1,035 matches
-
parte din emoțiile care ne pun în mișcare nu sunt încă cunoscute. Dar, când ajungem să le cunoaștem, le putem controla și îmbunătăți. Pe această filosofie se bazează și psihanaliza freudiană. Fiecare mișcare a naturii este strict legată de legi imuabile deterministe. Dorința copilului de a bea lapte este rezultatul foamei și setei, nu al liberului arbitru (Lettre 58). Omul însă are liberul arbitru în el, deci puterea de a decide în sine, pornind de la nimic. Spinoza numește liber un lucru
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de autor (Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir), în legendele biblice (despre Sf. Petru, Sf. Ilie), conchizând că această carte este imaginată într-un spațiu sacru, chilia, aflat în apropierea "Izvorului Iordanului". Evenimentele vieții sunt anticipate și fixate pe un suport imuabil - cartea, așa cum urmează ele să se desfășoare. Dintre studiile relativ numeroase apărute în ultimii ani, le selectăm pe cele care, deși își propun tratarea altor probleme, ajung, în mod logic, și la semnificația, ori la funcțiile destinului, ca entitate distinctă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ea are nevoie de legitimare, fie ca să o modeleze. El nu primește însă din partea ei nimic neinterpretat, netransformat în forme specifice de discurs - simbol, imagine, complex de idei, mentalitate, structură sau cod cultural. Nu doar granița este unduitoare și nu imuabilă, dar și cele două "bazine" care redau perceptibilul și non-perceptibilul/imaginarul. Dacă e să recurg la o sumă de metafore plastice pentru a sugera mișcarea în cadrul și între aceste lumi, atunci aș invoca imaginea a două fluvii uriașe, alăturate, care
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
însele la o matrice unică. Dată fiind universalitatea lui, dat fiind că este punctul de joncțiune între imaginar și rațiune (Durand 53), arhetipul este precum un "modul" al acestor paradigme (este valoarea absolută a unui model real), cu o identitate imuabilă, dar generator al unei întregi linii descendente. Lui îi atribuim rolul major pentru arhitectura imaginarului: este reperul suprem, nonfigurativ, aflat însă "pe calea ideii și a substantificării" (Durand 54). Sub denumirea generică de "determinanți", includ astfel la acest nivel ceea ce
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
trăire, de reactivitate și de senzorial. Semnul declanșează sau intră în schema acțiunii, în timp ce simbolul apare - în această teorie - ca un garant al relației cu sacrul sau cu lumea ideilor. Simbolul asigură accesul către o semnificație care codifică transcendentul sau imuabilul, în timp ce semnul intensifică raportul cu i-mediatul și cu realitatea. Simbolul mai curând recuperează și sedimentează un sens, este retroproiectiv (prin analepsă), în timp ce semnul este prevestitor sau prospectiv (prolepsă). Imaginile literare sau ansamblurile plastice complexe care oglindesc structurile imaginarului conțin
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
l'époque de Saint-Louis. Paris: Gallimard, 2001. 8 Pentru modelul nomologic, acțiunea este unică, dar în două condiții, necesare și suficiente: nu se repetă niciodată și nu cunoaște decât o singură interpretare posibilă. Ea e văzută ca "lege" în istorie, imuabilă și incontestabilă. Modelul nomologic se organizează după o logică de tip cauzal și determinist, ca în științele naturii. 9 Vezi comentarii de referință asupra relației temporalitate-narațiune, atât pentru pozitiviști, cât și pentru anti-pozitiviști, în Ricœur, Temps et récit. 10 Vezi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
naștere cu acest prilej, lucrul se întâmplă tocmai datorită întâlnirii dintre această rațiune eficace, dar limitată, și iraționalul ce renaște întruna. Or, când Șestov se mânie împotriva unei afirmații hegeliene de tipul: "Mișcările sistemului solar se efectuează conform unor legi imuabile și aceste legi sunt rațiunea sa", când își pune în joc întreaga pasiune pentru a disloca raționalismul lui Spinoza, el ajunge la concluzia zădărniciei oricărei rațiuni; de aici, printr-o întoarcere firească și ilegitimă, la aceea a preeminentei iraționalului. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
lui Dionysos. Însă, apropierea mitului de filosofie a dus la raționalizarea sa, desemnând un adevăr esențial și o cunoaștere autentică, în timp ce în religie mitul reprezintă o imagine a cunoașterii autentice, iar obiectul său o simplă imitație a modelului - o ființă imuabilă și eternă. Prin urmare, mitul definește verosimilul și credința în opoziție cu certitudinea științei. Mitul rămâne activ în domeniul imaginației sub forma ideii însă cu forța redării unei realități ficționale care depășește condiția umană. De aceea mitologia este de tip
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de la colectivitățile naționale până la bandele cele mai efemere.” [42] Ceea ce este comun tuturor acestor ansambluri sociale, este faptul că sunt constituite dintr-o mulțime de indivizi, într-o solidaritate mai mult sau mai puțin accentuată. Grupurile nu sunt elemente fixe, imuabile; ele se nasc, se dezvoltă, se mențin și apoi se dispersează, implicând un anumit fel de viață, o anumită forță specifică. Kurt Lewin, inițiatorul dinamicii interacțiunilor la nivelul grupului, concepe grupul ca pe un câmp de forțe cu o structură
