824 matches
-
ia naștere textul de graniță. Textul literar, specific stilului beletristic, are forță de sugestie și expresivitate, adresânduse imaginației și sensibilității lectorului; atributele definitorii sunt: - ficționalitatea - trăsătură esențială a textului artistic, care nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat, în raport mimetic sau nonmimetic cu lumea fizică, cu universul uman; - literalitatea - caracteristică indusă prin funcția predominant poetică a comunicării artistice, prin finalitățile estetice - constă în degrevarea limbajului de scopurile pragmatice și constituirea nivelurilor multiple de semnificare; se manifestă ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Aceasta conferă textului atributul literalității, constând în capacitatea limbajului artistic de a sem nifica altceva decât limbajul comun, uzual. Ficționalitatea este o altă caracteristică esențială a creației artistice. Astfel, textul literar nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat. Acesta poate imita realitatea (raportul realitate-ficțiune este mimetic) sau o poate contrazice/deconstrui (raport nonmimetic între universul ficțional și lumea fizică). Opera literară se alcătuiește prin convergența a două planuri solidare: planul formei (planul expresiei, lumea verbală) și cel al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
marcate prin „decupajul“ strofic (strofe inegale, de 16, respectiv 4 versuri, cu măsură și ritm variabile, cu rimă împerecheată). Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului care creează întrun spațiu al claustrării, năzuind să transforme în artă orice experiență trăită sau imaginată: Le am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală. Prima secvență surprinde condiția neobișnuită a artistului modern, imaginând actul scriiturii întrun uni vers carceral. În acest context, motivul întunericului și motivul singurătății devin simboluri ale condiției
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ce și revelează făptura vinovată, imperfectă, limitată. În primul rând, eul poetic apare ca o ființă captivă întro lume ostilă, fără a renunța însă la actul creator. Discursul său liric nu mai caută acum frumusețea, ci „urâtul“ existențial, fiindcă lumea imaginată pare un univers carceral, în care artistul rămâne, iremediabil, prizonier. În al doilea rând, pentru a exprima această viziune, poetul creează un nou limbaj liric, care contribuie de asemenea la modernitatea acestei poezii. Lexicul poetic își anexează, astfel, „teritorii interzise
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
morală nu își dobîndește sensul justificabil decît în virtutea motivației antitetice care determină deformarea maladivă și sănătatea psihică. Ceea ce morala numește "Bine" nu este altceva decît contrariul vanității culpabile: mîndria modestă, adică încrederea calmă în propria valoare, nu pur și simplu imaginată, ci realizată, atestată de acțiunile ce decurg din motivele supraconștiente: moralitatea trăită. B) METODA DE ANALIZĂ Pentru filosofie, moralitatea trăită rămîne un fenomen imprecis căreia ea încearcă să-i găsească condiția și să-i deducă preceptele. Pentru psihologia extra-conștientului, moralitatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a formei supraconștient obiective a imaginației este furnizată de faptul că toate creațiile mitice ale popoarelor care posedă o cultură elevată simbolizează diversitatea raporturilor motivările dintre om și divinități, simboluri ale profunzimii misterioase a vieții reale, în funcție de aspectul lor exterior imaginat, miturile sînt adesea foarte diferite, dar întotdeauna identice în sensul lor ascuns. Toate miturile vizează misterul. Interinfluența culturilor, datorită marilor diferențe dintre ele, nu poate fi suficientă ca să explice această conformitate. Spaima față de ambianța neexplicată este accidentală. Ea își are
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în obiecte, situații și oameni Fiind implorate doar imaginativ, complicațiile firești ale vieții sînt intensificate de complicații de ordin superstițios. De exemplu, unii indivizi pot fi declarați ca fiind intangibili real sau sexual dacă tabuul este grefat pe o diferență imaginată, de natură totemică. Prin teama de încălcare pe care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare vieții sub formele ei cele mai cotidiene. Cultura animista, oricît de închisă în ea însăși și de consecventă ar fi, decade
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu împiedică faptul ca, prin intermediul tuturor superstițiilor, ofranda să simbolizeze renunțarea la bunurile pămîntești (promisiunea de a nu exalta dorințele), expresie a preferinței acordate principiului "divin", în acest mod poate omul spera să se arate demn de abundența bunurilor (fecunditatea), imaginată ca răspîndindu-se pe pămînt grație divinităților binevoitoare. Expresia simbolică a sacrificiului nu are sens decît dacă recunoștința simbolizată de ceremonii influențează complicațiile vieții de zi cu zi: dacă ea implică atît acceptarea unui refuz al darurilor (recoltă proastă), cît și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
