KorAP: Find »[drukola/base=iertare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...299 >

7,468 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321

quod neque in hoc saeculo neque in futuro dimitti Dominus dicit, nullum intellegatur nisi perseverantia in nequitia et in malignitate cum desperatione indulgentiae Dei? În Omilia 71 totuși, Augustin insistă asupra faptului că omului i se dau toate șansele de iertare și răscumpărare până în ultima clipă a vieții. De aceea, nimeni nu trebuie judecat pripit, „înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea o sclipire de pocăință la un moment dat. Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin își construiesc reflecția în jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința în favoarea botezului (așa cum făcuse înaintea sa Tertulian). În opinia sa, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
mie de coți; și m-a dus prin apă și apa era până la glezne (opsayim)”. LXX: „Un om a ieșit înainte și ținea în mână o măsurătoare și a măsurat câteva mii cu acea măsurătoare, apoi a trecut prin apa iertării (apheseos)”. Omofonia celor două cuvinte (ebraic și grec) a determinat schimbarea sensului. Dar nu numai atât! Noua semnificație se înscria în universul de așteptare al teologiei creștine, întreg contextul (Iez. 47,1-12) trimițând la ideea botezului și a „iertării/răscumpărării

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
apa iertării (apheseos)”. Omofonia celor două cuvinte (ebraic și grec) a determinat schimbarea sensului. Dar nu numai atât! Noua semnificație se înscria în universul de așteptare al teologiei creștine, întreg contextul (Iez. 47,1-12) trimițând la ideea botezului și a „iertării/răscumpărării” baptismale. Epistola lui Barnabeu oferă o incontestabilă mărturie în acest sens (capitolul XI)! - Oseea 12,11. Biblia românească (aproximativ după TM): „Eu am vorbit către prooroci și le-am înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit în pilde

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

brumă albe ca la început. Dar nu se face. Și au început să se gândească timp aveau, oricum. La o bucată de vreme, a apărut scris pe foaie un indiciu ajutător: orice scrieți, e bine. Și așa, unii au scris: "iertare", alții "iubire", alții "jertfă", alții "ascultare", alții "cuvânt", iar cel mai înțelept, care avea în jurul capului o aureolă ca soarele , scrisese un cuvânt tare greu: "discernământ" și tot așa... După un timp, au început să depună lucrările și, roiuri-roiuri, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Cuvintele tale le voi repeta de 365 de ori în scrisoarea mea, o dată pentru fiecare zi din an : Nu te teme !", fiindcă numai lipsit de teamă omul poate avea discernământ, poate înțelege și accepta jertfa mea, poate să simtă și iertarea, și bucuria, și prietenia și iubirea Mea pentru el . Scrisoarea o să-i aducă vestea cea bună de asta oamenii or să-i spună "Evanghelie"". Și fiindcă aceasta este Scrisoarea mea de iubire pentru fiii mei, pentru toți fiii mei, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
deasupra apei și oamenii de pe-aici spun că e piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind: "Iertare, drumule, iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată că eu singură vreau să fiu admirată... Nu să fii admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
și oamenii de pe-aici spun că e piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind: "Iertare, drumule, iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată că eu singură vreau să fiu admirată... Nu să fii admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau de umilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
de pe-aici spun că e piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind: "Iertare, drumule, iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată că eu singură vreau să fiu admirată... Nu să fii admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau de umilă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
aici spun că e piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind: "Iertare, drumule, iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată că eu singură vreau să fiu admirată... Nu să fii admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau de umilă ar fi ea. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
că e piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind: "Iertare, drumule, iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată că eu singură vreau să fiu admirată... Nu să fii admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau de umilă ar fi ea. Am învățat lecția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
asta. Dar cum să le spun, când ei nu aud și, chiar dacă aud, nu înțeleg? Bătrânul surâse cu ochii cerului: Nu e nevoie să le spui ceva. Iubește-i. Dăruiește-le ce le-a dăruit Tatăl nostru dintru început: Iubirea și iertarea. Iubește-i și iartă-i! Iartă-i și iubește-i! Așa o să se vindece pământul. Când a ajuns înapoi, abia dacă mai rămăseseră câțiva oameni pe tot pământul... arșița pârjolise totul... acum nu mai creșteau nici pietrele... Copilul căzu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
joacă?!" Dar tatăl lui văd că stă de vorbă cu el, ba i se și plânge, de parcă ar fi frate-su, nu fii-su. Iar el, uite-l! Nici nu clipește, de parcă l-ar lăuda! Și nici nu-și cere iertare! Mamăăă, dac-aș fi făcut eu așa, ce bătaie mâncam nu mai stăteam pe fund o lună! "Spală-te și du-te la masă, să n-o supărăm pe mama!" Nici pe tine, dragule!" Și așa plin de lut cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
spinos, toate florile merg în Rai dacă nu-L uită pe El." Apoi oftă și spuse : "Pentru oameni e mai ușor să nu uite lor le-a dat Tatăl din Cer și minte, și memorie, și voință, le-a dăruit iertarea, le-a arătat Calea, Adevărul și Viața. Și ei nu-L uită, fiindcă le-a pus Tata o inimă în piept iar memoria inimii adică IUBIREA este singura care durează pentru totdeauna. De aceea, cred eu spuse floarea de "nu-mă-uita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
fi mulțumit cu ea. Zău că ți-ar fi fost mai bine ! A oftat din greu : Tu ce faci când vrei să împaci pe cineva ? Aaa, îl sărut și gata ! Dar dacă ai făcut o greșeală mare ? Ei, îmi cer iertare și chiar plâng, pe urmă îl sărut și gata! Iar dacă nu-i mulțumit, îi dau ce am eu mai frumos uite, știi piatra aceea pe care o am mereu cu mine, nu ?! Aceea care-i cenușie noaptea, albastră dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
el a continuat: Așa că, fiindcă totul suferea cu omul și murea fără speranță, fără să se mai poată întoarce vreodată acolo, în grădina aceea cu viață fericită și fără de sfârșit, Dumnezeu s-a hotărât să se jertfească pe sine pentru iertarea omului. Așa a venit pe pământ Fiul Lui, care se numește Iisus, ca să fie jertfă. El era asemenea nouă întru totul, dar fără păcat. Așa că numai El, care era fără păcat, a putut lua păcatul neascultării asupra Lui. Și, odată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
să-i ierte oameni, Tata Lui nu L-ar fi ascultat?! De ce a mai fost nevoie să moară ?! Vezi, tu, puștiule, dac-ai să dai tu acuma o gaură în barca asta și ne scufundam, tu poți să-mi ceri iertare, eu pot să te iert cât vrei, dar barca trebuie reparată cumva, ca să ajungem la mal. Și am să acopăr eu, cu trupul meu, gaura mare pe care ai făcut-o tu. Dacă nu fac asta, eu te iert, sar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ești aici. N-am vrut să te tulbur. Băiatul (perplex): Asta-i bună ! (pe urmă, cu "tonul" mai mic) Știu eu: n-ai venit să mă tulburi... ai venit, simplu, să mă bați... Cel mare : Uite, liniștește-te: îmi cer iertare... Băiatul (din ce in ce mai uluit): Cum ?... Cuuum?... Cel mare (cu capul plecat, cu adâncă părere de rău): Da, iartă-mă, te rog... (ceilalți doi copii se așează jos, rămân în picioare cei doi) Băiatul ( brusc îngrijorat, se trage puțin înapoi, cu teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

