113,729 matches
-
de cercetare, cît a te confrunta cu un Celălalt al ficțiunii reale, cu o altă persoană autonomă". Însă punctul de plecare al ideii e mult mai vechi: îl reprezintă concepția aristotelică. În temeiul său, Ionesco cultivă calitatea de "adevăr" a imaginii literare, care-și întemeiază ontologia proprie, paralelă cu cea a lumii reale. Chiar atunci cînd se înscrie în planul fantasticului, al oniricului, lumea posibilă instituită de ficțiune nu e una falsă: "Artistul ar trebui să fie, după Ionesco, îndeajuns de
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
obișnuită, ca să începi să faci gesturi dezordonate într-un spațiu mort sau chiar ostil." Sau: Reiau monologul meu asupra iubirii. Iată toate antenele sînt frînte, toate tentaculele tăiate. Sînt ascet și redevin cast [...] Și totuși zac în mintea mea numai imagini din dragostea trecută. Forma, șerpuirea, mirosul tuturor ungherelor trupului tău." Aș putea cita totul. l Dl Șt. Borbély se ocupă de un aspect azi aproape uitat al operei de tinerețe a dlui Matei Călinescu: poezia. Cine, dintre tinerii critici, mai
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
rămîne (cel puțin la lectură) o simplă stea de tinichea, chiar și în opoziție cu distincția oferită de statul comunist directoarei de fermă (în plus o frumusețe fără vîrstă și fără relief, coborîtă direct din textele de propagandă); la fel imaginea revoltatului ca cel care a "fluierat în timpul Evangheliei" (fără legatură cu textul), ș.a. Această încercare de a întoarce sensul piesei prin simbol nu reușește de altfel nici să salveze textul de la cenzură. Frăgezind mecanic Veronica Teodorescu reușește, trecînd de la volumul
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
capodoperă a sculpturii noastre contemporane este readusă în atenția publică printr-o suită de fotografii remarcabile. Noua ipostază a Silviei Radu, oricît ar fi ea de surprinzătoare pentru cei care nu-i cunoșteau decît sculptura, nu perturbă în nici un fel imaginea acreditată a artistei. Doar o îmbogățește și o consolidează. Unitatea recuperată Deși ilustrează genuri și limbaje diferite, Teodora și Ion Stendl au construit la galeria Apollo o lume unitară și perfect coerentă. Indiferent dacă inventarul preliminar înregistrează pictură, grafică, obiecte
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
de tehnici care îl fac posibil, și realitatea lui simbolică, aceea care îi acreditează necesitatea și îl justifică în absolut, nu mai sunt secvențe diferite ale unui proces inaparent, ci componente simultane și egal îndreptățite. Tabloul ca structură premeditată și imaginea ca vehicul al unui mesaj și al unei trăiri încorporate sunt perceptibile în același plan în creația lui Ion Stendl, după cum materia textilă, convențiile picturii, vitalitatea sentimenteleor și percepția aproape senzorială a spațiului culturii constituie substanța nemijlocită a creației Teodorei
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
al doilea rînd, în lumea voluptuoasă și densă a culorii pe care vocația pictorului o subînțelege în mod natural. Acest dualism constitutiv, dacă îi putem spune așa, se regăsește în expoziția lui Gili Mocanu și la nivelul construcției propriu-zise a imaginii. Pe de o parte, pictura lui are tonalități grave, materialitatea ei este densă și marcată de o anumită stare de melancolie, iar, pe de alta, disponibilitatea sa de a construi se sprijină pe o evidentă ordine de tip grafic. Între
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
este densă și marcată de o anumită stare de melancolie, iar, pe de alta, disponibilitatea sa de a construi se sprijină pe o evidentă ordine de tip grafic. Între aspirația către o anumită geometrie, către o rigoare modulară a structurilor imaginii, și abandonul într-un senzorialism frust, legat de însăși natura tactilă a substanței cromatice, Gili Mocanu se manifestă cu o exemplară libertate și cu o irepresibilă bucurie a jocului, însă totul se patrece într-o perspectivă afirmativă, una care extinde
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
spațiu imprimă alt nerv și altă atmosferă montării, salvînd într-un fel personajele dintr-un derizoriu absolut, din rutină. La malul mării și gîlcevile sînt altfel decît pe o uliță de munte sau de șes. Un element care nu împlinește imaginea spectacolului sînt costumele scenografului Valentin Codoiu. Desenul lor este în spiritul ideii regizorului, nu și texturile alese. Nu sînt inuri, pînzeturi, bumbacuri și din pricina asta, expresivitatea costumelor pălește. Multe din scenele de grup, felul în care sînt asamblate, tempoul lor
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
foarte tinerei generații este interpretat, încă nu strălucit, de Ani Crețu sau Camelia Andriță. Timpul și rodarea spectacolului sper să le așeze cum se cuvine în personajul acesta atît de popular, de cunoscut și de adorat. Nu este foarte simplu. Imagini din tot felul de desene animate, mai inspirate sau mai puțin, din legendele și mitologiile individuale și personale ale părinților din spectacole se pot amesteca și încurca cu firul poveștii, așa cum a citit-o astăzi regizorul Cornel Todea. Versiunea lui
