2,126 matches
-
mecanisme ale pieței prin care alternativele sociale sunt selectate pe baza activităților care nu sunt de tip vot, ale indivizilor”. [Fishburn, 1974, p. 63] footnote> surprinde destul de bine câteva elemente necesare pentru trasarea granițelor Teoriei Alegerii Sociale. În primul rând, individualismul metodologic: unitatea de analiză este individul. În al doilea rând, mulțimea de informație relevantă: mulțimea preferințelor individuale raționale. În al treilea rând, scopul cercetării: determinarea alegerii sociale plecând de la informații despre preferințele indivizilor. La acest din urmă punct, trebuie subliniat
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cele trei niveluri. Mai mult, valorile devin operante numai dacă sunt internalizate de către indivizi. Apoi, a deduce sistemul de valori efective specific unei culturi - și nu doar versiunea sa declarată la nivel abstract - presupune studierea mentalităților și conduitelor individuale. Totuși, individualismul metodologic nu trebuie absolutizat nici aici, pentru că valorile există și la nivel supraindividual, fiind promovate de către structuri și instituții sociale (școală, familie, Biserică, mass-media etc.). Acceptabilă pare teza, avansată cu mai bine de o jumătate de secol în urmă în
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
practicate la „foarte mult”, țara noastră s-ar plasa undeva pe la mijloc, așa cum arată, de altfel, și datele obținute din anchete internaționale (Inglehart, 1997). Situată între Occident și Orient ca mentalitate, având deci atuul unui echilibru între colectivismul apăsător și individualismul exacerbat, și începând să se stabilizeze într-o economie de siguranță, în condițiile în care clasa de mijloc câștigă destul de rapid teren, societatea românească pare să se îndrepte, cu inegalitățile sociale inerente, înspre însușirea pronunțată a valorilor postmaterialiste. 6. După cum
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de ideologie, s-ar putea chiar afirma că disprețul lui de partide reprezintă o politică a sa sui generis. Filozofia sa socială pune mai presus construcția decât formalismul politicianist și arhitectul Ioanide spune peste tot prietenilor și studenților că detestă individualismul liberal anarhic și că ar avea nevoie de un principe sau o republică inteligentă, care să-i comande un oraș. Arhitectul disprețuiește și aproape refuză lucrările particulare, visând construirea de foruri, de terme publice și alte asemenea monumente de interes
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reproșa, nu a elitelor, ori elitele sunt cele care taie noi perspective în granitul orizontului. Liberalismul, singurul în stare să creeze un plus de valoare în societate, pe alte dimensiuni pariază decăt prudență, scrupule exagerate, resemnare... În primul rănd pe individualism, libertate, apoi pe hedonism, pe proprietate privată, pe liberă inițiativă... Va să zică, liberalismul la noi în folclor, cam subțirel... Despre dorințe, se vorbește mult, oriunde. Și în etică. Eticile pot fi citite într-o cheie minoră și ca tratate despre dorințe
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
de informație, având în felul acesta efecte neglijabile la nivel politic. În opinia lor, cultura populară este un narcotic apolitic pentru mase. O astfel de desconsiderare este, totuși, nepotrivită, întrucât divertismentul adresat maselor conține deseori imagini și mesaje subliminale despre individualism, despre dreptul consumatorului de a alege și alte valori care au consecințe poli-tice importante. Cultura americană, observa scriitorul Ben Wattenberg, include strălucire, sex, violență, prost gust și materialism, dar povestea nu se sfârșește aici. Aceeași cultură ilustrează deopotrivă valori americane
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
că cei care ne disprețuiesc sau ne detestă din cauza ipocriziei vor fi dispuși să ne sprijine în atingerea obiectivelor noastre politice. Chiar și când sunt onest aplicate, valorile americane îi pot dezgusta pe unii, în timp ce pe alții îi pot atrage. Individualismul și libertățile surâd multora, pe când alții în special fundamentaliștii le consideră respingătoare. De pildă feminismul american, sexualitatea fără rezerve și dreptul de a alege sunt percepute în societățile patriarhale ca fiind profund distructive. Se spune despre unul dintre piloții teroriști
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ar fi cele implicând ura împotriva unei comunități, dar care în Statele Unite nu pot fi incriminate din cauza prevederilor Primului Amendament. Și în vreme ce mulți europeni admiră devotamentul american față de libertate, ei preferă o politică internă ce temperează principiile economice neoliberale și individualismul, manifestând o mai mare preocupare pentru societate și comunitate. În 1991, două treimi dintre cehi, polonezi, unguri și bulgari erau de părere că Statele Unite exercită o influență pozitivă asupra țărilor lor, însă mai puțin de o pătrime din populație era
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