Sosirea lui neanunțată provocă stupoare, iar în salon se așternu liniștea. Fostul colonel închise ușa și se opri în mijlocul încăperii. Da, aveți dreptate să mă judecați cu asprime, vorbi el cu un glas de om chinuit. Am greșit... Vă cer iertare!... Fiule..., rosti Mișu Leibovici, dând să se ridice de pe scaun. Aronică se apropie de fratele său, Levi și îi întinse mâna. Levi îl privi lung și rămase neclintit pe scaunul său. Ii zise fără să ridice glasul, dar ferm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Victor o găsi într-adevăr pe Felicia așteptându-l în locul stabilit. Primul imbold pe care îl încercă, reîntâlnind-o pe fată după atâta vreme în care nu se văzuseră deloc, fu să-i cadă în genunchi și să-i ceară iertare, asumându-și toata vina pentru cele întâmplate. Să își facă mea culpa acolo, în văzul tuturor, precum un erou dostoievskian, să-și ușureze sufletul împovărat de o vină reală sau închipuită, dar se mulțumi să-i sărute mâna și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

cărei pleoape se coboară încetul cu încetul. Din chipul ei relaxat iradiază o lumină blândă. Nu mai resimte angoasa din seara trecută. Cuvinte murmurate de Teodora îi ating urechile ca o fâlfâire ușoară de aripi de fluture : "...păcătoasă... sfârșit... sfânt... iertare..." Nu mai are nevoie de nici un alt îndemn. Se concentrează și o cheamă în memorie pe mama ei, pe Isidora. La început, gândul o poartă doar la patul de spital, unde o revede așa cum a văzut-o pentru ultima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum, primim de astă dată ruga ta de iertăciune... Și nu te mai smiorcăi ca o muiere! Fii oștean

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum, primim de astă dată ruga ta de iertăciune... Și nu te mai smiorcăi ca o muiere! Fii oștean, omule! Fii bărbat! * * * Curierii, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
pentru prima dată a admis măcar și ideea unei posibile nelegiuiri. Un sâmbure de căință i-a încolțit în subconștient. Pe moment, a apelat la câțiva clerici misionari, nemailăsați prin Moldova, să-i citească din cărțile sfinte câteva fragmente despre iertarea păcatelor, că moartea venea pe valuri înspumate de pretutindeni și cădea din cer fără întrerupere. Aici, la Brădetul Ropcii a conștientizat că și regii sunt supuși greșelilor pământești. Dar marele orgoliu nu i-a îngăduit să facă măcar și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
apartament. Dar nici nu le putea reproșa prea multe, deoarece instalația de emisie-recepție tot în patul lui se afla, așa că a ales varianta de a-și vedea spășit de treabă... Fără îndoială era un învins, o victimă a unor prejudecăți: Iertare, Silvico! Iertare, copii! * * * Pensionat pe caz de boală, la nici cincizeci de ani, Ghiță Solovăstru, zis Ghițescu, se deplasa agale prin centrul urbei către și dinspre nicăieri, cu privirea ațintită spre înainte, și repeta la nesfârșit pentru sine și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]