1,350 matches
-
proprie neo-marxismului, grație redundanței sale: repetiția ritualică este cea care îi asigură permanenta ciclică revenire în prezent 218, "amenințând" astfel pretenția de raționalitate a științei moderne. Conceptul pe care Habermas îl identifică aici, în cadrul "procesului" intentat de Horkheimer și Adorno Iluminismului, este acela de "rațiune instrumentală", ce trimite la dominarea rațională a naturii și instinctului în raport cu un scop219. Este vorba despre rațiunea care se întoarce împotriva umanității ce i-a dat naștere și care, urmărind emanciparea, nu se poate elibera totuși
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și care, urmărind emanciparea, nu se poate elibera totuși de mituri, decât în contextul unei eventuale "demitologizări" al cărei scop ar fi cel de a "rupe acea vrajă care nouă ne apare ca o confuzie între natură și cultură. Procesul iluminismului duce la desocializarea naturii și la denaturalizarea lumii omului (...)"220. Poziția iluministă nu i-a determinat nici pe teoreticienii sociali preocupați de această problematică să resimtă ca fiind anihilată importanța socială a mitului și, ca atare, rolul pe care acesta
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în societățile contemporane, fiind chiar uneori elemente de bază ale discursului ideologic 226. În acest context, problema care intervine este aceea a raportului dintre mit și ideologie. Pentru gânditorii sociali neomarxiști, spre exemplu, problema "demitologizării" pe care o implică "procesul iluminismului" atrage după sine problema "criticii ideologiei". Aceasta din urmă este absolut necesară în condițiile în care "rațiunea instrumentală" este pusă în relație cu fenomenul puterii, ceea ce o face să își piardă forța critică și să rămână încastrată în capcana mitului
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
unifice anumite considerații teoretice și metodologice dezvoltate, până în prezent, disparat. Teorii ale ideologiei precum cea a lui Martin Seliger, conturată din perspectiva științei politice, cea a lui Alvin Gouldner, pentru care ideologia reprezintă un fenomen istoric care-și datorează apariția Iluminismului, fiind interrelaționat astăzi cu tehnologiile comunicării, sau cea a lui Paul Hirst, care încearcă o reinterpretare a concepției lui Althusser sunt puse în discuție, preocuparea lui Thompson fiind aceea de a demonstra că termenul și-a pierdut dimensiunea critică. În
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
171 I idealism, 52 identitate, 53, 68, 71, 105, 118, 154, 156, 169, 175, 183, 222, 231, 232, 245, 259, 271, 272, 274, 277, 286, 289, 290, 291, 292, 294, 298, 300-303, 306, 308, 311, 313 ierarhie, 42, 164, 167 Iluminism, 84, 87, 103, 122, 204 imaginarul social, 12, 70, 112, 114-121, 124, 129, 136, 137, 139, 153, 154, 156, 176, 182, 301, 308 individualism, 158, 159, 161, 163, 164, 165, 167, 168, 169, 170, 179, 229 individualism metodologic, 165 inginerie
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
le conține implicit" (Idem). 212 Raymond Boudon, op. cit., p. 609. 213 Raoul Girardet, op. cit., p. 11. 214 Cornelius Castoriadis, "The imaginary in the modern world", în op. cit., p. 100. 215 Gilbert Durand, op. cit., p. 170. 216 Jürgen Habermas, "Împletirea dintre iluminism și mit", în Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, Editura All, București, 2000, p. 115. 217 Idem, p. 117. 218 Așa cum subliniază Gilbert Durand, "din această logică [pluralistă, care o depășește pe cea dualistă, n.n. D.Ș.] comună științei celei
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a Țării Românești și a Moldovei în sistemul politic și militar al Imperiului Otoman; dispariția factorului de rezistență a boierilor pământeni împotriva dominației otomane; pierderi teritoriale ( 1775 Bucovina, 1821Basarabia) o Consecințe pozitive: înregistrarea unor progrese în domeniul culturii (receptivitate față de iluminism); realizarea unor reforme instituționale (au contribuit la unitatea instituțională); introducerea legislației scrise în politica judiciară. II. Situația politică a Țărilor Române în sec. XIX Înainte de a deveni o realitate instituțională statul român modern, a fost imaginat ca proiect politic de
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
1997; G. Duby, Cavalerul, femeia și preotul - 1997; François Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul istoric - 1995; - din engleză: V. Woolf, Doamna Dalloway - 1968, Valurile - 1973, Eseuri - 1972; T. S. Eliot, Eseuri - 1975; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian - 1998; Graham Swift, Ultima comandă - 1999. Redactor: Vlad Zografi Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Alina Ioan DTP: Florina Vasiliu, Cornel Drăghia Tipărit la C.N.I. „Coresi“ S.A. © HUMANITAS, 1997, 2009 Prezenta ediție reia două eseuri din volumul Catedrala
