753 matches
-
a avut sarcina, împov]r]toare pentru un filosof musulman, de a ap]ra filosofia împotriva atacurilor, cele mai cunoscute fiind din partea marelui teolog musulman Sunni Al-Gazăli (m. 1111). Acesta din urm], prin intermediul operei sale, The Incoherence of the Philosophers [Incoerenta filosofilor], a încercat s] reprezinte filosofii ca fiind contradictorii, antiscripturali și, în unele cazuri, susțin]tori ai ideilor eretice. Ap]rărea lui Ibn Rushd constă în concepția să potrivit c]reia Coranul se bucură de utilizarea reflecției și a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în acord cu principiile datoriei. Viziunea lui Kant pare a fi una dual]: suntem ființe determinate cauzal și natural, dar și capabile de autodeterminare. Mulți dintre criticii lui Kant au suținut c] aceast] viziune dual] este în cele din urm] incoerent]. În Critică rațiunii practice, Kant încearc] s] dep]șeasc] aceast] dificultate susținând c], în condițiile accept]rii anumitor „postulate”, putem înțelege și ideea unor ființe care sunt parte atât a ordinii naturale, cât și a celei morale. Dac] postul]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
argumentând c] exist] obstacole conceptuale în calea prezicerii acțiunii umane, care sunt f]r] egal în cazul evenimentelor fizice că uraganele și orbitele sateliților. Ei concluzioneaz] c] a sugera faptul c] deciziile și acțiunile umane ar putea fi prezise este incoerent. Cu toate acestea, Goldman (1970) a ar]țâț în mod conving]tor c] atât fenomenele fizice, cât și activit]țile umane pot fi determinate f]r] a fi posibil] prezicerea lor. Voi ignoră, de asemenea, viziunea sceptic] potrivit c]reia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al secolului XX în general o repudiază. În teoria actuală a imaginarului modernității, memoria colectivă, spre exemplu, nu mai e garantul datelor și al documentelor oficiale, martorul unei istorii continue și glorioase a eroilor reali, ci este spartă, discontinuă, uneori incoerentă, un mozaic de texte și de mărturii diverse, nu atât de ușor de corelat. Timpul însuși e văzut ca fiind fragmentar, "propriu" fiecărui individ sau fiecărei structuri, fiecărei unități discursive sau fiecărei opere în parte, dublat și menținut ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
noua eră. Temându-se că ar putea pierde acces, tinerii Își Împart atenția În fragmente din ce În ce mai mici numai pentru a rămâne În contact cu toate legăturile care Îi cheamă. Gergen avertizează: Fragmentarea concepției despre sine corespunde unei multitudini de relații incoerente și deconectate. Acestea ne trag Într-o serie de direcții, invitându-ne În felul acesta să jucăm o varietate de roluri, Încât Însuși conceptul de „sine autentic” cu caracteristici cunoscute dispare. Un sine complet saturat devine negarea sinelui Însuși 27
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au avut o largă influență. În primul rând, este de notat că Spencer încearcă determinarea unui criteriu strict obiectiv, nonvaloric al evoluției: criteriul complexității. În First Principles (1862), el definea evoluția în felul următor: „O schimbare de la omogenitate indefinită și incoerentă la o eterogenitate definită și coerentă, prin continue diferențieri și integrări”. Spencer considera că acest criteriu este valabil pentru evoluția din toate domeniile existenței, nu numai pentru evoluția societății. Criteriul propus de Spencer se fundează pe un model mai general
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu aprobarea partidului. În anii ’80, practic, nu s-au mai realizat cercetări empirice. Sociologii rămași În cercetare au publicat mai ales studii teoretice sau bazate pe rezultatele cercetărilor empirice anterioare. Controlul politic al publicațiilor a crescut și el, destul de incoerent și inegal, fiind realizat de persoane formate În perioada deschiderii și care Împărtășeau valorile acelei perioade. Specialiștii formați anterior, bazându-se pe acumularea unor cunoștințe teoretice și date empirice, au continuat să publice lucrări sociologice de Înalte standarde profesionale, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Prin urmare, programele SPR-RSČ sunt, de obicei, scurte, de doar o pagină, practic liste cu revendicări, menite să semnaleze anumite teme votanților, în timp ce discursurile și textele lui Sládek, care sunt cele mai amănunțite surse privind ideologia partidului, sunt adesea repetitive, incoerente și încărcate de invective și hiperbole. Practic, nu există vreo dovadă că Republicanii s-ar fi angajat în mod explicit sau coerent în dezbaterea privind modelele de democrație. În al doilea rând, Republicanii erau considerați de politicieni mainstream, de jurnaliști
