1,160 matches
-
care abia s-a născut și la bucuria celor de acasă, liniștea relativă ce se instalase în compartiment și nu în ultimul rând, oboseala fizică, făcu ca pleoapele să-i pară din ce în ce mai grele și până la urmă să coboare lent, aproape imperceptibil, și să se închidă pe neașteptate. Intra într-o nouă dimensiune, infinit mai vastă și tot atât de necunoscută. Dana, care urmărea atentă traseul parcurs, îndreptă privirea spre cele trei persoane din față cu gândul să anunțe intrarea în Ploiești. Observă că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cum nu se mișcă stâlpul din beton armat, decât dacă-l urnește un excavator, buldozer sau o altă forță mecanică. Nu a avut mult de așteptat. Forța mecanică s-a ivit imediat. O voce de bărbat dădu o scurtă, aproape imperceptibilă, dar limpede comandă: Stinge! Pentru a da un asemenea ordin specific, unui boss obișnuit să comande, dacă nu e os de rege sau de sultan, ci un muritor obișnuit, are nevoie de experiență îndelungată în domeniu și de foarte multe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lumii", "retina pură", "sensibilul încremenit", "ombilicul dintre scrisul meu și neant". Variațiuni pe aceeași temă! Ciudata arătare (transumană) receptează, focalizează și reverberează la modul extatic, acționează în plan temporal și spațial; se ascunde și se revelă; ochi consubstanțial, totuși, omenescului. Imperceptibil aproape, cu pași mărunți, se infiripă o filozofie subiectivă, un fantastic al relațiilor obscure; imersiunea în mysterium reclamă un ceremonial textualizant, nu o dată grotesc, deliberat ilogic. Un murmur difuz,subtextual, se proiectează în fantastic. Câte o notație abnormă are tangențe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să tindă către perfecțiune, spre artă) și așa numita comunicare nonverbală, aptitudine de mare finețe, complexitate și utilitate. Despre persoanele care viețuiesc împreună sau care conlucrează vreme îndelungată se spune că se înțeleg din priviri. Afirmația vizează acele modificări, aparent imperceptibile ale feței și ale părților ei, gesturile membrelor sau mișcările corpului în ansamblu care, în diverse împrejurări și pentru unele persoane, au multiple conotații. Mihail Sadoveanu evocă cu măiestrie această însușire a personalității învățătorului său: ...Uite, și acum mi se
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Inima înțelepciunii perfecte că "Natura formei este goliciune, natura goliciunii este formă. (...) Senzațiile, percepțiile, formațiunile mintale și conștiința sunt și ele la fel". Paul Dirac, unul dintre fondatorii fizicii cuantice și "părintele" antimateriei, consideră că materia este creată din "ceva" imperceptibil, iar nașterea materiei lasă în urmă un gol care devine antimaterie. Un alt fizician celebru, Heinz Pagels este și mai tranșant. El spune că " Vacuumul reprezintă toată fizica. Tot ceea ce a existat vreodată sau poate exista este deja acolo, în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Inima înțelepciunii perfecte, că "Natura formei este goliciune, natura goliciunii este formă. (...) Senzațiile, percepțiile, formațiunile mintale și conștiința sunt și ele la fel". Paul Dirac, unul dintre fondatorii fizicii cuantice și "părintele" antimateriei, consideră că materia este creată din "ceva" imperceptibil, iar nașterea materiei lasă în urmă un gol care devine antimaterie. Un alt fizician celebru, Heinz Pagels este și mai tranșant. El spune că " Vacuumul reprezintă toată fizica. Tot ceea ce a existat vreodată sau poate exista este deja acolo, în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
dau aici mâna pentru obținerea unui „efect de fantomă”, la a cărui ambiguitate contribuie, în mare măsură, „metamorfoza” produsă: dublul este feminin. Falsa moarte e prezentă de-a lungul întregii piese, iar granița dintre ea și moartea adevărată este aproape imperceptibilă, până-ntr-atât încât cele două par unite printr-o bizară similitudine. Dacă, în Cymbeline, Imogena nu moare de-adevăratelea, asta se întâmplă pentru că, în locul licorii otrăvite ce-ar fi provocat o moarte reală, doctorul Cornelius îi încredințase un medicament
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din solul mănos. Și așa procesul de creștere începe iar și iar, pe măsură ce iarna se schimbă în primăvară, și primăvara devine vară, și vara se schimbă în toamnă și în iarnă din nouun ciclu continuu al unor schimbări uneori aproape imperceptibile. În același loc, și totuși într-un loc diferit în timp și spațiu și evoluție! Această carte este scrisă în primul rând pentru clinicienii practicieni (psihologi, medici, dentiști, consilieri și psihoterapeuțiă și intenționează să dezbată teoriile actuale din hipnoză, deși
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