încrederii în guvern nu a diminuat prea mult puterea blândă americană, majoritatea celorlalte țări dezvoltate experimentând, de altfel, același fenomen. Canada, Marea Britanie, Franța, Suedia și Japonia s-au confruntat cu o pierdere a încrederii în instituții, înrădăcinată, se pare, în individualismul sporit și în diminuarea respectului față de autoritate caracteristice societăților postmoderne.86 În mod similar, în vreme ce participarea la organizații bazate pe voluntariat a cunoscut anumite modificări, schimbările survenite în participarea socială nu par să fi erodat puterea blândă a Americii, printre
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
o perspectivă cu lumini necompromise, a devenit o interfață la un nonsens. Împreună suntem cu toții terminațiile risipirii, comunicarea se suspendă, mesajul didactic, cu toată dăruirea vocațională, intră în spam. Limba folosită e o atrocitate, reflexul unui globalism uniformizant, al unui individualism depersonalizant. Important este acum individul, exponent al speciei și fatalitate statistică!, nu persoana și rostul acesteia definite social și aspirațional. Identitatea nu mai este produsul propriilor căutări, ci rezultanta unor nevoi cultivate mercantil și subliminal. Urmăm fidel rețetele unei înstrăinări
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
spațiu de edificare a raporturilor ierarhice actualizate în personalizarea relațiilor; evacuate din sociologia muncii în favoarea marilor forțe ale conflictului, aceste relații interpersonale au fost înțelese în sociologia organizațiilor în optica unui interacționism individualist. Fixată în trecut între determinismul macrosociologic și individualismul metodologic, întreprinderea poate fi înțeleasă de acum ca o comuniune de interese personale solicitând o participare activă a tuturor. Etnologul e nevoit să ia distanță față de aceste concepții diferite și să se străduiască să abordeze întreprinderea din punctul de vedere
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
interese, fie ele pe termen scurt, mediu sau lung. Pentru aceștia, ceilalți nu constituie, eventual, decât (niște) mijloace de a-și impune propriile principii, pretenții și de a-și atinge țelurile personale. Această categorie de oameni cred că esențial este individualismul (și cred că cel mai eficient este să ne adaptăm la specificul societății hiperindividualiste). Pe scurt, pentru ei, relațiile interpersonale sunt secundare atunci când este vorba de succesul lor profesional și de profitul lor material-financiar. Din punct de vedere ideologic, această
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că, în cele din urmă, importante sunt rațiunea umană și capacitatea individului de a-și deschide drumul în viață și de a ieși învingător din labirintul ei. Plecând de la aceste premise, actualmente, suntem lăsați să credem faptul că individul și individualismul sunt reperele fundamentale ale lumii în care trăim, că ele constituie temeiul deciziilor și al aspirațiilor noastre. Potrivit acestei concepții, acestea individul și individualismul ar constitui esența organizării și funcționării societății umane, modului ei intrinsec de a exista. Tot ceea ce
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din labirintul ei. Plecând de la aceste premise, actualmente, suntem lăsați să credem faptul că individul și individualismul sunt reperele fundamentale ale lumii în care trăim, că ele constituie temeiul deciziilor și al aspirațiilor noastre. Potrivit acestei concepții, acestea individul și individualismul ar constitui esența organizării și funcționării societății umane, modului ei intrinsec de a exista. Tot ceea ce putem face și tot ceea ce poate da sens vieții noastre este să ne impunem pe noi înșine și să ne descurcăm cu forțele proprii
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poate interfera cu această dezvoltare: colegii, muncile administrative, chiar și clienții. Toate sunt considerate pierdere de timp. Este posibil ca angajații să lucreze "împreună" de ani buni, fără a se cunoaște însă unii cu alții; • persoanele se identifică cu valorile individualismului și ale libertății. Diferențele dintre angajați sunt semnificative, dar aceasta nu le afectează performanțele; "alianțele" dintre ei sunt determinate mai degrabă de considerente profesionale decât de cele ale organizației; • viața privată a angajaților reprezintă în foarte multe cazuri un "mister
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
134). Competiția exagerată generează frustrare, anxietate, sentimente de nesiguranță și de neputință la copiii timizi, la cei mai puțin dotați. Aceștia sunt tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu, dispreț ș.a., care pot duce în cele din urmă la manifestarea unei personalități obsedată de putere, arogantă, îngâmfată, egocentrică, disprețuitoare. D. Sălăvăstru remarcă (2004): "Dobândirea prestigiului, demonstrarea superiorității personale, obținerea rezultatului cu orice preț sunt dominantele
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
