900 matches
-
de noapte, în timpul cărora „onoarea”-i este păzită de Chiriac. Paza onoarei jupânului este în realitate expresia propriilor suspiciuni amoroase: „Chiriac (strângând pe Veta cu putere): Lasă, jupâne, mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist!...”. Se presimt impulsurile impure care-i hrănesc afecțiunea pentru consoarta stăpânului, dar în piesă nu le aflăm formulate. Ele se conturează în perspectiva unei evoluții imaginate a personajului. Trăirile lui și ale Vetei par autentice în aceiași măsură. Adept și el al vieții tihnite
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ostil împlinirilor sentimentale. Propunerea lui Tipătescu „să fugim împreună” este neașteptată din partea lui, a omului politic, a „vampirului”, scena căpătând aer de parodie, după Cazimir. Suntem de acord cu părerea lui Gabriel Dimisianu că iubirea, chiar în formele „nelegiuite” și impure, împiedică dezumanizarea totală, fiind un element de diferențiere morală în teatrul lui Caragiale: „Astfel că, înglobați mediului lor, exponenți ai acestuia, Tipătescu și Zoe parvin totuși la o perspectivă mai detașată, au reprezentarea marasmului ce-i înconjoară și schițează gesturi
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
vată, după câteva zile de așteptare chinuită și de spălat cârpe. Toți din familie șușoteau pe la spatele său, nimeni nu i-a explicat însă exact ce se întâmpla. I s-a spus doar să nu intre în biserică, fiindcă era „impură“. N-a pus la îndoială în nici un fel murdăria sa, i se părea normal să-i fie interzise locurile sfinte și cele publice în egală măsură. Îmi povestea toate acestea cu mâinile încrucișate în poală, așezată pe un colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să-i fie interzise locurile sfinte și cele publice în egală măsură. Îmi povestea toate acestea cu mâinile încrucișate în poală, așezată pe un colț de scaun. O fixam intens cu privirea, încercând să pătrund mecanismul acelui coșmar fiziologic. Devenind „impură“ la rândul meu, am început să desenez într-un caiet cu foi dictando ceea ce mi se întâmplase. Nu aveam prea mult talent, dar reușisem să schițez o fată dezbrăcată. Dintre picioare îi curgeau picături violete - nu aveam cariocă roșie -, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
apoi m-am pornit pe o bucurie factice, cu spirite de diferite calibre, înșirate unele după altele ca mărgelele, cu gesturi brusce și probabil caraghioase, și zgomotul meu accentua și mai mult liniștea ei. Hotărât, atmosfera dintre noi conținea ceva impur, pe care nu-l puteam descoperi, făcând zadarnice și ridicole truda mea de atunci și toate preparativele dinainte. Am mai pus câteva lemne în soba de fier, am așezat cărbuni în samovar, monologând prin cameră și prefăcîndu-mă că nu observ
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru corpul nostru dar hrănim structurile noastre superioare (care, ne arată Maestrul Aivanhov că ar fi 6 superioare plus a 7-a structura fizică). Tot el ne spune să consumăm doar hrană pură. Cum se deosebește hrana pură de cea impură? Păi mâncarea care putrezește repede și produce/lasă multe 69 reziduuri sau toxine în organism NU este pură (cum ar fi carnea). Un măr îl putem lăsa la soare și mânca și după ce a stat 8 zile în soare. Oare
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
hieroglifică“, nu-i așa? îi întrebă cu o ironie amabilă. Adică scriere sacră sculptată în piatră, scriere a zeilor. În vremea aceea încă nu fuseseră inventate papyrus-ul sacru, care se nutrește cu fluxul cald al fluviului nostru, și nici pergamentul impur, care este făcut din piei de animale moarte, în ținuturi reci, unde iarna nu se zărește soarele. Preoții noștri au trasat caracterele dictate de Marea Mamă pe plăcuțe de fildeș; unele sunt mici cât o falangă a degetului mare. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Alexandru Macedonski. Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic la rîndu-i, primul romantism românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea fusese revoluționar, cosmopolit, progresist și francofil; prin Eminescu și prin filtrul junimist devine metafizic, conservator și germanofil, impunînd o ontologie lirică, un limbaj omogen și prefigurînd - deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pledoaria „Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare“, iar Iosif Iser îi aduce la București en fanfare pe impresioniștii francezi Derain, Forain și Galanis. Fenomen de emergență periferică a estetismului european, „simbolismul” autohton are, cum spuneam, un caracter aluvionar, impur, mimetic și eclectic. Pe de o parte, un estetism nobil și „decorativ” în linia postromantismului parnasian (Al. Macedonski, N. Davidescu, D. Anghel, Ion Pillat, Iuliu Cezar Săvescu etc.) sau a prerafaelitismului serafic, muzical și platonizant (Ștefan Petică), dar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dominantă constructivistă, abstracționistă și nonfigurativă, trebuie să subliniem totodată ponderea masivă - cel puțin egală cu aceea a literaturii - pe care au avut-o în economia revistei artele vizuale: arhitectura, sculptura, pictura modernă, teatrul și filmul, artele decorative. Acest constructivism hibrid, impur, impregnat de futurism și afin expresionismului, aliat, împotriva realismului și naturalismului, unor curente moderniste mai moderate (unele chiar cu iz tradiționalist), nu era totuși asumat ca program explicit, ci subordonat unei formule sintetice, prea generoase și vagi — „arta nouă” sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic constituie veritabila utopie a lui Urmuz, în care se poate descifra cu ușurință repulsia abia sublimată față de aspectele brutale, față de materialitatea impură, de organic, de fiziologic — și, într-un sens mai larg, față de maturitatea maculată, care este infernul urmuzian. Valoarea fundamentală o reprezintă rușinea. Aceasta în toate planurile, inclusiv cel strict biografic. Lui Urmuz i-a fost rușine că e strict scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o moderație eclectică, integratoare: aceasta este imaginea pe care o oferă, în anii comunismului, principalele sinteze critice ale exegeților avangardei noastre istorice, în răspăr cu calificativul de „extremism” aplicat de majoritatea criticilor interbelici. Ion Pop vorbește despre un „avangardism prudent”, „impur”, de „sinteză modernă” (în sens „integralist”), iar Marin Mincu - despre un caracter „experimentalist”, preponderent afirmativ al acesteia, diferit de spiritul violent-negator al avangardelor occidentale; acest experimentalism formalizant ar avea, în plus, și un caracter anticipator în raport cu neoavangardele postbelice. Atît studiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a cărui bornă o reprezintă ruptura față de futurism, constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură foștii integraliști M.H. Maxy, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ilarie Voronca, secondați de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sacrul, în primul și în primul rând, trebuie să fie ceva format numai din energii pure care să întrețină între noi și Divinitate o conexiune sinceră și dezinteresată, bazată pe dragoste sinceră. Profanul are sau ar trebui să aibă energii impure ușor de dezintegrat, adică să nu domine ființa noastră aproape în totalitate. Pentru a părăsi Profanul și pentru a deveni parte a Sacrului, omul trebuie să renunțe la cuvânt EU, spre a se umple cu principiile comunității și pentru a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul morții se ivește curajos, curat, firesc, eliberat de orice regrete. La limita unei suferințe insurmontabile, gândul morții poate fi salutar, dar totuși impur, alterat de regrete, speranțe, îndoieli. În pragul unei sublime trăiri, el survine dintr-o crispare a fericirii; moartea sau înghețarea fericirii devine singurul posibil "modus vivendi". Deci, moartea se instituie ca alternativă a subzistenței fericirii. Ca urmare, oricum am ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chip încet să-mi umple golul vieții mele Să nu uiți Tu niciodată să nu-mi uiți privirea O tălmăcire a gândului hoinar Sub pleoape ce ascund nemărginirea Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar Nici ochii mei cu geometrii impure Privindu-ți urma de impleticite gambe Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă Ca într-un vis de toamnă apus aici
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am fi putut să luăm oricînd puterea din mers, națiunea nu s-ar fi opus, eram deja destul de populari. Delfina își ridicase crupele de pe colacul veceului și acum declanșa jetul de apă izbăvitor care spălă într-o clipă toată materia impură. — Pune-ți ciorapii, prostuțule, zise Delfina. Era una din metodele ei de ademenire, ce mai, nu se putea ascunde, începu Roja, de așa o femeie ar merita să aibă parte fiecare dintre noi, nu vă puteți închipui cît era de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