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
cunoască. Vutcariov vine cu un soi de luxurianță autentică, neobișnuită, mimată pînă acum în teatrul pentru copii. Vine cu materiale consistente, bogate ca textură și ca mesaj. Vine cu recuzită elaborată, cu mici piese minuțios lucrate și firesc introduse în imaginea spectacolului. Fiecare personaj este gîndit cu atenție, costumat și încălțat coerent, ajutîndu-i pe cei mici să înțeleagă mai bine și să memoreze după impactul vizual. Asocierea replicilor cu marca pe care o aduce cu sine costumul simplifică descifrarea protagoniștilor și
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
în aproape, conflictul de putere între premier și președinte s-a transformat într-o afacere personală a celor doi. Dl Iliescu nu mai pare dispus să-l ierte pe premier pentru ieșirile sale și îl atacă la persoană și la imagine. Spunînd că premierul are nevoie de doctor și de vitamine pentru că s-a surmenat, dl Iliescu îl face pentru prima oară de doi bani pe cel căruia i-a încredințat partidul de guvernămînt și Palatul Victoria. Replica dlui Năstase că
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
Mircea Mihăieș A făcut multe valuri cererea lui A. Năstase de a racola pentru partid cât mai mulți intelectuali. Prin noul ukaz, Arogantul încearcă să dreagă busuiocul imaginii partidului. Cineva din preajmă o fi ajuns la gradul de luciditate care-ți spune că dacă nu ai de partea ta elita nației nu ești legitim, oricâte procente ai scoate de la populația neinformată. Să-l fi îngrijorat, apoi, IQ-ul
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
prima ediție scoasă de Servil - și cu publicarea cursurilor sale de la Collège de France, însoțite de diverse studii, toate acestea culminând cu o grandioasă expoziție la Centrul Georges Pompidou, unde corpus-ul lui este reconstituit minuțios printr-o împletitură de imagini, voci, texte manuscrise și tipărite, obiecte fantasmatice, deschizând neinițiaților universul în expansiune al criticului, semiologului, în fine scriitorului, ipostaze indisociabile de un Barthes plural în unul. Astfel pare să se împlinească dorința (cuvânt-cheie) pe care o enunțase chiar el în
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
lentile proiectoare. Și imediat vizitatorul se vede el însuși proiectat în spațiul emblematic al Mitologiilor, așa cum fusese acesta vizualizat și analizat critic de semioclastia barthesiană: de la celebra DS 19 - un vehicol al epocii oferit de Citroën - la Ghidul Albastru, la imagini din turul Franței, la catch, la iconografia Părintelui Pierre, la reclamele pentru detergenți, la toate celelalte mituri ale vieții cotidiene franceze de la mijlocul secolului trecut, dintre care unele subzist în avatarurile lor contemporane. Și ne aflăm deja în plină aventură
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
încă de la Plăcerea textului și pe care o va utiliza, într-alt mod, în Fragmente ale unui discurs amoros, ale căror urme sunt evocate, fie prin opere picturale la care face aluzie, printre acestea gravuri ale lui Werther, fie prin imagini filmografice. Un spațiu mai circumscris este consacrat, pe de altă parte, tripticului Sade, Fourier, Loyola, în care libertinul, utopistul și misticul, logoteți sau fondatori de limbi, sunt prezenți prin gravurile din cele 120 de zile ale Sodomei, caiete manuscrise despre
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
fost ținta unora dintre primii critici, dar Maiorescu, adică acela care-l socotea pe poet reprezentativ pentru o "direcție nouă" în cultura noastră, și prestigiul timpuriu pe care i-l crease. Dl Dobrescu are dreptate și cînd încearcă să atenueze imaginea proastă de care "detractorii", la rîndul lor, au avut parte în ochii istoricilor literari. El lămurește convingător contextele și conjuncturile. Și încheie cu sugestia că nici unul dintre acești dintîi neiubitori ai poetului n-a fost propriu-vorbind un detractor. Mai rămînea
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
de bucătărie. Vorbirea în interiorul unei forme. Formele își trasează liniile paralel cu realitatea și numai din această cauză pot fi recunoscute câteva lucruri. Pe aceste trasee ne târâm în patru labe și tragem cu coada ochiului și când prindem o imagine, merge direct în inimă, unde se oprește și ne întoarce spatele. Acolo stau ele, imaginile, în stive și uneori una cade în vacarmul acela. Sau se apleacă numai un pic și abia atunci se luminează treptat cețurile deasupra. Vorbesc Hochdeutsch
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
