2,195 matches
-
membrii grupului, iar cultura acestora era considerată invariabilă istoric 26. În cazul de față, obiectele trebuiau să treacă proba cunoașterii etnografice (cu cât mai multe semne ale originii vestice, cu atât mai mare valoare), nu trebuiau să arate vechi și impersonale (precum în muzee), ci cât mai strălucitoare și mai aproape de condiția optimă de funcționare. Ingineria simbolică a acestor bunuri trebuia să sporească modernitatea. Faptul că multe obiecte ce „arătau bine” erau etalate în bucătărie nu este întâmplător. Acesta e de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
diferite), pufarinele erau acum otova, alb-căcănii și cu același gust de grâu fiert. „Asta e”, „ca la noi, la nimenea”, „așa e soarta noastră”... O nesfârșită așteptare fatalistă, răbdătoare, pasivă a unei pomeni de la un „tătuc” omnipotent, abstract - partidul-stat, reflexivul impersonal „se” („Ce se dă aici?”). Capacitatea îndelung antrenată de a îndura oricât. Foarte mulți erau bucuroși că sunt împreună, iar azi regretă „cozile de altădată”. După 1989, „fenomenul” cozilor la alimente a supraviețuit o vreme, inerțial. Apăruseră pe piață produse
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din Paradis sau neîmplinirea promisiunilor redării Paradisului făcute de comuniști. Un alt aspect este conținut de realizarea conformității masei populare și egalizarea spiritelor printr-o identificare absolută, ce presupunea un proces de dizolvare a identității eului individual în el/noi impersonal. Conflictul latent al lipsei tot mai accentuate de autenticitate a eului, face posibilă crima, desigur, într-o fază de criză a supraviețuirii, dar și pentru că eul simte că „dublura” sa îi refuză iluzia trecerii în absolutul istoriei, a propriei identități
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ed. bilingvă, tr. și pref. Draga Mirjanić, Timișoara, 2001; Pelerin, pref. Gheorghe Glodeanu, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: George Ioana, Zborul - vis și destin, București, 1999. Traduceri: Ramana Maharishi, Introspecția, București, 1993, Înțeleptul de la Arunâchala, I-II, pref. trad., București, 1997; Viața impersonală, îngr. și postfața trad., Râmnicu Vâlcea, 1994; Moisés Castillo Florián, Caosmos. Katharsis nu doar pentru mine, pref. trad., Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Constantin Drugaș, „Tărâmul dintre gânduri”, F, 1998, 5; I. Muncian, B. Crstici, Matematica și Poezia, „Oglinda”, 1998, 7-8
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
2-4; Bucur, Poeți optzeciști, 186-193, 230-232; Grigurcu, Poezie, II, 303-312; C. Rogozanu, Critică și suprarealism, RL, 2001, 14; Carmen Mușat, Gellu Naum, Simona Popescu și jocul de învăluiri-dezvăluiri al poeziei, „22”, 2001, 587; Manolescu, Lista, I, 420-423; Caius Dobrescu, Inamicul impersonal, Pitești, 2001, 28-32; Pop, Viață, 302-306; Mircea A. Diaconu, Egografii - literalmente și în toate sensurile, CL, 2002, 11; Carmen Mușat, Strategiile subversiunii, postfață Mircea Martin, Pitești, 2002, 14, passim; Ștefan Borbély, Regnul ființei proteice, LAI, 2003, 7; Marius Chivu, Teribila
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
lucruri, care par întâi absurde, apoi, treptat, înfiorătoare. Paradoxul este tocmai acesta: abolirea voinței individului nu prin forță, ci prin metoda insidioasă a convingerii, a convertirii. Naratorul renunță la sine, la realitate, pentru a primi o existență guvernată de sensul impersonal al sistemului: misiunea sa este să copieze continuu, cu mâna stângă. Minciuna oferită astfel este remediul absurd al lipsei unui adevăr personal, individual. Celelalte proze, deși bine scrise, nu se ridică la valoarea acestei nuvele. În general, sunt narațiuni fantastice
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
1995, 7; C. Stănescu, Un om „dublu”, ALA, 1995, 259; Eugenia Tudor-Anton, Dialog cu un Faust român, LCF, 1995, 14; Gabriel Liiceanu, Arheul Pruteanu, „22”, 1996, 10; Tudor Octavian, În genul lui Pruteanu, RMB, 1996, 18; Dorin Tudoran, A venit impersonalul, RMB, 1999, 15; Luca Pițu, Divagând despre Georgel Pruteanu, F, 2000, 11-12. Ș.A.
