808 matches
-
oră. Era acceleratul după care îți puteai potrivi ceasul. Și plecase la minut din Gara de Nord. Șeful Tudorică a acceptat pariul, ca să nu se spună că se îndoia de punctualitatea acestui accelerat. Apoi a și uitat de el. Asta pînă cînd impiegatul de serviciu l-a anunțat că la Țăndărei locomotiva acceleratului lovise niște vaci și va întîrzia puțin. În ziua aceea, la }ăndărei era un tîrg de vite. Dar fuse tîrg și anul trecut și acum doi ani și nu se
Pariu pe moarte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7257_a_8582]
-
mărturisit că am terminat studiile, dar, că, fără perspective, va trebui să mă întorc la Constanța, unde, nici acolo, nu puteam prevedea un mod de a-mi duce existența. Mi-a propus să trec un examen pentru un post de impiegat la Direcția Generală a Teatrelor, pe care l-am obținut". Piesa Farmecul nopții, tipărită la Editura Fundațiilor Regale, în 1945, capătă Premiul scriitorilor tineri, iar romanul Blocada, tipărit, prin prieteneasca benevolență a lui Aristide Blank, la Editura Cultura Națională, în
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
SC 10. Virgil Ciobanu, șef lucrări UMF 11. Stănușoiu Constantin Avram, director firmă 12. Claudia Iftode, medic de familie 13. Vasile Barb, funcționar 14. Ioan Luca, administrator firmă 15. Adrian Tuduce, referent 16. Sevastian Bălescu, economist 17. Petru Pavel Uzun, impiegat CFR 18. Florin Adrian Noveanu, consilier juridic 19. Mihaela Vancu, învățătoare 20. Daniel Bondar, administrator SRL 21. Ioan Marc, director firmă 22. Ioan Uibar, director soc. com. 23. Pavel Drăghia, agricultor 24. Vasile Miheț, șef formație exploatare gaze 25. Valentin
Agenda2004-22-04-electoral () [Corola-journal/Journalistic/282469_a_283798]
-
inspector resurse umane 19. Casian Tiberiu Ponia, agricultor 20. Vasile Radu Jude, inginer constructor 21. Mircea Simion, pensionar 22. Simona Gabriela Gherman, studentă 23. Nicolae Bodrîngă, întreprinzător particular 24. Floare Alina Gal, învățătoare 25. Marin Minea, agricultor 26. Ioan Oneț, impiegat de mișcare 27. Ienei Veronica Nedelcu, lector universitar 28. Sidonia Predescu, pensionar 29. Marius Truț, inginer 30. Petru Rusulescu, patron 31. Radu Nedelcu, inginer 32. Elena Supărare, pensionară 33. Ghiorgița Tănăsie, laborant 34. Emilia Veronica Ailincăi, pedagog 35. Bianca Borușteanu
Agenda2004-22-04-electoral () [Corola-journal/Journalistic/282469_a_283798]
-
deja Au-dessus de la melée, Zweig n-a renunțat să lupte prin scris împotriva războiului, contribuind, vizionar, la închegarea identității europene. Întoarcerea în Austria devastată a fost primul cutremur. Împăratul părăsea țara devenită Republică - într-o gară în care soldații și impiegații nu știau dacă să mai dea onorul, și unde o bătrânică în doliu, venită de departe să-l mai vadă o ultimă oară pe împăratul „ei”, plângea lângă trenul cu perne sfâșiate de junghere. De pe terasa conacului vechi pe care
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
a omorât pe taică-său, un golan care nu dormea noaptea, umbla numai după furat, împreună cu alți doi bețivi?! Unul e Costin, învățătorul de peste deal, care în genunchi m-a rugat să pun o vorbă, să-i titularizeze femeia. Celălalt, impiegatul de la gară, pe care nici în partid nu l-am primit, că știam că ascultă ,,Vocea Americii” și ,,Europa Liberă” și că mai povestește și la alții. Am intervenit la județ, astă vară, când l-au ținut o noapte la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dăduseră afară cu raport negativ, spunea ea, băgând un lemn de pin în soba din bucătărie, iar ei n-o să-l uite niciodată, ei nu uită asemenea lucruri! Și atunci tata ne povestea cât de plăcut e la gară, când impiegatul ridică paleta roșie, când sunt anunțate trenurile venite din țară către mare și când conversează cu muncitorii din gara de mărfuri, cu muncitorii de la rampă, care știu exact ce produse vor apărea peste o zi sau două în magazine, pentru că
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
insistă Hagienuș. Lumea rea măbîrfește, dumneata nu lua în seamă... Știi cum sunt amicii. Eu cunosc pe dinafară lucrările dumitale: casa Chiriadi, casa Penescu, școala nr. 12, Banca populară... - Cu ce te pot servi, domnule Hagienuș? căută arhitectulsă curme adulațiile impiegatului orientalist. - Nu pot să-ți spun în drum, te rog să poftești la mine. - Cînd? - Acum dacă vrei. Nu stau departe. Curiozitatea birui pe Ioanide. Hagienuș locuia într-o casă veche, în fundul unei curți adânci. Odăile erau mari, neîngrijite și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