carne și oase din pămîntul în care au fost îngropați. Este vorba despre o dublă greșeală, deoarece avînd în vedere înțelegerea greșită a mesajului de bucurie sufletul părăsește trupul chiar în momentul morții și urcă direct și imediat la Cerurile imaginate ca aflîndu-se deasupra norilor. Ba chiar despre o triplă greșeală, întrucît se pare că, potrivit promisiunii făcute de dogmă, nu numai sufletul, ci și individul real care a trăit ca atare, trupește, pe pămînt, va continua să trăiască veșnic într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
te vor vâna cu amenzile mereu... și ar fi o cheltuială în plus. ALLAN: N-au cum! Cu o bijuterie ca asta o să le-o iau mult înainte, așa că n-o să mă poată prinde prea ușor. La capătul acestui scenariu imaginat, Vicki spunea că și-a dat seama de faptul că obiecțiile ei n-au fost deloc luate în considerare și s-a simțit atât de frustrată și mânioasă, încât îi venea să plângă, doar-doar îl va face pe Allan să
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
orientare uniformă, cu infime diferențieri între microorientările componente. Clonarea, ingineria genetică și nanotehnologia sunt printre tehnoștiințele preferate, având în vedere atât activitățile curative întreprinse prin intermediul acestora, cât și cele de amplificare a tuturor capacităților umane. Spre exemplu, în privința nanotehnologiei (știința imaginată de Richard Feynman în 1959 și promovată ulterior în special de Eric Drexler ca o revoluțieă, transumaniștii își pun speranțe nețărmurite în construirea de mașini microscopice care să regleze circulația sângelui în organism, să medieze interacțiunea uman-tehnologie prin implantarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prezentarea istorică a Spitalelor Asigurărilor Sociale și după aceea a Spitalului de Copii „Grigore Alexandrescu”. Un spital care să îndeplinească cerințele asigurării urgențelor chirurgicale pentru toți locuitorii Capitalei devenise mai demult o problemă de mare stringență și interes social. Sistemul imaginat Salvare - spitalele bucureștene (cu secțiile lor de chirurgie) - se dovedea a nu fi satisfăcător și nici după intrarea în funcțiune a Spitalului de chirurgie al Asigurărilor Sociale din strada Floreasca. La această concluzie ajunsese nu numai profesorul Nicolae Minovici - confruntat
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
vieții; ea se traduce printr-un umor exercitat asupra omului și a deșertăciunilor ce-l ispitesc, prin frîna bunului simț care socotește nebunie orice salt peste umbra proprie și peste condiția naturală, printr-un sarcasm al fanteziei, revelator în peripețiile imaginate, dar și prin iluzia esențial orientată că viața după capriciul poftelor ar fi mai frumoasă decît viața cu strădaniile și tihna ei modestă." Călinescu încadrează firesc, atît pe Ion Luca cît și pe Mateiu în tagma balcanicilor "cu îndepărtat sînge
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
estimait satisfaite parce qu'elle se jugeait la plus séduisante et la mieux partagée des femmes.(...) amoureuse de șa beauté irrégulière, bizarre et captivante" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. 54 Mitul lui Carmen reunește mai multe atribute simbolice ale feminității imaginate în Occident, ea este în același timp Eva, Dalila, Judith, Elenă, Cleopatra, iar istoria să reunește componentele esențiale ale marilor mitologii ale pasiunii din literatura occidentală: Tristan și Isolda, Don Juan, Romeo și Julieta [v.C.-G.Durand]. Franța rămâne locul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai ales în cazul în care pot exista asocieri cu imaturitatea intelectuală ceea ce predispune la manifestărea unor comportamente antisociale grave; * complexul de inferioritate individul resimte o incapacitate personală în raport cu anumite realități obiective; acesta se dezvoltă în urma unei infirmități reale sau imaginate, toate acestea fiind potențate și de către disprețul și dezaprobarea manifestate de către cei din jur. Acestă stare de conflict puternic resimțit de către individ implică de cele mai multe ori mobilizarea resurselor cu scopul de a obține anumite rezultate deosebite în diferite domenii, fie
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
nu poate fi decât cauza primară către care conduce tot cea ce știința vieții (cu ultima ei achiziție - genetica) a putut demonstra până în prezent. Iar această cauză primară este una de esență imaterială, ce nu poate fi văzută ci doar imaginată, ce nu poate fi atinsă ci doar intuită, ce nu poate fi percepută ci doar revelată. Este ceea ce Paulescu a demonstrat științific: cauza secundă este sufletul, iar cauza primară este Dumnezeu. Istoria științei abundă de personalități ilustre care după o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
spațiul imaginar al creației "anulează" timpul și spațiul experienței trăite, prin acțiunea deliberată a artistului, ce conferă, printr-un proces de adaptare continuă, luminii astfel plăsmuite, o dimensiune spațio-temporală specifică, si mediază, astfel, trecerea spre o realitate mai înaltă. Lumea imaginata nu este însă realitatea ultima ci, în tradiție neoplatoniciana, doar o oglindă, o figurare a ei, printr-o simbolică logică a inversiunii, legată de sacrificiul - atât al realității perceptive utilitare, cât și al subiectivității artistului. Deși cercul înțelegerii adevărate se