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
ale unui imaginar poetic în curs de configurare se asociază unor proiecții lirice ezitând între o varietate ludică aparte, de un livresc voit ,,copilăros”, și mărturisiri niciodată lăsate să se rostească deplin, repede și voit curmate, acoperite prin întoarceri-reflex la impersonale, protectoare tipare: ,,obcina” și ninsorile din munți, apa Moldovei, ,,țara înaltă”, „vama sfioasă a toamnei”, iazul „cu năluci”, ,,o veșnică pădure ursitoare” nu închipuie atât trăsături ale unui ,,decor”, cât însemne ale unei timpurii înclinări spre o mitologizare a viețuirii
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
idei incitantă. Romanul din parabolă trăiește, ca și în cazul anterior, prin fervoarea speculației. Confesiune și dialog: acestea sunt formele specifice de existență ale literaturii lui Octavian Paler, eseist și prozator al cărui scris impecabil cadențat are mereu solemna gravitate impersonală a unui discurs întocmit în respectul deplin al regulilor elocinței clasice, deși este încărcat de toate neliniștile sufletului modern și acuză o subiectivitate violentă și pătimașă, recunoscută de altfel. [...] Jurnalist de mare vocație, pasionat, mobil, inventiv, Octavian Paler are înfățișarea
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
spre a așeza într-o lumină potrivită nu numai propriile ipoteze, dar și evoluția obiectului său. Această înscriere sistematică ni-l evocă de îndată drept model pe Tudor Vianu. La fel și calmul procedural. MIRCEA MARTIN Dicțiunea sobră, superior didactică, impersonală în subiectivitate, este o modalitate de emisie perfect adecvată conținutului plin de idei al teoremelor și analizelor, ceea ce numim, prin tradiție, stil universitar în critică, având în persoana lui pe unul din cei mai elocvenți exponenți. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Realitate
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
de echilibru, cât și determinarea eficacității soluțiilor de rezolvare a dificultăților. Iată acest exemplu. Definirea sistemului. Organizațiile au elaborat o strategie generală de a face față unui anumit tip de dificultăți (subiectivism, incompetență, comportament arbitrar): elaborarea de reguli generale și impersonale. În ultimul secol s-a produs un proces enorm de codificare și standardizare atât a situațiilor și problemelor, cât și a răspunsurilor, a soluțiilor. A apărut modelul organizării birocratice raționale (Max Weber). Punctul de pornire a analizei. Organizația întâmpină dificultăți
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
A apărut modelul organizării birocratice raționale (Max Weber). Punctul de pornire a analizei. Organizația întâmpină dificultăți cu beneficiarii (clienții) săi. Aceștia sunt nemulțumiți de serviciile organizației. Soluția. Dată fiind nemulțumirea clienților, sistemul de organizare bazat penorme și reguli generale și impersonale cuprinde în el o soluție structurală: sporește exigența controlului comportamentului, pentru a se asigura o mai ridicată fidelitate a acestuia față de normele existente și, în plus, formulează noi norme, reguli pentru situațiile care s-au dovedit a fi insuficient de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
neutre. În alte condiții sau, cel puțin în anumite etape, sistemul relațiilor de rudenie a presat puternic sistemul industrial modern, modificându-i într-o anumită măsură logica funcționării, inducând preferințe proprii acolo unde ar fi trebuit să funcționeze criterii obiective, impersonale, derivate din exigențele eficienței. Relațiile de vecinătate, cu influențele lor reciproce, reprezintă o sursă majoră de conflict între sisteme. În mod special, conflictul se declanșează în cazurile de incompatibilitate: știință/religie, socialism/capitalism, opresiune/democrație. Marx a descris un caz
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