albe și cu vitrine extrem de îngrijit decorate. Nu avusese curiozitatea să-l chestioneze pe Manigomian, și de altfel armenii au nume cam asemănătoare. Acum altceva. Ce sens avea asta, că Tudorel lua un salariu de la Sucursala nr. 4? Era deci impiegat acolo: vânzător (mare mirare!), casier, un fel de funcționar. Tudorel nu părea să aibă totuși vreo obligație fixă undeva, zile întregi stătuse închis în casă. Admițând că într-adevăr avea o ocupație la firma Manigomian, cine putuse să-i ofere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
notă această adresă, apoi, după oarecare codire, depuse la loc hârtiile așa cum le găsise și încuie sertarul la loc, luând cheia falsă. În chiar acea zi, arhitectul intră în Sucursala nr. 4 Manigomian & Comp. Și întrebă dacă este acolo un impiegat cu numele Tudor Ioanide. Sucursala era un local restrâns, avea doar un vânzător și o casieriță, amândoi îmbrăcați în halaturi, după tipic. Răspunsul fu negativ. - Cu toate astea, Tudor Ioanide ia salariu la dumneavoastră, insistă arhitectul. Vânzătorul, care n-avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din fund se ivi un om cu priviri interogative, atras de conversație, un personaj inedit în comerțul de cafele, după stofa hainei, după părul scurt și ochelari, arătând a austriac sau german. - Domnul întreabă, zise vânzătorul către el, dacă avemun impiegat Tudor Ioanide. Individul cu ochelari scrută pe Ioanide cu severitate, apoi decise scurt: - Este o eroare. Nu avem nici un astfel de funcționar. Ioanide se căi că nu luase hârtia spre a o arăta. Pe urmă își zise că un exces
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o slugă probabil a primarului. A rămas holbată. Am întrebat-o dacă primarul e înăuntru și i-am poruncit să stea pe loc. Deschizând ușa cancelariei, am dat de două persoane, primarul și un secretar, părând mai degrabă niște bieți impiegați de percepție. Cu revolverul cu capse în mână, având în spatele meu patru mascați la fel înarmați, am cerut primarului să-mi predea cheile de la dulapuri și registrul de intrare și ieșire (asta ca să cer ceva). Apoi, văzând telefonul, i-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că puteau să-și urmărească documentar genealogia măcar un secol în urmă și să dovedească înrudirea cu alte grupuri sociale mai proeminente. Fenomenul acesta îl observa brusc un candidat la însurătoare. Dacă, bunăoară, un funcționar important cerea mâna fetei unui impiegat secundar, avea surpriza de a fi supus unor anchete meticuloase cu privire la calitatea familiei sale. Atunci acesta constata că nimerise într-un cerc larg dar închis, înzestrat cu o arhivă scrisă, orală și iconografică. Teodoreștii acceptau pe Merișești, dar evitau cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în public, o campanie influențează asupra clientului. . - De obicei mi-aleg clientela printre oamenii cudiscernămînt artistic. Nu fac dependințe pentru burghezi. . - Îmi pare bine că ești optimist, eu mă tem serios.Pomponescu e tenace. . - Eu sunt un profesionist liber, nu impiegat public, ca să fiu concediat după placul lui Pomponescu. . - Ești însă și profesor la Școala de Arhitectură. Dacă... . - Vrei să zici: dacă mă dă afară? . - Exact! . - Întâi, nu poate să mă dea afară numai pentru motivul cănu-i place o construcție a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
marile fortărețe medievale ori spre building-urile americane. Tot ce a lăsat mai strălucit Renașterea în materie de arhitectură e neigienic și perisabil prin forța naturii. Știința înaintează mereu. Luvrul și Versaillesul nu mai corespund necesităților de azi ale unui mic impiegat. Arhitectura în mare rămâne valabilă pentru fabrici, teatre, palate publice și încă și aci sunt teorii în sensul întinderii orizontale a blocurilor industriale pe suprafețele verzi. Ne întoarcem la un bordei luxos și igienic, ce se poate cumpăra de la magazin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine adaptat intereselor reciproce și echităței, și care, cu toate transformațiunile prin cari am trecut, slujaște și astăzi de regule comune. Este incontestabil pentru orice om de bună credință că singura și unica cauză a răului sunt abuzurile și esacțiunile impiegaților administrativi cari nu se tem d' a falsifica spiritul și d' a viola litera legilor și regulamentelor. Aceasta este adevărata rană a țării, acolo trebuie remediu radical. La ce slujesc legile cele mai bine cântărite și cele mai echitabile daca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un guvern hrăpitor că îmbrîncește pe ctitori și ia el asupră - și să prezinte publicului scumpa imagine. Mai mult decât atîta: porniți pe această pantă a hrăpirii, miniștrii duc la Iași pe deputații și senatorii creați de dânșii, duc diferiți impiegați, spre a oficializa sărbătoarea. Pun apoi în gura Majestății Sale vorbele următoare: "Încredințez Iașilor, leagănul Unirii, această statuă!... " Cum? M. Sa, după guvernul roșu, poate încredința cuiva un lucru ce nu este al său? Atunci averea fiecăruia nu mai e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