viață... schimbându-se și crescând astfel că atunci când primăvara a venit din nou rădăcinile sale au putut să trimită energiile vindecătoare în sus, de la sine, destul de natural... așa cum anotimpurile se schimbă din toamnă în iarnă în primăvară în vară... destul de imperceptibil și la nesfârșit și micul copac a crescut ajungând cel mai mare, mai frumos, mai plin de încredere și mai înțelept copac din întreaga pădure... rădăcinile sale ajungând adânc în pământ, așa că copacul putea sta mândru chiar și atunci când sufla
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
video, care este apoi oprită și va fi continuată în următoarea ședință. Intervenția 23Imageria ghidată pentru catharsis Și pe măsură ce continui să urmezi poteca de-a lungul râului vieții, începând în munți și terminându-se acolo unde râul întâlnește și fuzionează imperceptibil cu oceanul universal... ajungi într-un loc în care poteca ta este blocată de o stâncă imensă care a căzut acolo, fâcănd ca această potecă să devină de netrecut.. nu există nici o modalitate prin care să o poți ocoli sau
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
că aceste schimbări au loc în tine chiar acum, în ce privește prioritizarea scopurilor și activităților, brațul tău va coborî pentru a se odihni confortabil pe piciorul tău astfel ca ochii tăi să se deschidă încet? Și adesea aceste schimbări apar destul de imperceptibil, așa cum gheața se topește treptat și devine apă, și apa se poate încălzi tot mai mult fără să existe alte schimbări decât temperatura ei și numai când apa ajunge la 100 de grade ea se schimbă în abur... și te
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
indivizibile, mișcarea lor în vid, înlănțuirea lor văzută drept cauză și, în același timp, condiție a realului - descoperirile cele mai recente ale fizicii nucleare nu invalidează intuițiile acestor filosofi... Dar ce-i cu numitele simulacre? Ele sunt compuse din pelicule imperceptibile care emană din obiecte și pătrund în trup prin orificiile lui. Atomii aflați în suspensie în aer intră în corp prin nas, gură, ochi, prin pori și prin urechi. Mirosurile, gusturile, imaginile, impresiile tactile, sunetele sunt tot atâtea percepții care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la infinit... Pentru a demonstra acest lucru, Lucrețiu postulează clinamen-ul, așa cum Kant va recurge la postulatele rațiunii pure practice: ca un argument necesar, a priori, pentru a justifica posibilul, deci realul, are loc o declinație. Cum? În mod insesizabil, ușor, imperceptibil. Să nu ne imaginăm vreun unghi drept, precis, casant, nu, ci un suflu, un capriciu deci, fără altă rațiune decât natura însăși a atomilor: se constată existența în ei a forței de greutate, desigur, dar și a unei energii proprii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
singur. - Și dumneata te uitai la toate liniile și tabelele alea. Liniștit și fascinat. Acela era cuvântul exact, a admis pictorul de război. Fascinat. Înainte de a Încheia ultima mișcare, ea ridicase aparatul ca să declanșeze. Doar trei secunde: un timp aproape imperceptibil. Haosul și regulile lui, ca să zicem așa, avuseseră șansa lor. Atunci el crezuse că era destul și deschisese gura să-i strige să se oprească. Dar auzise o detunătură, iar Olvido căzuse pe brânci. - Îți aduci aminte ultimele ei cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să se transforme într-un revelator al ființei. Cu cât mai multe constrângeri și cu cât mai mult rafinament, cu atât mai multă ființă. Nu are importanță că ființa pare, pentru ceilalți, să se dilueze și să se evapore; nuanțele imperceptibile se ascund și se arată în afirmații care caută obsesiv, fără aproximație, adevărul. Cât despre caiete, cui se adresează ele decât propriei lecturi sau, mai exact, lecturii de sine? Că e la mijloc o hermeneutică deopotrivă devoratoare și întemeietoare are
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu-l invidiază pe Napoleon, reflex acesta al tinereții și dorințelor sale ascunse, admirația lui Cioran se îndreaptă spre Talleyrand: „Ieri, notează la un moment dat, am admirat la muzeul Carnavalet portretul lui Talleyrand. Extraordinara finețe a chipului și zâmbetul imperceptibil Ă exact așa cum mi-l închipuiam. / Pe lângă el, Napoleon are un aer plebeu, iar capetele Revoluției, un aer de-a dreptul vulgar (Danton, ce mutră!)” (III, 216). Admirația față de Talleyrand e, de altfel, constantă și ar merita o analiză detaliată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe un piedestal” (III, 100). Deseori, ura de sine și de ceilalți provine la Cioran din neputința de a amâna măcar păcatele eului. Iată: „Nu mă iert când simt o cât de mică amărăciune din cauza tăcerii în jurul activităților mele Ă imperceptibile, trebuie să recunosc” (idem). Să spună asta cineva care își considera neamul o scenă prea mică pentru energiile sale teribile?! Cioran coboară acum în eșec cu voluptatea celui care găsește aici singura justificare a prezenței sale. Iubirea eșecului este alternativa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Poetul desenează în cuvinte poeziile, realizează portrete. Pământul este desenat cu smalț duios, profilul ulciorului a săpat o cută neagră, cerbul plânge-n fugă frântă și izvorul este oglindă spartă. Gestul mâinii este surprins cu încetinitorul, de aceea mișcarea este imperceptibilă și imaginile par suspendate undeva între pământ și cer: "Și-n oglinda lor târzie/ smalțul se-ncrustează singur/ În portret încremenit." Tehnica presupune vagi trimiteri la Radu Boureanu. "Moartea calului troian" este, într-un fel, poemul care implică drama timpului lunecător