recurge laexaminarea tipului de raționalitate ca una dintre sursele cele mai importante. Când problemele de soluționat sunt mult prea dificile, apare o tendință de evadare din realitate, caracteristică esențială a modelului birocratic. Centralizarea accentuată și crearea de norme generale și impersonale reprezintă tehnici tipice de evadare din realitate a organizațiilor, strategii de acțiune pe baza unei definiri simplificate a realității. Sociologia actuală prezintă de cele mai multe ori însă o abilitate scăzută de a lua în considerare, într-o explicație complexă unitară, atât
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de secție angaja tineri la recomandarea muncitorilor mai vârstnici din secție (rude sau consăteni), pentru care aceștia din urmă garantau. Sistemul deci întărea controlul organizațional asupra noilor angajați prin forțele coercitive ale comunităților rurale și de rudenie. Modul exterior și impersonal de realizare a selecției, bazat pe determinarea cerințelor posturilor de muncă și a capacităților personale, deși incomparabil mai eficient, este însă de natură să scadă sensibil atât autoritatea ierarhică, dar și forțele integrative interpersonale întărite de sistemul tradițional. Feedbackul neconstructiv
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin supraviețuirea celui mai adaptat. S-a făcut observația că o asemenea idee reprezenta în fond o reflectare a mecanismelor reale ale dezvoltării societății capitaliste. Nu rațiunea cu valorile ei și acțiunea transformatoare sunt forțele istoriei, ci procesul social global impersonal, care se desfășoară în timp. Criteriul evoluției este obiectiv - creșterea în complexitate, o adaptare mai bună. Până la urmă, rezultatul este pozitiv pe ansamblu, dar nu acest aspect este important. Optimismul pe termen lung compensa viziunea încordată a prezentului și viitorului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sursa În ambiguitatea modernizării, care cumula două discursuri contradictorii și Înrudite (,,discursul eliberării” și ,,discursul disciplinării” - Peter Wagner), tranziția, arată sociologii, nu va scăpa de ambivalențe structurale. Două sunt Îngrijorările sociologilor privind tranziția: prevenirea ,,riscurilor de absolutism” al rațiunii umane impersonale (Touraine), a puterii uniformizatoare a dreptului, contabilității, educației bazate pe cultivarea caracterului impersonal al relațiilor, pe de o parte, și rezistența culturilor particulare, pe de altă parte, astfel Încât să se evite instrumentalizarea raporturilor interumane. În ultimii ani, discursul ziariștilor, al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și ,,discursul disciplinării” - Peter Wagner), tranziția, arată sociologii, nu va scăpa de ambivalențe structurale. Două sunt Îngrijorările sociologilor privind tranziția: prevenirea ,,riscurilor de absolutism” al rațiunii umane impersonale (Touraine), a puterii uniformizatoare a dreptului, contabilității, educației bazate pe cultivarea caracterului impersonal al relațiilor, pe de o parte, și rezistența culturilor particulare, pe de altă parte, astfel Încât să se evite instrumentalizarea raporturilor interumane. În ultimii ani, discursul ziariștilor, al politicienilor, al organizațiilor voluntare s-a profesionalizat din punct de vedere sociologic. Studiile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dar este și joc imprevizibil, între liniște și neliniște, o luptă în care „autorul” provoacă, strategic, umanizarea prin sensibilizare a „interlocutorului”. Nu întâmplător textul se joacă, la propriu și la figurat, între persoana întâi și a doua: „tu” (un „tu” impersonal, reflexiv) îl desemnează pe „eu” pentru că eu și tu, autor și cititor, eu și celălalt eu, eul și lumea „se clădesc” unul prin celălalt, se amestecă, trăiesc acceași dramă a comunicării-comuniune: „Cine (care) pe cine (care) trebuie să salveze? eu
