1,880 matches
-
asupra lor, cu ideea că, odată puse temeliile, ele nu trebuie să se mai clatine vreodată. Desigur, nu mi-a spus niciodată asta, dar, chiar și așa, pus sub popreala formelor verbale și a sintaxei frazei, îi simțeam încordarea subsumată implacabilului necesse est. Încercam, după puterile mele, să îmi țin mintea în iad și să nu deznădăjduiesc. FOTO: Guliver Getty Images Am înțeles dinamica paradoxală a acestei coborâri în infern abia în clipa în care am părăsit rada gramaticii și am
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
abstractă pentru expierea unor păcate. Sau cine știe... Însă nu e o întâmplare că destui indivizi, căutând sub ruinele propriei vieți un sens oarecare, descoperă că străduințele lor seamănă cu încercarea de a găsi o noimă unui vârtej de întâmplări implacabile prin placiditatea cu care s-au derulat și care i-au târât în direcții din care le-a fost peste putință să se sustragă. Când își rememorează trecutul, deopotrivă oameni talentați și pătrunși de spirit și persoane lipsite de orice
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
decident încalcă o lege penală, suferă el, pentru că merge la pușcărie. Dacă însă încalcă o legitate economică, el nu pățește nimic, dar suferă o țară întreagă. Iar dacă legile penale pot fi abrogate de instanțe ale oamenilor, legitățile economice sunt implacabile. Ne plac sau nu ne plac, acestea ne condiționează viața și calitatea vieții. Una dintre aceste huiduite legități, de care depinde bunăstarea noastră, este cea care leagă salariile de productivitate. „... când o să am vârsta dumneavoastră, o să-mi amintesc de Adrian
Banii noștri în 2016 () [Corola-blog/BlogPost/338372_a_339701]
-
mare parte din această secvență pare pusă cap la cap din duble ale aceluiași cadru, un fragment video care se blochează după un timp și o ia singur de la capăt. În al doilea rând, tăietura extrem de ascuțită cade invariabil și implacabil indiferent de context (replici, acțiuni) și aduce montajul în prim plan, face vizibil ritmul și mijlocul (tăietura) devine scop. Această secvență care dă titlul filmului e de fapt un preludiu, un esablishing shot care se întinde pe minute bune, dar
în București și în provincie () [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]
-
să pactizeze curând la formarea guvernului dr. Petru Groza: „Declar că voi putea dovedi cu acte și cu relatări de fapte, răzimate pe documentări purtând garanțiile oficialității, că un guvern Iuliu Maniu nu ar fi putut întru nimic împiedica desfășurarea implacabilă a evenimentelor istorice din 1940. În schimb, însă, este sigur că dl. Maniu ar fi adoptat nu soluția guvernului meu, adică soluția păcii (sic!), ci, așa cum rezultă din toate declarațiile și manifestările sale, soluția rezistenței armate, adică soluția războiului, care
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! () [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
inventica „basmului în dublet”, reflectând prin aceasta o formă de nostalgie imanentă a tuturor însușirilor ce se recompun în conceptul arhetipal. Ineditul expresiei se bucură de amploarea verbului rostit, virtute pe care proza lirică răpaniană o cultivă, subordonând-o ritmului implacabil al discursului liric: „Cine poate rezista tentației de a ști tot ce gândește lumea? Ce poate fi mai atrăgător decât să fii stăpân pe gândurile oamenilor?” A treia etapă a creației lui Theodor Răpan este ilustrată de ciclul celor patru
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