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
1997; G. Duby, Cavalerul, femeia și preotul - 1997; François Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul istoric - 1995; - din engleză: V. Woolf, Doamna Dalloway - 1968, Valurile - 1973, Eseuri - 1972; T. S. Eliot, Eseuri - 1975; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian - 1998; Graham Swift, Ultima comandă - 1999. Nu vreau să-l uit Îmi e din ce în ce mai dor de Petru Creția. Omul acesta, care era capabil să coboare în viață cât mai jos, pentru a fi sigur că nu are să-i scape
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
1. Lope de Vega și precursorii dramei / 135 1.1. Respectarea unității de acțiune / 137 1.2. Amestecul genurilor / 139 1.3. Adaptarea piesei la gustul publicului / 141 1.4. Ogier, urmaș al lui Lope de Vega / 143 2. Teatrul Iluminismului / 144 2.1. Condamnarea genurilor vechi / 145 2.2. Visul unui teatru civic și popular / 152 2.3. Realismul iluzionist al dramei burgheze / 160 2.3.1. Amestecul tonurilor / 160 2.3.2. Zugrăvirea condițiilor / 163 2.3.3. O
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trei linii de forță pe care se va sprijini drama. Puse în umbră în epoca clasică, aceste idei vor ieși din nou la suprafață, vom vedea, la începutul secolului al XVIII-lea, pentru a da naștere dramei burgheze. 2. Teatrul Iluminismului În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Franța, datorită unor gânditori de geniu ca Diderot și Louis-Sébastien Mercier, este elaborată o teorie a teatrului cu totul nouă, semnând sfârșitul Vechiului Regim și instalând bazele unei estetici moderne
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin amestecul tonurilor, în Eseu despre genul dramatic serios, definește și el noul gen, considerându-l ca pe o formă "intermediară între Tragedia eroică și Comedia glumeață." Doritor să amestece tonurile, din grija pentru realism, asta nu înseamnă că teoreticianul Iluminismului proslăvește întoarcerea la tragi-comedie, gen artificial în ochii săi, construit, în irealismul său, pe baza unor contraste prea mari. "Vă dați seama, scrie Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, că tragicomedia nu poate fi decât un gen prost, pentru că în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
însuși, ci prin maniera în care a fost tratat". El îi vizează pe autorii francezi, căci, pe de altă parte, face elogiul lui Calderón, Shakespeare, Lope de Vega și Goldoni, care au știut "să amestece și să potrivească culorile". Teoreticienii Iluminismului, condamnând tragicomedia o fac în calitate de urmași ai unui îndepărtat precursor, căruia îi aduc omagiu. "Citiți pe Terențiu, scrie Louis-Sébastien Mercier în Noul Eseu, (v.supra), în capitolul 8 intitulat "Despre Dramă": "Andria și Hecyra sunt adevărate Drame, și dacă Terențiu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
împotriva Clasicismului importat de Gottsched, de care scena germană trebuie să se elibereze dacă vrea să-și afirme specificul. De aceea, se arată părtinitor în condamnarea teatrului clasic francez, căruia vrea să-i diminueze prestigiul pe lângă compatrioții săi. Fascinat de Iluminism, Lessing este foarte influențat de Diderot, pe care îl descoperă chiar la începutul carierei sale și ale cărui idei le difuzează în Germania. Vorbește despre el chiar din anii 1750, în corespondența lui, în nenumărate rânduri, citând Scrisoarea despre surzi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Diderot. El este convins că estetica lui scenică corespunde mai bine gusturilor și preocupărilor germanilor timpului său decât opera lui Shakespeare, încă foarte ancorată în universul feudal. 3.2. Realismul în serviciul moralității Pentru Lessing, ca și pentru toți adepții Iluminismului, scena este o tribună de la care trebuie să se răspândească o învățătură moralizatoare, în stare să-l facă pe om mai bun. După părerea lui Lessing, numai făcând din scenă o oglindă în care spectatorul să poată citi realitatea timpului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
secol, este cel mai mare reformator al comediei italiene. Răsturnând tradiția instaurată de commedia dell'arte, în care spectacolul se bazează în întregime pe virtuozitatea comediantului, el descentrează interesul pentru joc către text, iar caracterului îi substituie tipul. Adept al Iluminismului, el concepe teatrul nu ca pe un divertisment, ci ca pe un loc de reflectare asupra moravurilor timpului său pe care vrea, prin râs, să le reformeze în același timp cu teatrul. Autor comic, el tratează mai ales despre comedie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