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă, dimensionată caricatural, sau rămâne estompată și se pierde misterioasă și eclipsată în ceața veacurilor, imperceptibilă pentru mințile exacte și accesibilă spiritelor vizionare poate într-un fel nevrozate. Așa se explică faptul că Muma-Zeiță se mișcă într-un ritual de descântec; toate poemele sunt, de fapt, niște descântece: "Descântece de reumă", "Descântec de casă nouă", "Descântec
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și pe alocuri, dar prezente mereu în scenă câteva rădăcini noduroase, fantastic încâlcite, câteva trunchiuri rămase parcă dintr-o eternă livadă cu vișini, veșnic retezată de necruțătorul fierăstrău al timpului. Ne aflăm "înăuntru", ne aflăm "afară"? Insesizabilă confundare a planurilor, imperceptibilul aliaj dintre real și fantastic, dintre banal și insolit, determină timbrul aparte al acestei reprezentații. O lectură scenică integrală a textului, care echilibrează armonios, subtil dar decis, "dichotomia dramaturgiei cehoviene". "La Cehov asistăm la o prăbușire a valorilor prin răsturnarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atunci când se pronunță pentru studierea "intenției subiectului vorbitor, activitatea lui conștientă, ce anume a vrut el să spună sau, de asemenea, jocul inconștient care a ieșit la iveală, împotriva voinței lui, în aceea ce el a spus sau în aproape imperceptibila fisură a cuvintelor lui manifeste"154. În viziunea sa, clar-obscură, construcțiile lingvistice aleatorii, inconștiente sau aflate în semiobscuritate ale subiecților vorbitori pot forma enunțuri, care corespund anumitor ordonări, norme, convenții, ierarhii și directive social-politice. Prin psihanalizarea enunțurilor din cotidian, Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de temperament. Actorii rosteau textul aparent normal, mișcarea lor nu avea nimic deosebit, și totuși... în jurul nostru apăruse un personaj pe care nu-l crease nici Goethe, nici directorul de scenă: Spiritul nocturn! Un erou invizibil, care ne atingea, aproape imperceptibil, cu mantia sa, transformîndu-ne (pentru două-trei ore) în privilegiați ai muzelor... Aveam să mai trăiesc, ulterior, asemenea momente; dar nici unul din ele nu mai păstra, evident, inefabilul primului. A urmat, pentru învățăcelul din mine, o altă etapă: descoperirea scenei goale
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
auzi!" Între creație și existența artistului există o strânsă legătură, acesta din urmă având posibilitatea să cunoască esența creației: "Știu tot ceea ce tu nu știi". Așadar, artistul transfiguează lumea materială îmbogățind-o cu noi semnificații. Cunoașterea are trei trepte: perceptibil, imperceptibil și esență, și relevă poetului sensul lumii, în drumul său spre absolut. Poetul știe ce este opera, caracteristicile ei, ce este dincolo de ea, dar nu reușește să descopere o logică a întregului. Laitmotivul "naște-mă" exprimă dorința artistului de a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este o latură a instinctului de conservare, prin care este evitat contactul cu pericole insidioase, precum cele de infestare, animale mici, factori fizici cu dezvoltare lentă (inundații, pierderea tonusului). Proprietatea comună a acestor pericole constă în faptul că pot afecta imperceptibil copilul acestei femei, aflat într-un stadiu vulnerabil al vieții lui. Atunci când cineva este bolnav, murdar sau chiar incoe rent, femeia cu instinct matern activ acționează ca în fața oricărui pericol insinuos, printr-o atitudine de repulsie aparent disproporționat de vehementă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
unidimensională se petrec tot sub imperiul percepțiilor și senzațiilor: Dacă se auzea zgomot de pași, odaia intra repede în vechiul ei aspect. Se pornea atunci între pereții ei o scădere pe loc, o diminuare extrem de mică a exaltării ei, aproape imperceptibilă; asta îmi dădea convingerea că certitudinea în care trăim era despărțită de o pojghiță foarte subțire de lumea incertitudinilor 414. Fragmentul certifică credința naratorului-personaj într-o ,,realitate multidimensională". Lumea lui Blecher este așa cum o vede, trăiește dar mai ales o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]