Comoara și Moara cu noroc. Capodopera acestui gen literar rămâne Moara cu noroc. Se impune prin dinamica unor fapte dramatice, prin realizarea unor personaje puternice care acționează după propriile lor îndemnuri, dar a căror viață este hotărâtă de un destin implacabil, ca în tragedii. Cum contribuția directă a eroilor la desfășurarea acțiunii este puternică, și valoarea limbajului, a dialogului, ca document al vieții sufletești, crește. Moara cu noroc este o nuvelă psihologică. Comoara este chiar hanul de la moara situată pe drumul
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > ION CATRINA - TAINA SCRISULUI (16) - I REMEMBER ... Autor: Ion Catrina Publicat în: Ediția nr. 584 din 06 august 2012 Toate Articolele Autorului Din goana implacabilă a timpului, încerc să mă opresc pentru un scurt popas la însemnările mele. Un răgaz pentru o scurtă privire aruncată peste umăr. De la apariția primului volum, „Potecile destinului” au trecut aproape zece ani, timp în care au mai apărut încă
I REMEMBER ... de ION CATRINA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340877_a_342206]
-
explică el în povestirea « Finalul unei mari iubiri»: „Țin să precizez dintru început că toți primim talanți (daruri). Unii primesc mai mult, alții mai puțin. Dar nimeni nu este lipsit de dar. Ni se încredințează atât cât putem înmulți” Pătruns implacabil de necesitatea împlinirii destinului lui de a înmulți talantul harului narativ, autorul îndrăznește cu pioșenie și duioșie să ne aducă la cunoștință în șase povestiri, amintiri de demult, chipuri dragi care-și cer cu însistență învierea prin evocarea poveștii lor
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
și au stat de vorbă pe îndelete ca doi vechi prieteni. Alexandru povestește că înainte de a muri, s-a rugat mult la Dumnezeu pentru vindecare dar ruga lui nu a fost ascultată. Și când a văzut că moartea se apropia implacabil de ușa lui, l-a blestemat pe Dumnezeu! Sigur că nu trebuia, dar asta am făcut, zicea el. Și acolo sus i-a auzit pe îngeri discutând: - Ce facem cu el că nu putem să-l ducem în Rai fiindcă
MORT ŞI ÎNVIAT! de ION UNTARU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341314_a_342643]
-
trebuie să fie pace, trebuie să fie lumină, trebuie să fie tăcere. Doar așa poți crea ceva desăvârșit. Dar timpul, în mica noastră lume, reprezintă cel mai auster inamic, cel mai feroce dușman. Tăcut, sadic și dur, trist dar și implacabil, el ne roade zilele una câte una și ne face una cu pământul, fiindcă mi se pare că bătrânețea ne apleacă tot mai mult către țărână, tocmai de aceea ni se deformează încet-încet acea coloană vertebrală ce ne ținea drepți
TIMPUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341354_a_342683]
-
a acestei soteriologii, din CONSTRUCȚIA SONETULUI: 1 - pe de o parte, RIGOAREA DEMIURGICĂ a celor 12 stihuri (ultimele două versuri ale sonetului marchează concluzia „morala”, verdictul divin, asupra fenomenalului/ „phainomenon-ului” din lume: sunt/trebuie să se facă evidente accentele definitive/implacabile, divin-vaticinare) - pe de alta: 2 - NUNTA-HIEROGAMIA, întru SFERA PLATONICIANĂ, dintre catrene și terține! (Sonetul de întemeiere, cel italiano-provensal - este profund creștin, fiind conceput chiar sub Semnul CRUCII: catrenul 1 își caută terțina 1, catrenul 2 își caută terțina 2 - ÎNCRUCIȘÂNDU
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
avânt.../ Eu știu că sunt.../ Eu cred că m-am născut/ spre a muri.../ ce surdă e strivirea/ între azi/ și timpul ce-a trecut.../ (Sub semnul timpului). Pentru Valentina Becart întreaga lume aparține timpului, cu ghearele lui de gheață, implacabil, timpul ca o tăcere, sub semnul căruia poeta afirmă: Să n-auzim tăcerile jelind/ Să n-auzim tăcerile murind ( În umbra adevărului). Și pentru mai multă concretețe, continuă: tăceri/ nedescifrate/ întunecau oceanul/ și stâncile alarmate/ se surpau în mine/ ca
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
