2,142 matches
-
a familiilor extinse în Florența din epoca Renașterii. Potrivit periodizării lui Goldthwaite, triumful familiei nucleare asupra celei extinse din Evul Mediu s-a produs la sfârșitul secolului al XIV-lea și în secolul al XV-lea, în timpul unei perioade de individualism economic nelimitat. O transformare ulterioară a avut loc la mijlocul secolului al XVI-lea pe masura ce un simț "dinastic" al familiei a început să se dezvolte în rândul nobilimii nou create în Marele Ducat al Florenței. Un punct de vedere diferit a
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
decidenții francezi excelau în perioada interbelică. Pe de altă parte, curiozitatea intelectuală pe care Iulius Cezar o detecta în rândurile galilor a rămas de-a lungul timpurilor o caracteristică distinctivă a mentalității franceze. Filosofia lui Locke este o manifestare a individualismului britanic, la fel ca Magna Carta, procesul legal sau sectarismul protestant. În Edmund Burke, cu a sa combinație nedogmatică a principiilor morale și a oportunității politice, geniul politic al britanicilor este la fel de evident ca în Legile Reformei din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
adoptată o decizie fundamentală de care poate depinde supraviețuirea ei. Instabilitatea moralului național În timp ce unele trăsături ale caracterului național se pot manifesta cu ușurință în moralul național al unei populații la un moment dat, cum ar fi bunul-simț al britanicilor, individualismul francezilor sau tenacitatea rușilor, totuși nu se poate afla din caracterul național cum ar putea fi moralul unui popor în anumite circumstanțe. Caracterul lor pare a-i predestina pe americani, într-o anumită măsură, să joace rolul puterii majore în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost evitată. Din perspectiva metodologiei raționalist-critice a științei, toate abordările realiste clasice lasă de dorit. Preocuparea pentru indivizi ca fiind unitățile potrivite de analiză și cauzele eficiente ale tuturor acțiunilor politice este lăudabilă și perfect compatibilă cu prescripția raționalist-critică a individualismului metodologic. Faptul că se bazează pe inducție pentru a-și justifica descoperirile rămâne însă problematic, iar eșecul de a-și ordona explicațiile cauzale în forme sistematice, deductive nu le oferă posibilitatea de a demonstra că toate concluziile lor stau în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
recunoașterea procesului de raportare a acestor legități la existența umană (al cărei sens rezultă din cunoaștere științifică) și, nu mai puțin important, a utilității lor sociale (Shapin, 1996). În secolul al XVIII-lea, două viziuni intelectuale referitoare la rațiune și individualism au fundamentat gândirea occidentală: Iluminismul a devenit o filosofie intelectuală recunoscută și coerentă, cea mai elocventă expresie a sa fiind redată de atacurile intelectuale la adresa autorității negarantate emise de diverse surse neștiințifice (dogmatice), după cum era percepută la acea vreme. Odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
se aplicau indivizilor talentați. Argumentul nu era abstract. Așa cum arată Kaufman (1926) și Engell (1981), aceste dezbateri îndelungate referitoare la legăturile și diferențele dintre geniu, originalitate, excelență, aptitudini înnăscute și libertate au fost, într-un final, reunite sub egida doctrinei individualismului din secolul al XVIII-lea (nu cu mult timp înaintea revoluțiilor franceză și americană). Și totuși, la acea vreme nu exista încă o definiție a conceptului de creativitate. Hobbes (1588-1679) a fost prima personalitate marcantă care a recunoscut importanța imaginației
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
referitoare la cercetare și creativitate. Unul din modele - știința rațională - promovează supremația științei și aplicabilitatea practică a cercetărilor și a fost analizat îndeajuns. Celălalt model poate fi intitulat ideologia creativității și vizează semnificația socială și riscuri potențiale ale originalității și individualismului în contextul conformismului față de autoritate și al menținerii ordinii sociale. Modelul științei raționale a fost întotdeauna formal din punct de vedere argumentativ și a păstrat o aparentă distanță față de implicația cotidiană a cercetării. Pe de altă parte, deși semnificația religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
crescând față de consecințele fundamentale ale acestor rezultate, în special în termenii stabilității sociale și politice. Nu cu mult înainte, un număr din ce în ce mai mare de oameni, aparținând în principal păturilor superioare ale clasei mijlocii și burgheziei, începuseră să pună la îndoială individualismul, presupusa lui spontaneitate și utilizarea nelimitată a științei. Fără îndoială că nu erau martori la mecanizarea eficientă a societății, prevăzută inițial în timpul revoluției industriale. Ritmul accelerat al schimbării și amenințările asociate ei s-au transformat în una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și selecție naturală: formula empirică a creativității a lui Darwin Din momentul când a fost pusă în discuție pentru prima dată, creativitatea a fost învăluită de probleme abstracte și atribuită unor aspecte exterioare sferei ei acțiune (de exemplu, ce înseamnă individualismul și de ce avem nevoie de libertate individuală?). Caracteristicile esențiale ale creativității și, în special, valoarea ei în procesul de adaptare au fost aduse în centrul atenției doar ulterior fundamentării proceselor de selecție naturale ale lui Darwin. Începând din epoca lui