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
viață prin voința divină, se răspândește în spațiu "în furtherance of the ultimate design - that of the utmost possible Relation" [până la completarea planului ultim - cel a Relației atotcuprinzătoare]102, până la realizarea deplină a eterogenității celei mai vaste ce poate fi imaginata, a părților ținute împreună, într-un sistem unitar. Recunoaștem, în această formulă, criteriul estetic al unității în varietate, caracterizat printr-o "an absolute reciprocity of adaptation" [absolută reciprocitate a adaptării]103, în care, cauza și efectul nu se disting. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
diferență doar, ca investigarea lui Rimbaud se continuă în calitativ [s.n.]77. Poemul rimbaudean nu este o aplicație de "psihologie excepțională", i.e. audiție colorată (aluzie la teoria lui René Ghil78), ci o investigație științifică de tip nou. Reluând situația dramatică imaginata de Poe în Eureka, Barbu subliniază opoziția dintre cantitativ (Astronom) și calitativ (Poet), termeni ce ne aduc iarăși la Henri Bergson 79. Astronomul doar reconstituie un fapt deja consumat: proiecția lui se bazează pe calcul numeric, observație, raționament, pe repetiție
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prin vorbit / cântat; în realitate, această opoziție este sincretismul text / melodie; (!!) prin aceasta se apropie de baladă, bocet, colind, cântecul de seceriș, etc.; - statutul de operă literară artistică rezultă din conturarea, cu ajutorul cuvântului, a imaginii vieții, a realității gândite și imaginate; - statutul de operă muzicală este dat de melodia care arec același scop, dar cu mijloacele armoniei sonore; melodia se caracterizează printr-o mișcare lentă și un ritm liber; neprecizat, ceea ce însemnăm în muzică prin „tempo rubato”; este un cântec individual
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
chemați să pună umărul la zidirea unei lumi în grai românesc" (Blaga, 1995, p. 99). Cuvântului scris, sub forma tipăriturii, stă la baza articulării conștiinței naționale. B. Anderson (2000) [1983], în influentul său studiu în care asemuiește națiunea unei "comunități imaginate", a stăruit asupra relației intrinseci existente între cuvântul tipărit și emergența conștiinței naționale. "Capitalismul de tipar" sau, mai aproape de sensul termenului englezesc, "capitalismul întipărit" - print- capitalism - este sintagma în care Anderson închide tripla relația dintre i) tehnologie (tipar); ii) sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cărții tipărite. Destrămarea, mai întâi lingvistică, apoi confesională, a unității latine a civilizației apusene s-a soldat cu apariția unui caleidoscop de "culturi idiomatice" (Zernatto, 1944, p. 360) ce au prefigurat emergența culturilor naționale. Ceea ce a dat naștere noilor "comunități imaginate" ale națiunilor a fost "o interacțiune mai mult accidentală, dar explozivă între un sistem de producție și relațiile de producție (capitalismul), o tehnologie a comunicațiilor (tiparul) și fatalitatea diversității lingvistice umane" (Anderson, 2000, p. 45). Capitalismul de tipar a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
până la căderea imperiului Roman de la apus (a. R. 1-1229); b) de la căderea imperiului Roman de la apus până la căderea Constantinopolului (a. R. 1229-2206); c) de la căderea Constantinopolului până în zilele noastre (a. R. 2206-2600). Două sunt momentele capitale în istoria poporului român imaginată de Laurian: originea Romei (și implicit a poporului român) și prăbușirea Constantinopolului. Aceste două evenimente pivotale constituie ceea ce T. Cahill (1995) a numit "balamalele istoriei" (the hinges of history), sau, în cuvintele lui K.L. Woodward (1999), "balamalele pe care se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ignorat. În 1595, Sigismund Bathory realiza prima unire politică a celor trei principate, devenind astfel "Restitutor Daciae" înainte ca titlul acesta să îi fi fost confiscat și atribuit definitiv lui Mihai Viteazul (Rezachevici, 2000; Diaconescu, 2004). Excluderea planului de unificare imaginat și aplicat de prințul maghiar al Transilvaniei reflectă axa etnică a memoriei naționale românești. Independența. Două evenimente cardinale perforează firul devenirii naționale a românilor în perioada pe care o avem în vizor: Unirea principatelor danubiene din 1859 și obținerea autonomiei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost rulată analiza este reprezentată de manualele de educație civică introduse în perioada postcomunistă. Proiectate explicit ca instrumente didactice de modelare axiologică, manualele de educație civică relevă în mod transparent sistemul de valori, modelul societal și tipul cetățeanului ideal imaginate și promovate de elitele puterii. În fine, tabloul deficiențelor trebuie completat cu absența revistelor culturale din analiza întreprinsă. O mai mare atenție acordată vieții intelectuale desfășurată în revistele culturale, ca spații instituționale ale avangardei reflecției social politice, ar fi deschis
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]