ... luna ..."" Deși data morții nu a mai fost completată, se știe că el a murit după anul 1603. Pe soclul pridvorului, pe latura de vest, se află o
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
apa Costeștilor și Muntele Arnota purtau aceeași denumire, adică Târsa. Viața religioasă a satului s-a desfășurat în jurul bisericilor situate în cătunele Pietreni și Ciorobești. Cea mai veche, biserica din Pietreni a fost construită din zid în anul 1701 de către ieromonahul Ștefan, egumenul mănăstirii Bistrița, fiind cunoscută sub denumirea de Schitul de Supiatră, ce era inițial metoh al mănăstirii vecine. Schitul va fi zugrăvit abia în anul 1763, prin grija proegumenului Grigore de la aceiași mănăstire și cu cheltuiala preotului Pătru Schiteanu
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
istorică", I, 2, p. 141). La rândul său voievodul îi asigură că "[...]nu va face nici un rău acelui neam[...]". În timpul domniei acestui voievod se tipărește în spațiul românesc a II-a carte românească în istoria literaturii române, numită "Octoihul," de către ieromonahului Macarie 1510-1512” (Sfânta Mânăstire Bistrița aflată în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din județul Vâlcea). Cartea este scoasă de sub teascurile tiparului la 26 august 2010. Octoihul este cea de a doua carte apărută în Țara Românească, “prin osârdia ieromonahului
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
ieromonahului Macarie 1510-1512” (Sfânta Mânăstire Bistrița aflată în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din județul Vâlcea). Cartea este scoasă de sub teascurile tiparului la 26 august 2010. Octoihul este cea de a doua carte apărută în Țara Românească, “prin osârdia ieromonahului Macarie” Locul tipăririi cărții, este tipografia ce funcționa în mănăstirea Bistrița din Oltenia. Octoihul este o carte voluminoasă, numărând 200 de file, grupate în 25 de caiete, cu 22 de rânduri pe pagină. Ca și în cazul Liturghierului, meșterul tipograf
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
funcționa în mănăstirea Bistrița din Oltenia. Octoihul este o carte voluminoasă, numărând 200 de file, grupate în 25 de caiete, cu 22 de rânduri pe pagină. Ca și în cazul Liturghierului, meșterul tipograf ce realizează Octoihul din 1510 este același ieromonah Macarie ce aparține grupului de tineri transilvăneni plecați în străinătate să deprindă arta tiparului după cum adeveresc documentele de epocă. Octoihul din 1510 este o lucrare deosebită ce aduce contribuții însemnate la istoria începutului tiparului românesc. Cu toate aceste frumoase jurăminte
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
Mănăstirea este desființată în anul 1961 și transformată în "Casă de odihnă" pentru personalul "Episcopiei Râmnicului și Argeșului" în baza decretului 410/1959. În anul 1975 se revine la statutul de "schit" în subordinea "Mănăstirii Cozia", datorită demersurilor făcute de "ieromonahul Teoctist Dobrin". Acesta reușește să adune în jurul lui un grup de tineri monahi dând viață nouă așezării mănăstirești. De asemeni legătura așezământului cu drumul național se îmbunătățește prin construirea unui pod peste Olt la punctul "Lotrișor" și totodată a primului
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
național se îmbunătățește prin construirea unui pod peste Olt la punctul "Lotrișor" și totodată a primului drum de acces. Anul 1988 reprezintă evenimentul de seamă al locașului: revenirea la statutul de "Mănăstire" și aceasta tot demersurilor și strădaniilor aceluiaș om "ieromonahul Teoctist Dobrin", pe care episcopul îl recompensează ridicându-l la rangul de "protosinghel". Cutremurele din 1977, 1985 și 1990 au produs deteriorări multiple care au impus restaurarea construcției. Un lucru important al acestor lucrări este reconstrucția acoperișului în arhitectura românească
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
, născut Nicolae Sarai, (n. 1714 - d. după 1745) a fost un ieromonah ortodox sârb, principalul promotor al tulburărilor religioase anticatolice din Transilvania în anii 1744-1746, care au dus la exilul episcopului unit român Inocențiu Micu-Klein. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 28 februarie 1950, imediat după interzicerea Bisericii Române
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