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
au organizat iezuiții pe amerindienii din Paraguay, între 1610 și 1768. Tot atâtea repere, tot atâtea mărturii asupra continuității unei lupte destinate să pună capăt acumulării de bogății, considerată sursa tuturor relelor care devorează societatea. Am avea aici un fundament imuabil, reluat și secularizat de utopiile* moderne, raționalizat în secolele al XIX-lea și XX de teoria și de acțiunea revoluționare. între „comunismul aristocratic” al lui Platon - destinat să readucă o elită a statului la virtute și la înțelepciune printr-un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a facilita controlarea lor de către partid, până când înfrângerile din războiul cu Finlanda evidențiază ineficacitatea mașinii birocratice; Stalin este atunci obligat să slăbească, în mod provizoriu, tutela partidului asupra responsabililor economici și a militarilor. Statul totalitar stalinist nu este, așadar, monolitul imuabil căruia el se străduia să-i dea această imagine în exterior. Orice regim totalitar se sprijină pe o anarhie subiacentă, revers inevitabil al puterii nelimitate a despotului. Pentru că o putere absolută este în mod necesar arbitrară. Comunismul a adus acest
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cadrele didactice. Al treilea grup se bazează pe mica țărănime. Partidele comuniste vor căuta decenii la rând să păstreze această reprezentare ideală a cărei reflecție se vor instanțele conducătoare. A doua inovație majoră este reorganizarea grupului conducător* după o ierarhie imuabilă: Secretarul General, Secretariatul, Biroul Politic și Comitetul Central. îndepărtându-se de organizarea social-democrată, bolșevizarea inversează ordinea decizională, limitează autonomia locală și regională, interzice tendințele și obligă la luarea hotărârilor în unanimitate. Deși funcționarea este, în principiu, colegială, ea corespunde în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cel economic, exploatarea celorlalți; cel cultural, înlocuirea unei culturi cu alta - toate fiind însă mijloace pentru obținerea acelorași scopuri imperialiste. Obiectivul rămâne cel al răsturnării statu-quoului, adică inversarea relațiilor de putere între națiunea imperialistă și potențialele sale victime. Acest scop imuabil este servit prin mijloace militare, economice și culturale fie de sine stătătoare, fie combinate. Ne vom preocupa de aceste mijloace în continuare. Imperialismul militar Cucerirea militară este cea mai evidentă, mai veche și mai brutală formă de imperialism. Marii cuceritori
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
naționalismului și rasismului la adresa presupusei determinări inevitabile a caracterului național prin intermediul „sângelui” - mai precis, prin caracteristicile comune biologice ale membrilor unui grup - ca o invenție politică, fără fundament. Suntem de acord că permanența absolută a caracterului național, derivată din calitățile imuabile ale unei rase pure, aparține domeniului mitologiei politice. Existența Statelor Unite ca națiune și capacitatea lor de asimilare oferă dovezi convingătoare ale erorii ambelor aserțiuni. Pe de altă parte, a nega de-a dreptul existența caracterului național și impactul asupra puterii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Castlereagh, „sistemul general al Europei” - a fost subliniată în mai multe documente oficiale. Astfel, puterile aliate au declarat, spre sfârșitul lui 1813, că „nu vor depune armele... înainte ca statutul politic al Europei să fie reafirmat și înainte ca principiile imuabile să prevaleze în fața pretențiilor superficiale pentru a asigura Europei o pace reală”. În declarația din 5 februarie 1814, după care este, de obicei, datat Concertul European, reprezentanții Austriei, Marii Britanii, Prusiei și Rusiei au declarat că nu vorbesc numai în numele țărilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
într-un grad fără precedent stăpânii politicilor și destinului lor; dar nu sunt stăpâni absoluți. Ele trebuie să-și adapteze, în anumite condiții, politicile în funcție de dorințele aliaților lor dacă doresc să obțină maximul de beneficii de pe urma sprijinului acestora. Datorită caracterului imuabil al alianțelor, principalul element de flexibilitate pentru balanța puterii îl reprezintă acțiunile presupuse ale națiunilor nealiniate. Cărui bloc se vor alinia în final, dacă o vor face, statele din Africa și America Latină? Evoluția în viitorul imediat a balanței puterii globale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
punând astfel în pericol progresul pașnic. Cu alte cuvinte, puterea judecătorească poate să reziste în fața schimbării inevitabile sau poate contribui la realizarea sa pașnică. Adoptarea unuia sau a altuia dintre aceste roluri de către tribunale depinde de puterea și de ideile imuabile ale opiniei publice, dar și de receptivitatea tribunalelor față de opinia publică. Într-o democrație, ramura executivă a unui guvern poate influența și dirija opinia publică și poate face ca presiunea ei să se resimtă și asupra altor ramuri ale guvernării