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în primul rând, simplificarea procesului - dacă studiul vizează creația subiectului, este, evident, mult mai ușor să cunoaștem și să analizăm un singur creator și creațiile sale; în al doilea rând, interesul nostrul central este să respectăm individualitatea și noțiunea de individualism, pentru a le salva din capcanele conceptuale ale „comportamentului specific speciei”, ale „curbei lui Gauss” sau ale „subiectului epistemic”. După cum vom demonstra ulterior, considerăm că putem dobândi respect față de individualitate fără a pierde din vedere numeroasele moduri de integrare a
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mențiune: „Creativitatea nu are loc în mintea unei persoane, ci este produsul unui proces mult mai amplu și mai misterios” (pag. 155). Cu siguranță, putem opta pentru o astfel de abordare pentru că are meritul de a ne obliga să reexaminăm individualismul excesiv al diverselor cercetări legate de creativitate. Însă e ca și cum am afirma că existența unui organ într-un organism înseamnă că funcțiile specifice ale organului se realizează și în lipsa acestuia. Abordarea nostră este diferită. Evităm, pe cât posibil concretizarea unei valori
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
se află și În direcția acțiunii sale”<footnote Ibidem (Alexander Jefrey, op. cit., p. 218). footnote>. Din punctul de vedere al problemelor legate de cursul nostru, Blumer (opus lui Parsons, dar tot unilateral) pune organizația pe planul secund față de membrii săi. Individualismul său se completează cu poziția antistructurală, ceea ce-l face să nu accepte modelele culturale ca ceva structurat și relativ stabil. Relațiile industriale devin mobile, instabile, pline de o tensiune permanentă. Organizația nu mai determină normativ individual (ca la Parsons), ci
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
În expresia „mens sana in corpore sano” (minte sănătoasă În trup sănătos) În civilizația dacică noțiunea de frumos este surprinsă În expresia „suflet sănătos În trup sănătos” (Simion Mehedinți), ceea ce Înalță semnificația spirituală a concepției dacice despre frumos, mult deasupra individualismului elen și latin, dându-i prin această expresie o conotație cosmică. De aici și atitudinea În fața morții pe care strămoșii noștri o priveau râzând (râsul dacic), prefigurând parcă ceea ce se va regăsi mai târziu În Învierea hristică „cu moartea pre
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
psihologicului și maniera în care acestea modeleză tipurile de gîndire și de credință sînt mai puțin corect asimilate. De ce? Rațiunile sînt multiple. În continuarea acestei introduceri se găsesc elemente de răspuns la această întrebare. Să ne oprim totuși asupra exemplului individualismului. Orice ființă umană, de la nașterea sa și chiar de mai înainte, în speranțele și proiectele mai mult sau mai puțin grandioase în care este implicată ca subiect-obiect, este ,,manipulată" de către moașe sau de infirmiere și, mai mult, este vaccinată, muștruluită
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Al doilea factor regrupează elementele care opun "tendința la impulsivitate" cu cea la "reflecție". În fine, al treilea privește "predominanța atenției îndreptate spre sine" versus "spre celălalt". Analiză factorială asupra caracteristicilor consumatorului Factori Depresie/ singurătate 25,5% Impulsivitate 12,8% Individualism 7,2% Elemente 0,73 Trist/vesel Nehotărît/sigur 0,70 Singuratic/sociabil 0,67 Pasiv/activ 0,67 Timid/dezinvolt 0,64 Nemulțumit de sine/mulțumit de sine 0,62 Fără succes/cu succes 0,60 Slab/ puternic emoțional
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
un factor independent (corespunzînd tipului de drog studiat). Datele indică faptul că atribuirea impulsivității domină fiecare reprezentare a consumatorului de droguri. Aceasta este mai consistentă cînd este vorba de ecstasy și de cocaină decît atunci cînd este vorba de hașiș. Individualismul și starea de depresie par a fi, din contra, atribuite îndeosebi consumatorilor de cocaină. Reacțiile în fața unui consumator de substanțe psihotrope se dovedesc, la modul general, mai mult negative decît pozitive. Există cîteva diferențe, în funcție de substanța utilizată. Emoțiile negative sînt
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Cea de-a doua funcție permite mai ales înțelegerea conotației puternic negative a drogului ecstasy în raport cu celelalte două substanțe. 4.3.4. Modalități de articulare a cîmpului reprezentațional Pentru cele trei droguri, reprezentarea consumatorului în termeni de "depresie/singurătate", de "individualism" și de "impulsivitate" este formulată mai mult de fete decît de băieți, și, de asemeni, de cei care au o atitudine negativă față de consumul de droguri. Vîrsta influențează destul de mult răspunsurile subiecților. Evaluările de depresie/singurătate sînt emise mai ales