ocazie numele monahal de Visarion. Întors din Țara Sfântă, a trecut o vreme pe la mănăstirile din Muntele Athos și s-a stabilit apoi la mănăstirea Pakra din Slavonia. Acolo a slujit timp de aproape șapte ani ca ierodiacon și ca ieromonah. A trăit câțiva ani într-o peșteră ca sihastru. Nu a avut studii. A fost descris de academicianul David Prodan drept „simplu, incult, apărând în chip de ascet, o figură menită a răscoli fanatismul religios popular, una din acele apariții
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
izvor de apă, rămas în amintirea localnicilor cu denumirea „Izvorul Sfântului”. Potrivit unor mărturii, apa izvorului avea virtuți terapeutice neobișnuite. Crucea de pe deal a devenit un loc de pelerinaj al românilor ortodocși, iar autoritățile imperiale austriece au interzis acele pelerinaje. Ieromonahul Visarion a trecut în Ardeal la 11 martie 1744, însoțit de trei negustori aromâni: Dima Nino, Gheorghe Nicola și Gavrilă Bistro. După o primire triumfală în satul Dobra, călugărul s-a îndreptat apoi spre Mărginimea Sibiului, predicând în localitățile traversate
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
dezlegare, ci osândă; parastase, pomeni și sărindare le-ați plătit cu totul în deșert la popi nelegiuți, la popi nepopi; baptismul (botezul) pruncilor voștri, nelegiuit; de aceștia îl doare pe el mai mult”. Autoritățile imperiale austriece l-au arestat pe ieromonahul Visarion, din ordinul generalului Czernin, în aprilie 1744, în timp ce acesta se îndrepta spre Sibiu. Episcopul Inocențiu Micu-Klein a refuzat intervenția împotriva lui Sarai, arătând că mijloacele violente nu-i sunt îngăduite, iar deplasarea sa în Mărginimea Sibiului (de unde era originar
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
în urma torturilor, deși există și ipoteza că ar fi fost eliberat la presiunea oficialităților diplomatice ruse din Viena. Arestarea lui Visarion nu a dus la încetarea tulburărilor religioase împotriva Unirii cu Roma. Cărturarul unit Samuil Micu Klein a scris că ieromonahul Visarion, „căruia îi ieșise vestea că e sfânt”, „tare au înfricoșat pe români de către unire... destul că oamenii din margine au rămas jumătățiți în credință și după paisprezece ani, cu totul s-au făcut neuniți”. Istoricul Silviu Dragomir afirmă că
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Ieromonahul Visarion Sarai a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu călugărul Sofronie de la Cioara și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie. Justificarea canonizării lor a fost următoarea: „smeriții între ieromonahi Visarion
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
Săliște. Ieromonahul Visarion Sarai a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu călugărul Sofronie de la Cioara și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie. Justificarea canonizării lor a fost următoarea: „smeriții între ieromonahi Visarion și Sofronie, care au surpat cu virtutea și cu pătimirile lor puterea vrăjmașilor Ortodoxiei și împreună cu drept-credinciosul creștin Oprea, care a pecetluit cu moartea statornicia lui în credința părinților noștri, să se numere cu Sfinții și să se cinstească
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
să se numere cu Sfinții și să se cinstească după toată pravila ca Sfinți Mărturisitori și Mucenici, în tot cuprinsul Bisericii noastre”. Proclamarea solemnă a canonizării lor a avut loc la 21 octombrie 1955 în Catedrala ortodoxă din Alba Iulia. Ieromonahul Nicolae Mladin (viitor mitropolit al Ardealului) a rostit o predică cu acel prilej, afirmând că cei trei sfinți noi „nu reprezintă numai câteva vrednicii personale, crescute cine știe cum, ca din întâmplare în sânul Bisericii noastre, ei nu sunt mărturisitori izolați ai
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
preoți etc., consfințind astfel Unirea cu Roma după tratative purtate sub doi ierarhi, ce au durat aproape opt ani. Ca urmare a agitațiilor provocate de mitropolitul sârb de Karlovitz, la sfârșitul anului 1759 au izbucnit primele răscoale împotriva uniației. Arestarea ieromonahului Sofronie Kirlovici în satul Cioara a determinat ridicarea a peste 600 de țărani pentru eliberarea lui. Ieromonahul Sofronie a organizat în 10 august 1760 sinodul de la Zlatna. Hotărârile acestui sinod cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor și averilor confiscate, eliberarea credincioșilor