ale lui Mircea Dinutz provin din conștiința muncii sale cât se poate de conștiincioase, devotate până la martiriu - dar rezultatele ei rămânând Golgotă fără Cruce, „voci în pustie” - din conștiința realității, fundamental injuste, că onestitatea sa de „proletar”-critic se lovește, implacabil, de aroganța fără limite a Centrului, față de Circumferința Culturală Românească, de disprețul funciar, precum acela al elefantului, neprivind (nici în vis!) spre furnică (dispreț față de munca sisifică și exasperant de solitară și non-solidară, de a stabili „puncte cardinale în haos
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Stepa: Viața însă nu-ncetează cursul ei fenomenal,/ Din cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată,/ Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal". Dacă la Eminescu transcendentul era organic implementat în operă, ținând de placa turnantă a unui mod vizionar implacabil, la Macedonski - a cărui idealitate nu e deloc metafizică, transcendentă ori speculativă -, asemenea idei se ivesc în regimul unor opțiuni supreme, de unde semnul "tragic"al epopeii... Interesante rămân, dincolo de aceste paralelisme, afinitatea electivă a două moduri de gândire, concomitentă unor
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
același curs circular. Mai mult, că această necontenită curgere a astrelor hotăra succesiunea anotimpurilor, a lunilor, a zilelor, care scandau în mod esențial ritmurile vieții oricărui individ. Cu alte cuvinte, între dinamica cerului și mișcarea terestră există o legătură strânsă, implacabilă, calitativă. „Precum în cer, așa și pe pământ”. Sigur, asta nu era decât o viziune ideală, pentru că pe pământ există atâtea și atâtea abateri de la ductul constant pe care stelele îl trasau pe boltă. Ceea ce a făcut ca drumul fără
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
și, deci, siguranța au ajuns departe... Dar tu, care știi cu siguranță despre tine că nu ești nici hoț, nici brigand, nici tâlhar, nici pirat, nu poți decât să rămâi, pentru a câta oară!, perplex în fața acestui scenariu, care devine, implacabil, realitatea însăși. Dar ce realitate? Realitatea al cărei temei este suspiciunea. Pe nepusă masă, viața în căușul tău de siguranță a luat-o razna. Ai lipsit doar o clipă de pe ziduri și la porțile tale s-au adunat puhoaie de
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
X nu există în România, pentru că cei care vin din urmă (născuți între 1985-1997) au, mai degrabă, caracteristicile generației Millennials decât ale Generației X. În articolul dlui Dâncu din revista Sinteza, Generația Decrețeilor este etichetată ca Generația X și este implacabil numită generația înfrântă, generația pierdută, a unor idealuri prea mari, generația care a fugit în străinătate și care nu a reușit să se coaguleze pentru a luptă cu generațiile anterioare. Citez: „Generația X s-a maturizat social în vremuri tulburi
Suntem o generație înfrântă definitiv? Decrețeilor români li s-a pus eronat un X () [Corola-blog/BlogPost/338031_a_339360]
-
bătrâni decât ea și care i-au fost elevi. Unul din cele mai mari eșecuri recente ale ei a fost imposibilitatea de a convinge o elevă cu note bune să-și continue studiile. Motivul elevei a căzut ca o ghilotină, implacabil, peste pletora de argumentații ale mamei,aruncând în ridicol euristica ei old school.” Am bani strânși să-mi iau mașină”, a cârâit eleva bună la matematică și corigentă la logică. Dincolo de slabul halou de lumină al felinarului școlii, se întind
Baștan Turbo S. Aștept provincia () [Corola-blog/BlogPost/338044_a_339373]
-