din această cauză pot fi recunoscute câteva lucruri. Pe aceste trasee ne târâm în patru labe și tragem cu coada ochiului și când prindem o imagine, merge direct în inimă, unde se oprește și ne întoarce spatele. Acolo stau ele, imaginile, în stive și uneori una cade în vacarmul acela. Sau se apleacă numai un pic și abia atunci se luminează treptat cețurile deasupra. Vorbesc Hochdeutsch cu amândoi. Așa, prin această limbă străină, ne apropiem. Pentru că în timp ce vorbim ne privim pe
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
ridica ochii, poate ar zâmbi, dar atunci ai și căzut în plasă, așa că îl lași pentru moment să-și vadă de lectură, stai cu ochii ațintiți pe fereastră, aparent prins de alte gânduri și privești acolo ca într-o oglindă imaginea lui. Este o după-amiază de toamnă timpurie și prin geamurile vagonului ușor opacizate câmpiile și spinările munților îndepărtați își trimit până la tine strălucirea plină de sevă. Așadar, nimic mai simplu decât să te lași vrăjit în gândurile tale de această
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
din propria carapace pentru a iniția acțiuni de transformare a realității. «Individualistul» artei postmoderne nu acționează, ci reacționează la evenimente exterioare pe care nici măcar nu încearcă să le mai controleze" (pp. 11-12). Tendința artei postmoderne este aceea de a transmite imagini "plăcute", reconfortante. De aceea imaginea sa artistică este una "emoțională, evazionistă, lipsită de tensiune, mister, transcendență sau distanță critică". Imaginea artistică postmodernă nu intenționează "să transmită un mesaj, o morală sau să reveleze adevărul, precum imaginea religioasă". Ovidiu Hurduzeu consideră
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
iniția acțiuni de transformare a realității. «Individualistul» artei postmoderne nu acționează, ci reacționează la evenimente exterioare pe care nici măcar nu încearcă să le mai controleze" (pp. 11-12). Tendința artei postmoderne este aceea de a transmite imagini "plăcute", reconfortante. De aceea imaginea sa artistică este una "emoțională, evazionistă, lipsită de tensiune, mister, transcendență sau distanță critică". Imaginea artistică postmodernă nu intenționează "să transmită un mesaj, o morală sau să reveleze adevărul, precum imaginea religioasă". Ovidiu Hurduzeu consideră că paradigma culturală postmodernă este
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
exterioare pe care nici măcar nu încearcă să le mai controleze" (pp. 11-12). Tendința artei postmoderne este aceea de a transmite imagini "plăcute", reconfortante. De aceea imaginea sa artistică este una "emoțională, evazionistă, lipsită de tensiune, mister, transcendență sau distanță critică". Imaginea artistică postmodernă nu intenționează "să transmită un mesaj, o morală sau să reveleze adevărul, precum imaginea religioasă". Ovidiu Hurduzeu consideră că paradigma culturală postmodernă este una pur adaptivă. "Postmodernismul nu inovează, doar reproduce, boicotează și plagiază" (pp. 40-41). Instituționalizarea postmodernismului
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
aceea de a transmite imagini "plăcute", reconfortante. De aceea imaginea sa artistică este una "emoțională, evazionistă, lipsită de tensiune, mister, transcendență sau distanță critică". Imaginea artistică postmodernă nu intenționează "să transmită un mesaj, o morală sau să reveleze adevărul, precum imaginea religioasă". Ovidiu Hurduzeu consideră că paradigma culturală postmodernă este una pur adaptivă. "Postmodernismul nu inovează, doar reproduce, boicotează și plagiază" (pp. 40-41). Instituționalizarea postmodernismului echivalează cu dictatul marginalului. Pentru că, în viziunea lui Ovidiu Hurduzeu, principala operațiune a gîndirii posmoderne este
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
atrăgând luarea aminte a cititorului că, departe de a avea caracterul omagial al momentului conjunctural al apariției, "anul Caragiale", cartea reface prin informațiile extrase din patru cotidiene, două de la Iași, "Telegraful român" și "Evenimentul", două de la București, "Conservatorul" și "Dimineața", "imaginea extrem de controversată, în conștiința contemporanilor", a lui I. L. Caragiale. Sărbătorit oficial, elogiat hiperbolic, atacat vehement, în funcție de orientarea politică a gazetei, la rândul său dependentă de balansul ideologic pus în joc de însuși Caragiale: de la debut până în 1877, liberal, de la sfârșitul
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
trebuie să fie privită din două puncte distincte de vedere. Ce aduce nou: colaborarea lui Caragiale la Telegraful", ignorată de Șerban Cioculescu și evidențiată abia de I. Cremer în 1964, deși semnalată răuvoitor de Al. Macedonski, încă din 1896; adevărata imagine a receptării tragediei în versuri Roma învinsă de D. Parodi; riposta cotidienelor ale căror pagini ar fi rămas îngropate dacă nu ar fi fost solicitate de pasiunea investigării și a nevoii de verificare a tuturor celor antrenați în asemenea activitate
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]