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de membri ai echipei responsabile de procese. Totodată, ei fac parte din cele trei echipe operaționale. Fiecare dintre aceste echipe are responsabilitatea unui număr de obiective de performanță dotate cu o importanță critică pentru procesele-cheie. Componența acestor echipe nu este imuabilă: ele pot lucra în schimburi diferite; membrii se pot schimba dintr-o echipă în alta, cu condiția să-și păstreze același program de muncă etc. Se poate observa că un anumit număr de lucrători ar fi trebuit să fie atașat
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu comportamentul (în prima modalitate) sau separat de el (în cea de a doua modalitate). La asemenea concluzii contribuie, după părerea noastră, o interpretare simplistă și oarecum statică, mecanicistă a trăsăturilor de personalitate. În fond, personalitatea nu este o entitate imuabilă, ci supusă evoluției, progresului, deci schimbării. În stilul de conducere își pot găsi expresia unele trăsături temperamentale care îl pot avantaja pe conducător, în timp ce altele pot fi supuse influențelor educative. De exemplu, neechilibrul excitativ al proceselor nervoase care poate apărea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mediului sociocultural bazat pe individualism, egoism, concurență etc. Prezența uneia sau alteia dintre slăbiciunile enumerate la un cadru de conducere îi îngreuiază simțitor acestuia activitatea. De aceea, este necesar ca ele să fie analizate, cunoscute, depășite, învinse. Ele nu sunt imuabile, date o dată pentru totdeauna; dimpotrivă, au caracter temporar, situațional. Dacă nu se iau măsuri de lichidare a lor, prin repetare se poate ajunge la automatizarea și cronicizarea lor. Depășirea și învingerea lor se pot realiza numai prin respectarea următoarelor condiții
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Această idee ridică cel puțin două întrebări: Să însemne aceasta că factorii situaționali nu au nici o influență? Să însemne aceasta că încercarea organizației de a influența și a controla satisfacția este limitată sau chiar imposibilă? Din moment ce factorii dispoziționali, considerați ca imuabili, sunt purtați de fiecare persoană, sunt aduși de oameni în organizație, înseamnă că organizația este mai mult sau mai puțin neputincioasă în fața lor. Abordarea dispozițională a avut, după cum afirma Muchinsky, consecințe în planul selecției personalului. Cei care lucreează în acest
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conduită conștientă, reduc performanțele angajaților. Cum e posibil acest lucru? Răspunsul ne trimite la analiza unor note de stil uneori nepotrivite în manifestarea/exercitarea prerogativelor statutare ale liderului în cauză. Cei mai mulți dintre aceștia consideră organizarea actuală a întreprinderii ca fiind imuabilă, iar când slăbiciunea acestei organizări se manifestă, ei preferă să utilizeze forța pentru a reduce tensiunile apărute, în loc să revizuiască strcturarea și organizarea muncii. Rigidizarea stilului este într-un raport anacronic cu sugestiile științifice moderne existente în literatura managerială. Aceasta abordează
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o dinamică. Dacă o vom concepe ca atare, ne vom Îndepărta de autenticitate și de invarianții care o fondează ca identitate iluzorie. Aceasta este ideea pe care o subliniază Claudio Magris atunci când proclamă: „Identitatea nu este un dat rigid și imuabil, ea este fluidă, este un proces În permanentă devenire, prin care ne Îndepărtăm Încontinuu de origini”, după care adaugă: „orice endogamie ă orice identitate pretins pură ă este sufocantă și incestuoasă” (Magris, 2001, pp. 92-93). Astfel, printr-un proces continuu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
menținerea diviziunilor teritoriale moștenite din Evul Mediu, cărora le corespundeau uzanțe politice, administrative sau juridice și, eventual, caractere etnice regionale. După paranteza Primei Renașteri, În Vechiul Regim, timpul se scurge Într-un climat care nu acceptă alte schimbări decât succesiunea imuabilă a generațiilor și procesul ineluctabil al Îmbătrânirii individuale. A arăta interes față de dinamici sau a sugera evoluția sunt atitudini cu totul reprobabile, considerate criminale sau nebunești. Diversitatea este astfel redusă la unitate prin mai multe artificii: istoria decurge conform planului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de descoperire și apoi expedițiile au Îmbogățit colecțiile zoologice și botanice În asemenea măsură Încât clasificările tradiționale devin desuete. Acest fapt duce la o reinterpretare a diversității biologice, la Început prin prisma noțiunii de „serie” care stabilea legături Între specii imuabile, până când, În secolul al XIX-lea, vor apărea teoriile evoluționiste. În ceea ce privește descrierea ființelor vii, Plinius cel Bătrân sublinia deja importanța a ceea ce ține de „intraspecific”, pentru că „Într-o mulțime de câteva mii de oameni, nu există doi pe care să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]