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
foarte puțin) atrași de experiența dependenței. Caracterizarea consumatorului în termeni de de-presie/singurătate și impulsivitate dispare semnificativ odată cu o mai mare implicare a subiecților în comportamentele de dependență. O asemenea tendință pare a fi mai puțin lineară în cazul atribuirii individualismului. În ceea ce privește emoțiile provocate de vederea unui consumator, reacțiile negative sînt mai frecvente la fete, la cei care au o reacție depreciativă față de droguri și între subiecții care nu sînt deloc sau puțin atrași de activitățile de timp liber cu risc
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
la jonquille Paris, Aubier-Montaigne, 1989. DENIS Michel, Image et cognition, Paris, PUF, 1989. DOUGLAS Mary, De la souillure. Essai sur les notions de pollution et de tabou, trad. fr., Paris, 1971 (ed. I în engl. 1967). DUMONT Louis, Essais sur l'individualisme. Une perspective anthropologique sur l'idéologie moderne, Paris, Seuil, 1983. DURKHEIM Émile, Les Formes élémentaires de la vie religieuse, Paris, PUF, 1912. ELIAS Norbert, La Civilisation des mœurs, trad. fr., Paris, Calmann-Lévy, 1973 ; (ed. I în lb. germ., 1969). EVANS-PRITCHARD Edward
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pământului, aici a născocit unelte mai numeroase și mai îndemânatice"159. Conștiința de sine va evolua spre ceea ce azi numim caracteristici, atribute ale comportamentului, ale modului de a fi în lume al omului. Omul va dezvolta într-un dualism natural individualismul și altruismul, morala pozitivă și cea negativă 160; raționalitatea și iraționalitatea; sociabilitatea și egoismul. Morala umană 161 se va forma sub această dublă calitate naturală a omului, de înger și demon. Dintre toate aceste atribute, rațiunea va fi cea care
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
conștienți de activitatea pe care o desfășoară, ci era realizat de șefi de trib sau preoți în numele colectivității pe care o reprezentau și în fruntea căreia se aflau. Schimbul interpersonal presupune existența unei noi dimensiuni a conștiinței umane și anume individualismul. Între schimbul autistic și cel interpersonal nu au existat alte forme de schimb. Omul, societatea umană, își vor urma destinul "... dinainte hotărât de către dumnezeire"211, așa cum frumos se exprimă Mises. 5. Apariția cooperării sociale. Prima diviziune a muncii sociale Diviziunea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
guste cu putere din roadele muncii sale și să facă legătura între muncă (efort), rezultatele muncii, valorificarea rezultatelor muncii, satisfacțiile legate de muncă și de valorificarea rezultatelor muncii. Omul social este omul care cooperează. Cooperarea devine opusul egoismului și complementara individualismului. Civilizația umană occidentală va sta sub semnul nașterii acestui om. Există ceva natural în genealogia acestui tip de comportament uman. Frica este cea care-l determină pe om să caute sprijin în jurul său. Și acest fenomen se petrece și azi
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
care-l determină pe om să caute sprijin în jurul său. Și acest fenomen se petrece și azi în cazul omului modern. De câte ori nu avem tendința izolării! Tot de atâtea ori revenim în societate, între oameni. Mises, un mare admirator al individualismului uman și liberalismului economic, spune: "Fenomenul social fundamental este diviziunea muncii și corolarul său, cooperarea umană"243. Cu cât rasa umană și civilizația vor merge înainte, cu atât formele de diviziune socială a muncii și cooperarea umană se vor diversifica
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
s-a dezvoltat civilizația umană sub forma orașului 360 și a marilor imperii. Vorbim aici despre Nil, Tigru, Eufrat, Jangtze. Apariția monedei în forma sa marfă mai întâi a dus la descătușarea definitivă a economiei și societății. Asistăm, pe fondul individualismului 361 economic, la diferențierea oamenilor după statut social și avere. Dacă vita era moneda, atunci posesorul de turme era considerat bogat sau avut, iar dacă pieile de vită erau moneda, atunci posesorul pieilor de vită era considerat bogat. Prin monedă
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
devine din ce în ce mai complexă, produs al unei ființe umane tot mai complexe. Nu imediat, dar nici foarte târziu, omul își va cere drepturile și libertățile, conștient de unicitatea sa ca ființă îndumnezeită pe suprafața pământului. Epoca bancnotei va încununa și exacerba individualismul ca atitudine și mod de a fi al omului, ca ființă socială. Sub semnul acestei dileme omul occidental va pune întrebări și va obține răspunsuri, într-o continuitate cu dat-ul moral ancestral al apariției și devenirii noastre biologice. Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]