paralele cu realitatea de azi. Suspendarea voluntară a neîncrederii ("the willing suspension of disbelief") e o condiție sine qua non a plăcerii generate de serial, fiindcă altfel te-ai simți ca un monstru. 5.Valoarea producției - Nu există artă mai implacabil legată de bani decât aceea a filmului. Nici nu se născuse bine și cerea bani pe bilet, iar spectatorul nu a fost niciodată străin de elementul pecuniar, piratarea fiind atât de răspândită tocmai fiindcă nu e percepută drept o infracțiune
Nouă motive pentru care suntem fascinați de „Game of Thrones” () [Corola-blog/BlogPost/338154_a_339483]
-
mari pe sticlă transparență a geamului. Își încercase norocul dar, de astă dată nu reușise să zboare pe becul din mijloc, la marele premiu al serii. Într-o altă zi, dintr-o altă viață, poate... acum însă destinul îl condamnase implacabil la a privi.” Clubul de literatură și poezie „Pinecota” Creații semnate de Constantin Ruse, Adrian Botez, George Petrovai și Ionuț Caragea. Que pasă?: „Deosebit de altfel” de Gabriela Calutiu Sonnenberg „O secvență întâlnită cândva într-un rebus mă preocupă și refuză
A APARUT NUMARUL 87, PE LUNA SEPTEMBRIE, AL REVISTEI “PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDA” de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343776_a_345105]
-
voi greși la rândul meu, exact numele meu ar putea fi subiectul următoarei povești despre rătăcirile marcate de triumful răului. Un teribil avertisment, însă autoarea, deloc fatalistă, spre marea ei laudă, ne spune și cum putem ieși de sub acest, aparent implacabil, blestem, așa cum a ieșit și acel tânăr admirabil, temporar fragilizat și sufletește traumatizat de participările la război unde își pierduse, printre altele, și pe cel mai bun prieten. Cum? Citiți și veți afla! Merită! Mihai Batog-Bujeniță
O CARTE CARE AR TREBUI SĂ NE DEA DE GÂNDIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343877_a_345206]
-
dumneavoastră din 10 mai 1951 raportăm următoarele: întrucît din fișa personală a susnumitului ce o posedă la Direcțiunea Generală a Securității Statului, fără a se cunoaște motivul reținerii, nu putem aviza transferarea sa de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului Văcărești". Implacabilă, hotărârea Direcțiunii Generale a Securității Statului, își pune pecetea pe soarta filozofului. La fila 6 a dosarului prin adresa din 15 iunie 1951 citim: ,La adresa din 25 aprilie 1951 cu onoare vă aducem la cunoștință că avizăm nefavorabil asupra transferului
ÎMPLINIREA A 113 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC ŞI A 65 DE ANI DE LA MUTAREA SA ÎN VEŞNICELE ŞI CEREŞTILE LOCAŞURI – MIRCEA VULCĂNESCU (1904 – 1952)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/343136_a_344465]
-
cer neapărat pictate. Cum primăvara pentru vară e un preludiu colorat Prefigurând verdeața ei și caldul de nesuportat, Și toamna-i primăvara iernii cu timpul rece și noros Păduri de-aramă care-anunță că vine timpul cel geros, Că vine iarna implacabil și trebuie să pregătim Cămara cu provizii, lemne, ca să putem să ne-ncălzim. A început și școala iară, mai toți boboci-s în careu Unde-a trecut atâta vreme? parcă așa eram și eu Când au trecut atâtea toamne? of
TOAMNA de NELU PREDA în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343280_a_344609]
-
a unei povești de iubire. Acest autoportret se completează pe tot parcursul cărții, de fiecare dată când punctează anumite observații de finețe: „sunt obișnuit să văd în ezitările femeilor nu doar o dovadă de feminitate, ci și o prevestire a implacabilei lor intuiții”. (p. 120) Căpitanul Pascal, cel care apare în titlul cărții și în povestirea „Pascal desenează corăbii”, este atent studiat, în timp ce-și colinda adâncurile sufletești: „rămânea dus pe gânduri, răsucindu-și bricheta între degete. Dacă în clipa
CORĂBIILE IMAGINAŢIEI de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344075_a_345404]