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
intră, ca întemeietor, într-o familie de spirite căreia îi vor aparține Mateiu I. Caragiale, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu. Povestea vorbei este o comedie a cuvintelor pure și în același timp o comedie umană integrală, făcută din observații impersonale, stereotipe, cunoscute dinainte, surprinzătoare în totala lor lipsă de inedit, în rigiditatea lor chinezească, persiflatoare, de înțelepciune milenară. G. CĂLINESCU Pann face parte și el din familia poeților întemeietori, dar în linie morală. Hristoitie au Școala moralului (o prelucrare) este
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
prozei americane. Romanul este construit în trei timpi, primul și ultimul consacrați tinerilor în conflict cu lumea și în contrast cu adaptații, căpătuiții, ratații generației lor (personaje episodice, puternic caricaturizate), partea mediană ocupându-se de refuzul feminin al compromisului. Naratorul omniscient, ochiul impersonal alternează cu povestiri la persoana întâi, cu jurnale și scrisori, cu inserturi onirice și cu scene emblematice, cu discuții despre structura narativă și raportul ei cu valorile existențiale, ironic, captivant. Rochia de crin reunește trei nuvele, fiind semnul unei maturizări
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
valori referențiale, mentalități etc., proiectate într-un trecut privit cu mefiență. Rațiunea analitică sociologică s-a vrut a fi științifică, adică similară cu metoda de cercetare din științele naturii, în special din fizică. Raționalitatea organizării sociale a luat forma birocrației impersonale și funcționale, eficiente și universalizate. Raționalitatea valorilor seculare era inițial opusă (i)raționalității valorilor religioase sau absolutiste. Societatea modernă trebuia să fie rațională, adică științifică, întrucât știința este sursa, mijlocul și scopul dezvoltării sociale. Dacă au existat enunțuri universale despre
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societate ca urmare a intervenției acestor factori? sau 4. Cum se repercutează aceste dislocări asupra ordinii sociale și morale a cărei parte este persoana individuală? Întrebările sunt evident corelate, iar răspunsurile formulate ne-ar putea oferi șansa deplasării dinspre lumea impersonală a factorilor și totalităților spre cea agregată a vieții sociale și apoi spre cea personalizată a vieții individuale, cu scopul de a ajunge la o mai bună caracterizare a noului tip de societate și a transformărilor care se produc în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societatea modernă, aflată sub influența apariției industriilor manufacturiere și a urbanizării accelerate, a specializării profesionale și a fragmentării spațiale, a creșterii densității interacțiunilor într-un spațiu social dilatat, a început treptat să se bazeze pe generalizarea raționalității legale, instrumentale și impersonale, adică pe legi și alte coduri normative scrise, pe relații interpersonale mai ales formale, pe eliberarea persoanelor de tirania tradițiilor și a cutumelor comunitare. Tranziția de la un tip de organizare socială la celălalt s-a asociat cu tulburări ale ordinii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
asociază cu aplatizarea ierarhiilor și cu descentralizarea puterii, iar îndemnul la auto-organizare se asociază cu tehnici de management al cunoașterii și inovării. Unor asemenea forme de organizare trebuie să le corespundă noi reguli, diferite de cele specifice birocrației raționale și impersonale. Ca atare, regulile vechi dispar, și chiar dacă cele noi încă nu s-au impus nu înseamnă că nu apar și nu se consolidează. Epocii postmaterialiste trebuie să-i corespundă noi reguli, valori sau norme, adică un tip nou de capital
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]