commedia dell'arte, ea este, după părerea lui, muribundă, deși tradiția legată de ea este încă solid ancorată. Carlo Gozzi (1720-1806), contemporanul și rivalul lui Goldoni, este marele ei reprezentant. Conservator atât în materie politică, cât și artistică, dușman al Iluminismului 55, el se mulțumește cu acest model codificat în care se înscrie cu ușurință, după cum o dovedesc Memoriile inutile, sau Cronică indiscretă din Veneția secolului al XVIII-lea, scrise la vârsta de șaizeci de ani și publicate de-abia șaisprezece
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
onest", pe care se străduiește să-l găsească, și "ridicolul bufon", pentru care nu simte decât dispreț. "Nu-mi plăceau arlechinadele", declară el în Memorii, pronunțându-se împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor și un ridicol al lucrurilor, un ridicol onest și un ridicol
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și regula contribuie puțin aici, iar acest Aristotel, care știe atât de bine să învețe cum să-i faci pe oameni să plângă, nu dă niciun precept exact despre cum să-i faci să râdă." Proiectul reformării teatrului, în spiritul Iluminismului, este strâns legat la Goldoni de dorința de a transforma societatea venețiană în plină decadență. 5. Drama romantică Moștenitori ai Iluminismului, Romanticii francezi sunt fascinați de poezia Europei de Nord. Teoreticienii dramei, Stendhal (1783-1842), în Racine și Shakespeare 66, a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să plângă, nu dă niciun precept exact despre cum să-i faci să râdă." Proiectul reformării teatrului, în spiritul Iluminismului, este strâns legat la Goldoni de dorința de a transforma societatea venețiană în plină decadență. 5. Drama romantică Moștenitori ai Iluminismului, Romanticii francezi sunt fascinați de poezia Europei de Nord. Teoreticienii dramei, Stendhal (1783-1842), în Racine și Shakespeare 66, a cărui primă parte datează din 1823, a doua din 1825, Hugo (1802-1885), în Prefața la Cromwell din 1827, Vigny (1797-1863), în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului lor a permis pe lângă asta recunoașterea în Shakespeare a unui mare precursor. Sub influența combinată a Germaniei contemporane și a Angliei elisabetane se elaborează, în Franța, teoriile despre drama romantică ce păstrează totuși acesta este specificul Romantismului francez , spiritul Iluminismului. Dovada acestui fapt o reprezintă strigătul plin de orgoliu al tânărului Musset (1810-1857), care nu și-a făcut încă debutul pe scenă: "Je ne voudrais pas écrire ou je voudrais être Shakespeare ou Schiller!"70Astfel începe o nouă fascinație pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Entretiens sur "Le Fils naturel" (Convorbiri despre "Fiul nelegitim"), Diderot adoptă forma dialogului filosofic, punând față în față, așa cum va face mai târziu în Le Paradoxe sur le comédien, doi interlocutori dotați cu personalități diferite, "Moi", personaj care încarnează raționalismul Iluminismului, și Dorval, erou melancolic și sumbru cu sensibilitate preromantică. Discursul despre poezia dramatică (Discours sur la poésie dramatique) este în schimb un tratat în toată regula. Apărut în 1758, după Tatăl de familie (Le Père de famille), el a fost
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Scotland and Translated from the Gaelic or Erse-Language, lucrare cu un succes incredibil în Europa, care a deschis interesul față de creația populară, misiune asumată cu entuziasm de către romanticii secolului al XIX-lea, urmând notabilelor eforturi ale fraților Grimm.63 Dacă Iluminismul a discreditat mitul ca aparținând unei dimensiuni obscurantiste și superstiției, Romantismul l-a recuperat ca singura cale de revelare a unor adevăruri pierdute, pornind de la ideea lui Creuzer care în 1810 propune receptarea mitului ca set de simboluri ale adevărurilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
același ambient al filozofiei europene de la cumpăna secolelor, dominată de personalitățile complexe ale unor Nietzsche, Gasset, Frobenius, Sorel, Heidegger, Spengler, care proferau un antimodernism și un antiraționalism virulente, asezonate cu romantism și existențialism, în opoziție cu lumea ca produs al Iluminismului și cu democrația materialistă și decadentă a "omului-masă", lăudând totodată modul tradițional de viață, cu ritmurile, valorile și eroii săi, considerând că lumea coruptă ar putea fi salvată și pusă în ordine doar de către eroi crescuți în acest mediu, prin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că lumea coruptă ar putea fi salvată și pusă în ordine doar de către eroi crescuți în acest mediu, prin apelul la suflet, la afect, mai degrabă decât prin rațiune.66 Ca realitate culturală majoră, unificatoare, religia a fost silită în Iluminism să se restrângă în filozofie sau superstiție, însă Romantismul îi salvează sensul lăuntric și cultural sub alte nume, ca artă, naționalism ori mitologie, frumusețea religiei nefiind localizată în predici și ritualuri, ci în arta și în poveștile pe care le
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]