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
publice și mitinguri, fiind foarte aproape de modul în care Forumul Civic a lui Havel a procedat în timpul Revoluției de Catifea. Propunerile Republicanilor cu privire la tipul de democrație pe care intenționau să-l introducă, după reformarea sistemului politic sunt oarecum vagi și incoerente. Printre reformele instituționale propuse se numără: dreptul alegătorilor de a-i destitui pe parlamentari, reprezentarea proporțională fără prag electoral, descentralizarea puterii la nivelul de comună, revenirea la structura provinciilor din perioada interbelică și reducerea guvernului central la doar 7 ministere
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Terapeuții nu trebuie să se teamă de critica pacienților lor și au datoria de a fi gata să-i însoțească în progresul lor lent și dificil spre vindecare. Această terapie „non formală” nu este din această cauză non structurată și incoerentă: ea urmează un plan terapeutic riguros, dar suplu. Ea urmărește să evalueze cu regularitate progresele terapeutice. Ea schimbă strategii în caz de impas. Se interesează de progresele simptomatice și de ameliorarea calității vieții persoanei. Satisfacția persoanei vis-à-vis de terapia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bine a spus Jörn Rüsen, a devenit o „poveste ilizibilă” sau, În cel mai bun caz, „rapoarte de specialitate concepute de specialiști pentru specialiști”. Recenziile lor sînt de cele mai multe ori prezentări politicoase ale apariției respectivelor cărți, discursul istoric este adesea incoerent și bazat pe un șir nesfîrșit de date Înmagazinate Într-o memorie de elefant (p. 72) și nu există un set minimal de reguli deontologice relative la disciplina istoriei. Deși nu au debușee profesionale și sînt destul de neștiutori În folosirea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
arăt cum poate concepția foucauldiană să ne conducă spre un da. Foucault nu e nihilist, nu e structuralist, nu e marxist, nu e antiumanist... Concepția lui Foucault despre istorie Istoria nu are sens, ceea ce nu înseamnă că este absurdă sau incoerentă. Michel Foucault, 1976 Concepția istoricului francez coincide cu modul său de a cerceta și a scrie, unde o problemă care i-a reținut atenția este tratată istoric și filosofic într-o carte, reluată într-o altă carte, pe o filieră
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a fi la putere. Vremea modernă a doctrinelor și a reprezentanților acestor teze și idei dogmatice a murit. Fără sensuri și fără semnificații (ca metode de a privi și a trata materialul istoric), nu cred că istoria scrisă ar deveni incoerentă sau absurdă. Istoriile de discurs ale Analelor au anumite limite epistemologice, provenite nu atât din semiologie sau din hermeneutică, cât din însăși ideea de discurs, raporturile acestuia cu enunțul și cu arhiva seriilor enunțiative. Ar fi destul de monotom și reducționist
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
util să le vadă în concretul lor existențial. Cunoașterea istorică implică un efort mental ce nu poate fi confundat, comparat sau evaluat cu alte tipuri de efort intelectual. Întotdeauna vom avea situația, poate intrigantă pentru ceilalți intelectuali, poate indefinită și incoerentă de: Istorie și... celelalte discipline. Întotdeauna oamenii s-au lovit de complexitatea istoriei cu dublul ei regim: dinamică social-politică, figurare prin cuvânt sau vizual. Foucault a descris funcțiile istoriei, așa cum niciun alt gânditor modern nu a făcut-o. Printre aceste
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pp. 158, 159. 303 Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 46; 304 Ibidem; I.G. Duca definea progresul, în 1923, în mod asemănător: "Progresul nu înseamnă salturi, progresul nu e violență, progresul e grija, grija permanentă a viitorului [...] progresul nu e zvâcnire incoerentă, ci mișcare organizată"." I.G. Duca, op. cit., în Doctrinele partidelor politice, București, Editura Garamond, f.a, pp. 144, 145. 305 Panfil Nichițelea, Gh. Brătianu, filosof al istoriei, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2003, pp. 128-138; Ioan Roșca, "Gh. Brătianu", în Analele Universității
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de suspensie arată o pauză mai mare în cursul vorbirii. Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propozițiin sau al unei fraze, ci indică, în general o întrerupere a șirului vorbirii. Punctele de suspensie marchează și o vorbire incoerentă. Exemplu:,, Măria ta... peste cine domnești ?’’ (,,Micul Prinț”). Alineatul se întrebuințează pentru a ajuta la clasarea ideilor, pentru a delimita diferite pasaje. Stabilirea alineatelor se face după criterii logice : să nu se despartă una de alta fraze care sunt strâns