anumite grupuri de PCS O abordare strict inductivă arată că practicile culturale (dar și politice, sociale, colective și ideologice) sunt legate de existența claselor sociale. Era observația pe care o făcea despre modă Simmel, un autor asimilat atât de eronat individualismului metodologic (cf. Frédéric Vandenberghe, La Sociologie de Georg Simmel, La Découverte, Paris, 2001, p. 31). "Moda este un produs al scindării cu caracter de clasă și se comportă ca o serie de alte creații, înainte de toate ca onoarea, a cărei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Rennes, 2000; Thomas Ferenczi, L'Invention du journalisme en France, Payot, Paris, 1996). Dacă nu toate activitățile culturale au ajuns la același stadiu de profesionalizare (ne gândim la "intermediarii și intervenienții culturali"), este adesea din cauza unei sindica-lizări slăbite de un individualism supradeterminant. Unii pot să aibă, în plus, interesul unor definiții "moi" ("experții" sau "agenții"), în măsura în care ele autorizează trecerile în cadrul activităților interdependente. Este cazul tipic al criticilor de artă, care sunt uneori scriitori, comisari de expoziție, administratori de structuri, agenți, consilieri
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unei noțiuni generale ("cariera"), care blochează orice efort comprehensiv: mai presus de toate, artiștii nu vor să-și privească viața sub forma unei cariere. Socioeconomia pune cu forța pe nasul actorilor culturali ochelarii raționalismului, adică tocmai ceea ce aceștia aruncaseră; apoi, individualismul metodologic neglijează constrângerile structurale care intră în alcătuirea muncii sociologice înscrise în tradiția durkheimiană: "[Aceste] constrângeri care se exercită continuu în afara oricărei intervenții sau manifestări directe, ireductibile la intervențiile intenționate și punctuale [...] ale puterii structurale care se realizează prin efectele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pentru necunoașterea acestei dimensiuni economice și a convinge că acțiunea se bazează pe adevărul angajării. Aceasta este întreaga diferență față de economism, pentru care calculul este conștient. Economiștilor ca Gary Becker, Bourdieu le taxează "intelectualismul", ca și tuturor sociologilor adepți ai individualismului metodologic, în măsura în care ei ignoră necesitatea socială a negării practice a interesului. Astfel, nici interesul, nici strategia nu trebuie înțelese în sensul fatalist sau teleologic al economiei pure și al raționalității intenționale. Este vorba de o "ajustare" care depinde de predispozițiile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
le anticipeze dacă vrea să facă parte în continuare din ea. Rețeaua este deopotrivă un ansamblu de constrângeri și o resursă pentru fiecare. Noțiunea de rețea în sociologia franceză Numeroși sociologi se inspiră astăzi din această noțiune pentru a depăși individualismul sau holismul, considerate acum prea radicale: în sociologia și în antropologia științelor, prin Latour sau Callon, care înțeleg rețelele ca alianțe între uman și non-uman (obiecte), reprezentări și practici. Hennion a aprofundat această perspectivă în sociologia artei, arătând rolul medierilor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
reflexivă a actorilor este supraestimată, la fel cum capacitatea sociologilor de a se rupe de sensul comun este subestimată. Sensul trăit, care este prezentat aici ca o resursă pentru modificarea sau variația normelor sociale, dincolo este interiorizat, inculcat, chiar încorporat. Individualismul metodologic este chiar bănuit că intră pe o ușă secretă atunci când Becker insistă, de exemplu, pe "interesul" actorilor de a coopera sau pe "costurile" necooperării. Teoria jocurilor nu este prea departe (cf. Becker, în Moulin [coord.], 1986), fără să fie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
că este vorba de "lumile artei", de clasele sociale, de medii sociale sau de societate, aceste forțe influențează judecățile artistice, care nu pot fi obiective. Lumile artei sunt "puteri", estetica este o "iluzie"" (Boudon, pp. 251, 253). În spatele unui aparent individualism constând în observarea, descrierea și explicarea interacțiunilor individuale, teoriile lumilor sociale se bazează pe explicații holiste cu nimic mai prejos decât teoria câmpurilor. • Credințe sau valori? Această întrebare reia critica adresată în cor de Heinich (2001) și Hennion (1993) teoriei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Ideologie, 34-35, 175, 215, 254, 265, 273. Ierarhie, 28, 57, 72-73, 150, 162, 188, 261, 264, 266. Imagine, 49, 90, 157, 162, 164, 168-170, 178, 193, 220, 234, 293, 311. Impresionism, 169, 261. Inalienabilitate, 238. Incertitudine, 14, 245, 249-251, 258. Individualism metodologic, 133, 260, 285, 305. Industrii culturale, 10, 85, 91, 96, 98, 147-148, 158, 202, 226, 274, 278, 287. Informare, 107, 109, 111, 173, 271. Infrastructură / suprastructură, 36. Inovație, 46, 97, 245, 297. Instituție, 10, 24-25, 39, 44, 70, 73
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Ei bine, să ne scrutăm actele. Cu siguranță, vrem desigur să admitem că acești numeroși publiciști care, în zilele noastre, vor să înăbușe în inima omului până și sentimentul interesului, care se arată atât de nemiloși față de ceea ce ei numesc individualism, a căror gură se umple fără încetare de cuvintele devotament, sacrificiu, fraternitate; vrem desigur să admitem că ascultă în mod sublim exclusiv de aceste mobiluri pe care le recomandă altora, că dau exemple tot atât cât dau sfaturi, că au
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]