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
opt ani. Ca urmare a agitațiilor provocate de mitropolitul sârb de Karlovitz, la sfârșitul anului 1759 au izbucnit primele răscoale împotriva uniației. Arestarea ieromonahului Sofronie Kirlovici în satul Cioara a determinat ridicarea a peste 600 de țărani pentru eliberarea lui. Ieromonahul Sofronie a organizat în 10 august 1760 sinodul de la Zlatna. Hotărârile acestui sinod cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor și averilor confiscate, eliberarea credincioșilor și clericilor închiși pentru credință, libertate religioasă. Memoriile trimise Curții de la Viena și Guvernului Transilvaniei nu au
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Aron să se refugieze la Sibiu. Pe 20 octombrie 1760 Maria Terezia deja anunțase că va forma o comisie care să cerceteze plângerile românilor și că va elibera pe cei arestați pentru credință. În 14-18 februarie se organizează, sub conducerea ieromonahului sârb Sofronie Kirlovic, Sinodul de la Alba Iulia. Hotărârile în 19 puncte au fost înaintate autorităților. Ele cuprindeau atât soluții pentru încetarea tulburărilor cât și măsuri de organizare a Bisericii Ortodoxe și de întărire a moralității și credinței. Cel trimis pentru
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
rutean. După ce unele încercări de forță, bazate pe situația de iobăgie a unui mare număr de români ortodocși, au eșuat, s-a apelat la episcopul unit de Muncaci, Iosif Camillis. Acesta a apelat la un călugăr atonit convertit la catolicism, ieromonahul Isaia. De asemenea, episcopul unit de Muncaci a cerut în 1695 scutirea de iobăgie a preoților uniți din Partium, ca decurgând din diploma dată de împăratul Leopold I pentru rutenii uniți cu Roma. Cererea a fost aprobată. În 17 ianuarie
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
secolului, în contextul înființării unei episcopii ortodoxe dependente de Karlowitz, cu sediul la Sibiu, în anul 1761, sub păstorirea lui Dionisie Novacovici. Continuarea persecuțiilor a dus, la sfârșitul lui 1759 la izbucnirea primei răscoale împotriva unirii cu Biserica Romei. Arestarea ieromonahului Sofronie de la Cioara a determinat ridicarea a peste 600 de țărani pentru eliberarea lui. Ieromonahul de origine sârbă, Sofronie, a organizat în 10 august 1760 un așa-zis sinod, la Zlatna. Hotărârile acestui sinod cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor și
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
anul 1761, sub păstorirea lui Dionisie Novacovici. Continuarea persecuțiilor a dus, la sfârșitul lui 1759 la izbucnirea primei răscoale împotriva unirii cu Biserica Romei. Arestarea ieromonahului Sofronie de la Cioara a determinat ridicarea a peste 600 de țărani pentru eliberarea lui. Ieromonahul de origine sârbă, Sofronie, a organizat în 10 august 1760 un așa-zis sinod, la Zlatna. Hotărârile acestui sinod cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor și averilor confiscate, eliberarea credincioșilor și clericilor închiși pentru credință, libertate religioasă. Memoriile trimise Curții de la
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Aron să se refugieze la Sibiu. Încă din 20 octombrie 1760 Maria Terezia anunțase că va forma o comisie care să cerceteze plângerile românilor și că va elibera pe cei arestați pentru credință. În 14-18 februarie se organizează, sub conducerea ieromonahului sârb Sofronie Krilovic, Sinodul de la Alba Iulia. Hotărârile în 19 puncte au fost înaintate autorităților. Ele cuprindeau atât soluții pentru încetarea tulburărilor cât și măsuri de organizare a Bisericii Ortodoxe și de întărire a moralității și credinței. Cel trimis pentru
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
și a fost, prin lectura sa asiduă a lucrărilor nysseene, cunoscător al unora dintre textele cheie în care apare această temă. Sfântul Maxim Mărturisitorul, „cel mai profund teolog al erei bizantine și o mare autoritate în viața de rugăciune”<footnote Ieromonah Alexander Golitzin, Mistagogia - experiența lui Dumnezeu în Ortodoxie. Studii de teologie mistică, Traducere și prezentare: Diac. Ioan Ică, Editura Deisis, Sibiu, 1998. footnote>, a fost „un filosof de o mare vigoare ..., teolog și un mare dascăl al doctrinei îndumnezeirii, căreia
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]