1,115 matches
-
sunt posibile și alte două Încrucișări ideologice. Una este de natură mai curând ecologică, universalismul holist, un fel de holistism. Cealaltă, care pare acum compatibilă cu globalizarea economică, este un individualism particularist, un fel de etno-individualism cu aspecte comunitare și individualiste. S-ar putea rezuma prin „a acționa global și a gândi local”. Pe de altă parte, modul de viață productivist și consumerist În sfera comercială, precum și globalizarea schimburilor realizează o unificare incontestabilă. Această unificare, deși liberală, este ambiguă, Întrucât constrângerea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Sears, 1988), construit la câțiva ani după apariția celui instituțional, poate fi abordat ca o nouă conceptualizare a rasismului „disimulat”, dat fiind că acesta constituie o subtilă combinație de categorisiri mai mult sau mai puțin implicite cu valori și norme individualiste și meritocratice, prin care societatea americană se autocelebrează. Pentru a recurge la o celebră maximă leninistă, am putea spune că rasismul, alungat pe ușa din față (cea a legislației anti-discriminatorii și a denunțării mediatice), se Întoarce pe fereastră, pe furiș
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
interpretat și caracterizat de către teoreticienii „rasismului simbolic” (Davis Sears, În primul rând) ca produs al unei Îmbinări, al unei Încrucișări sau al unei fuziuni Între prejudecăți sau stereotipuri rasiste „clasice”, pe de o parte, și, pe de altă parte, valorile individualiste, care constituie cele mai Înalte valori În imaginarul nord-american. În 1981, Sears și Kinder pornesc de laconstatarea că „America albă a devenit, cel puțin În principiu, egalitară din punct de vedere rasial” (Kinder și Sears, 1981, p. 416). Însă recunosc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
etica modernă a autenticității” (Taylor, 1998). Dacă urmăm linia propusă de acești teoreticieni, americanii „albi” opun rezistență În fața ideii de egalitate Între rase, precum și În fața practicilor sociale care ilustrează ideea normativă de tratament egal În special În numele valorilor și normelor individualiste. Desigur, acest conglomerat de prejudecăți rasiste și de valori individualiste trebuie interpretat și evaluat: acestea din urmă funcționează oare doar ca mod de legitimare, ca dispozitiv prin care rasismul clasic devine cultural acceptabil sau, mai profund, ca „o componentă În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de acești teoreticieni, americanii „albi” opun rezistență În fața ideii de egalitate Între rase, precum și În fața practicilor sociale care ilustrează ideea normativă de tratament egal În special În numele valorilor și normelor individualiste. Desigur, acest conglomerat de prejudecăți rasiste și de valori individualiste trebuie interpretat și evaluat: acestea din urmă funcționează oare doar ca mod de legitimare, ca dispozitiv prin care rasismul clasic devine cultural acceptabil sau, mai profund, ca „o componentă În adevăratul sensal cuvântului a noilor forme de rasism” (Sniderman și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o componentă În adevăratul sensal cuvântului a noilor forme de rasism” (Sniderman și Carmines, 1997)? Pe scurt, individualismul este aici instrumental, sau constitutiv? Și, În al doilea caz, cum pot fi explicate și Înțelese operațiunile care au permis convertirea valorilor individualiste În credințe rasiste? Răspunsul lui David Sears este clar, dacă nu Întru totul convingător: rasismul simbolic este rezultatul „celei mai Înalte și mai frumoase dintre valorile americane” (Sears, 1988, p. 54), ceea ce ne permite să Înțelegem de ce rasismul, „profund Înrădăcinat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Negrii, În măsura În care sunt săraci (reduși așadar În esență la o minoritate „defavorizată”), sunt astfel acuzați că ar fi singurii și adevărații responsabili pentru soarta lor, de care nu au prin urmare a se plânge. Iată o argumentație neorasistă de tip individualist În stil american, care revine de fapt la a acuza victima, ținându-i În același timp lecții de morală. Știm, din lucrările lui Lerner, că indivizii sunt judecați cu atât mai nefavorabil cu cât soarta lor este mai nefericită (Lerner
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
stare de incivilitate devenită la ei a doua natură. „Rasializarea” acestor excluși reduși la originile lor etnice presupuse este Însoțită de Închiderea Într-o situație de double bind1: li se reproșează În același timp că sunt prea comunitari și prea individualiști (sau, dacă ne putem exprima astfel, că sunt rău comunitari și rău individualiști), prea „tribali” și prea dezafiliați, prea Înrădăcinați (Într-o identitate colectivă de origine) și prea dezrădăcinați. Mai general: că au prea multă identitate colectivă și că aceasta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la originile lor etnice presupuse este Însoțită de Închiderea Într-o situație de double bind1: li se reproșează În același timp că sunt prea comunitari și prea individualiști (sau, dacă ne putem exprima astfel, că sunt rău comunitari și rău individualiști), prea „tribali” și prea dezafiliați, prea Înrădăcinați (Într-o identitate colectivă de origine) și prea dezrădăcinați. Mai general: că au prea multă identitate colectivă și că aceasta le lipsește cu desăvârșire. Mai trebuie, de asemenea, să arătăm că acestor două