putredă? Cât poate simți din spectacolul lumii un parameci zbătîndu-se într-o infuzie? Atât am trăit și-am simțit și eu timp de mai bine de douăzeci de ani, ca și când aș fi trăit în visul șters și mediocru al unui impiegat de cale ferată. Probabil că am orăcăit și eu nopțile, strâns înfășată în scutece ude, luptîndu-mă să-mi scot mânuțele afară, cred că-am mers mai târziu la școală și m-am îmbrîncit în recreații cu colegele, și m-am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Lumea din jur se agita și... În cele din urmă metroul a ajuns la Kasumigaseki și am coborât fără să mă gândesc la nimic. Câțiva pasageri l-au asaltat pe impiegat și i-au spus: „Ceva nu e în ordine! Veniți repede!“. N-am văzut ce s-a întâmplat după aceea, dar se pare că a scos afară pachetul cu gaz sarin și a murit în scurt timp. Eu, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pare că cineva le pusese lingurițele ca să nu-și înghită limba. Încă vreo șase conductori stăteau lângă stratul cu flori, își țineau capetele în mâini și plângeau. Când am urcat scările, o fată hohotea pur și simplu. Am agățat un impiegat și l-am întrebat: — Pot să vă ajut cu ceva? Am lucrat pentru JR. Sunt obișnuită cu situațiile de urgență. Avea o privire rătăcită și n-a putut să spună decât: „Vă implor!“ M-am întors spre cei care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gări mai veneau femei de la „Crucea Roșie”, care ne dădea câte o supă caldă, pâine cu salam, conserve de carne și lapte pentru copii. Cea mai mare spaimă era atunci când, după o așteptare de ore sau zile, se auzea vocea impiegatului de mișcare, prelung și parcă amenințător: „Cuuupleee!” Atunci trebuia să luăm în brațe lampa cu petrol, godinul din mijlocul vagonului, farfurii și pahare. Urma o zguduitură puternică, se izbeau tampoanele dintre vagoane între ele, căci se anexa locomotiva. Atunci știam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Are un moștenitor în orașul Frasin, Petrică Cotlarciuc, șofer profesionist pe un vehicul greu, care m-a vizitat doar cu ocazia punerii în posesie a terenurilor forestiere ce-au aparținut bunicului Costan. Sora cea mică a tatei, Valeria, căsătorită cu impiegatul de gară Balintescu Nicanor, care s-a spânzurat la vârsta de 38 de ani în pușcărie, a avut o fată Elena și doi băieți, Gică și Rică, talentați în practicarea sporturilor de iarnă și la fotbal. Amândoi au murit de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
căutam împreună cu frații Cimpoieșu parteneri pe peronul gării CFR, care de multe ori erau chiar ceferiști: mecanicii de locomotivă ce făceau manevră în stația Vama, Eftimie îportar) Pavel îfundaș central), „Omul de gumă” îîi mai știu doar porecla, fundaș drept), impiegatul Ghiță Flutur îfundaș stâng), toți componenți ai echipei locale „Bradul” Vama. După-masa ne adunam pe câmpul Morii bunicii Ilinca, cu prietenii cei de dincolo de calea ferată: Ianu și Vasile Balmuș, Ilie Stanciuc, Luțu și Mircea Puiu, Ionel și Valerică Lucuțar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dată îmi răsare pe dinaintea ochilor Hrebenciuc la cămeșuță albă, pe urmă degrabă mi se arată dom' Costea, și el în cămeșuță albă, trec vagoanele cisternă de la Jimbolia la Pancevo și mie mult îmi sună în urechi cum strigă acarii, și impiegații, și ăia cu stegulețe galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lui Pascalopol, și apoi ar urma altă facultate. Literele, de pildă! Însă un astfel de sacrificiu desigur că Otilia nu l-ar fi acceptat. Otilia era o fată subțire, cu gusturi aristocratice, ar fi râs auzindu-l că se face "impiegat". Nici lui, de altfel, nu-i surâdea această ipoteză. Crescuse în sentimentul carierelor mari, și medicina i se părea dintre acestea, prin educația primită de la tatăl său. Și apoi, n-avea mult de așteptat și ar fi fost pus în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]