guvernează schimbările de dispoziție și luciditatea mentală. Starea energiei inimii se reflectă în culoarea feței și a limbii: roșul închis indică un exces, griul pal arată o deficiență. Inima este asociată cu intestinul subțire, care separă produsele pure și cele impure ale digestiei, controlează raportul dintre reziduurile lichide și cele solide și absoarbe elementele nutritive, pe care le trimite apoi spre inimă pentru ca acestea să poată circula prin corp. Ficatul depozitează și îmbogățește sângele și reglează cantitatea eliberată în fluxul sangvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nivelul rinichilor și al plămânilor. De asemenea, sângele este și paznicul imunologic al organismului, prin el circulând globulele albe, enzimele și alți factori imunitari, având misiuni permanente de „depistare și distrugere” a invadatorilor. Este pur și simplu imposibil pentru sângele impur să îndeplinească în mod adecvat aceste funcții. Ca rezultat, apar malnutriția, scăderea rezistenței, toxemia devine o stare cronică, iar germenii își fac de cap invadându-vă țesuturile cele mai vulnerabile. Dacă nu duceți o viață de ascet, departe de civilizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pe durata croazierei. Terasa avea și patru stâlpi de susținere cu care Terente Marcovici nu știa Încă ce să facă. În fond, Își spuse el, pe mine mă fascinează imaginile fluide, inefabilul, la dracu' cu construcțiile astea solide, din materiale impure, imunde În comparație cu sunetele diafane ale muzicii. Înapoi la Absolut! Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit de mațe. Pentru el, era ora micului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu lumânarea coridoare Întunecate din marile conace de la țară, de prin umbrele care umpleau noaptea arcadele podurilor din Paris, fără a avea o imagine mentală clară a ceea ce Însemnau ele. Acum știa. Maupassant se pricepea să scrie, indiferent cât de impur i-ar fi fost subiectul. Henry citi paginile cu mare atenție, dar fără excitație fizică: ideea trecerii lichidului dintr-o gură În alta, chiar și Între Îndrăgostiți, i se părea dezgustătoare. Nu-i Împrumută și nu-i recomandă cartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stăpână, împărțind favoruri și dizgrații. Mie îmi rezervase partea cea mai rea a inimii ei. Fusesem, vreme de șapte ani, o creștină tot mai plină de zel. Pentru ea, eu nu eram totuși decât o convertită, o conversa cu sânge impur, a cărei prezență avea să atragă asupra mânăstirii cele mai rele blesteme. Astfel că, sub ploaia de jigniri ce se abăteau pe nedrept asupra mea, am simțit că mă întorc la credința mea de la început. Carnea de porc pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sfâșiase sufletele și ne adusese la smalțul ultim. ...Îmi frământ doar sufletul, lutul fumuriu al zilelor, căutându-mă. Știu că sunt ascuns în bulgărele acela inform. Nu știu încă să mă descopăr, să mă fățuiesc, să dau deoparte straturi hidoase, impure, spre a mă reda într-o simplă mlădiere de contururi. Mi-e încă teamă să modelez. Frământ deocamdată, absent, cu plăcerea doar de a simți cum lutul meu se joacă, prin mâinile mele, cu mine. Nu-i doar un meșteșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se gândi că gestul ar putea avea vreo semnificație, totuși, cineva care ar fi stat deoparte uitându-se la el, ar fi jurat că sărutase acea apă care nici măcar nu era curată, verde de mâl, cu noroi pe fundul bazinului, impură ca viața. Ceasul nu înaintase mult, avea timp să se așeze la umbra unui pom, dar n-o făcu. Repetă drumul pe care-l parcursese cu soția medicului, intră pe stradă, spectacolul se schimbase complet, acum abia se putea înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Se realizase În parte. Nu puteam să-l mai iubesc. Și cînd mă gîndesc că toată tinerețea mea crezusem fanatic... o divergență ideologică a fost de ajuns să mă facă să nu mai cred În predestinare. Doamne, din cîte substanțe impure se plămădește iubirea, din cultură, din politică, din religie, din infirmitate, din arivism, și cît de puțină spontaneitate și cît de puțin sex. Poate numai imbecilii și cei care au vocația sărăciei și anonimatului total să mai aibă parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]