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
implorare, ca În religie), În măsură să influențeze forțele oculte. În sfârșit, aceste puteri sunt multiple, astfel Încât nu pot fi reduse la un singur centru „spiritual”, la o divinitate unică și atotstăpânitoare. Chiar dacă nenumărate, puterile care Însuflețesc universul nu sunt incoerente: ele se supun unor principii și reguli și tocmai cunoașterea acestor „legi” ale ocultului asigură eficiența acțiunii magice. Etnografii au identificat credința În asemenea forțe la cele mai diferite populații de pe glob: mana la populațiile din Polinezia, orenda, manitou, wakan
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție sintactică, se înscriu și mostrele de stil birocratic: C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
The Science of Muddling Through", Public Administration Review 19 (1959): 78-88. Vezi și Lindblom, "Still Muddling, Not Yet Through", în cartea sa Democracy and Market System (Oslo: Norwegian University Press, 1988), 237-262. De asemenea, Lindblom a folosit termenul de incrementalism incoerent, despre care a scris mult. Vezi The Intelligence of Democracy: Decision Making Through Mutual Adjustment (New York: Free Press, 1965), de același autor. 3 De exemplu, Benjamin I. Page a ajuns la un verdict favorabil pentru electoratul american în Choices and
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
observat: M.L., Vârsta: 14 ani, Locul observării: Școala generală nr. X, județul S. - cabinetul de consiliere școlară, Durata observației: aproximativ două ore. Deprinderi de comunicare. * verbală - M.L. nu este comunicativă, vorbește încet, rar, cu pauze mari între cuvinte, uneori este incoerentă. Am reușit cu mare dificultate să culeg informațiile de la clientă, de aceea am apelat în mare măsură la sprijinul profesorilor si al consilierului școlar. * non-verbală - clienta, în cea mai mare parte a timpului, a avut privirea plecată, mâinile încrucișate peste
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
de observație Numele si prenumele subiectului observat: R.C. Vârsta: 14 ani, Locul observării: Școala generală nr. X, județul S. - cabinetul de consiliere școlară, Durata observației: aproximativ două ore. Deprinderi de comunicare * verbală - eleva este comunicativă, folosește un limbaj vulgar, este incoerentă, face greșeli de exprimare. Vorbește folosind un ton ridicat chiar si atunci când discută cu o persoană necunoscută. * non-verbală - pe parcursul discuției, R.C. a fost neliniștită, s-a mișcat în permanență, lovind colțul mesei cu un creion. La începutul conversației a fost
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
ecleziastică 233: PPI dorea o distincție netă între planul politic și cel religios și din acest motiv a avut o concepție creștină asupra vieții, dar a negat dreptul Bisericii de a interveni în deciziile politice. Pentru ACI, această viziune era incoerentă, deoarece partidul s-a inspirat din doctrina catolică și a utilizat structurile ecleziastice, însă a refuzat a se numi "catolic"; de aceea s-a declarat independentă în rezolvarea problemelor politice, dar și a celor ce priveau Biserica. Presa catolică (în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1.5. Amendarea condiției Pareto prin preferințe disjunct-monotone Fundamentul acestei alterări a condiției Pareto este acela că paradoxul libertarian are o caracteristică mai puțin evidentă: x aspectele perechilor de pe care se aplică procedura paretiană (cele în care avem unanimitate) sunt incoerente cu x aspectele din decisivitatea(tățile) libertariană(e). Voi explica această idee folosind cazul prude vs. lewd (original). Mai întâi alternativele: x (1,0) - prude citește cartea și lewd nu o citește, y (0,1) - prude nu citește cartea și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
care fiecare individ are la dispoziție un număr mare, dar finit, de strategii. c) Folosirea unei condiții libertariene coerente. În sfârșit, aceasta ultimă cerință este, de asemenea, rezonabilă. În (1974), Gibbard demonstra că libertarianismul minimal (și libertarianismul) lui Sen este incoerent. Altfel spus, deoarece condiția libertariană a lui Sen permite preferințele condiționale, alocarea drepturilor individuale este imposibilă în anumite situații. De aceea, dacă dorim un sistem de drepturi funcțional, trebuie să reținem o condiție libertariană care să nu sufere de problema
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]