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
condiția să nu Îmbrace nici o formă” (Leroux, 1840, p. 171). În sfârșit, În caritate nu este totuși vorba mai curând despre milă decât despre dragoste? Ca și Leroux, Bouglé subliniază faptul că creștinismul Îi propune credinciosului un fel de misticism individualist care nu Îi permite să iubească umanitatea decât „ca o consecință indirectă” și că, departe de a implica o dependență reciprocă a oamenilor, nu admite decât un eu și pe Dumnezeu. Sufletul creștin nu este așadar pregătit cu adevărat să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de „serie B“ cu un fir roșu al acțiunii unui film pretențios „psihologic“, care te plictisește cadru după cadru... Mirel 16 iunie Stimate Mirel, Ai adus în discuția noastră termenul de generație și chiar generația în care om fi membri. Individualist feroce cum sunt, trebuie să-ți declar franc că termenul de „generație“ mă enervează, nu-l suport. Poate pentru că am un mare complex de inferioritate, datorită periferiei culturale unde locuiesc și public, poate pentru că nu suport încastrarea într-un zid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
aproape o suprapunere între harta secularizării Europei și cea tipului de tradiție religioasă dominantă, Nordul protestant fiind mult mai afectat de secularizare, în comparație cu Sudul catolic (Halman &Patterson, 1996; Rémond, 2003). Motivele sunt multiple. Pe de o parte, protestanții sunt mai individualiști, mai raționali și mai autonomi decât catolicii, fiind mai vulnerabili în fața forțelor modernizării și secularizării. Catolicismul pune accent pe comunitatea credincioșilor și pe coeziunea grupului format în cadrul bisericii, protejându-i mai bine pe cei afiliați Bisericii. Pe de altă parte
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Putem observa o analogie sugestivă între ceea ce Kuhn numește, în versiunea remaniată a tezei sale, "comunitate științifică" și ceea ce unii sociologi ai științei numesc "școală" (Almond, Merton, Smelser, Zuckerman). În istoria recentă a științelor sociale "școlile" s-au înmulțit (monetaristă, individualistă, postmodernistă, biosocială, raționalistă, elitistă, culturalistă, etc.). Încercările de a formula generalizări paradigmatice au fost acuzate de "păreri imperialiste". Soarta durkheimismului este exemplară: "Nimic nu pare mai surprinzător în istoria sociologiei din Franța decât destinul sociologiei durkheimiene după moartea lui Durkheim
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
timpului, iar Stalin devenise, pentru câteva decenii, acel Potentat enigmatic și rigid, ce trebuia nu numai să Însumeze voințele și să Înlocuiască fireștile aspirații spre demnitate și liber arbitru, dar mai mult, să „propună” o stare „superioară” spiritului „meschin și individualist burghez” - topirea entuziastă Într-o singură Voință. O beatitudine care se Învecina cu o anume mistică trivială; iar Ceaușescu, alături de omologul său Kim-Ir-Sen al Coreei de Nord, a lunecat cel mai aproape de acest mesianism păgân cu pretenții totalitare - totalitare, Încă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în agricultură. Am văzut că înainte de 1945 statele din Balcani erau în primul rînd societăți agrare, cu populații rurale care munceau pămîntul după metode tradiționale. Doctrina marxistă a întîmpinat întotdeauna dificultăți în tratarea problemei țărănimii, ale cărei atitudini independente și individualiste și modul de viață în general sunt privite ca fiind primitive și constituind un obstacol în calea progresului. Transformarea clasei țărănești într-un fel de proletariat rural a fost considerată drept soluția problemelor din agricultură, acțiune care putea fi transpusă
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dogme, drumul de parcurs nu era nesfirșit. Fără a ajunge chiar acolo, Abélard era, totuși, cu mult deasupra ideilor timpului său. Filosofia sa constituie o încercare de lămurire și o critică rațională a ideilor primite care, asemeni moralei umaniste și individualiste, nu putea să nu intre în conflict cu tendințele dominante ale epocii. Aceasta este cauza, alături de drama personală pe care i-a adus-o iubirea pentru frumoasa Héloїse, virulentelor atacuri și persecuțiilor la care 1-au supus adversarii săi. În
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
grupal. Teoria cadrelor sociale ale memoriei a lui Halbwachs se referă însă doar la memoria individuală, nu și la cea colectivă. Elaborând pe baza acestor concepții halbawachsiene, poate fi dezvoltată "teoria cadrelor societale ale memoriei colective", construită prin extrapolarea concepției individualiste a lui Halbwachs la nivelul memoriei colective. Liniile de forță ale teoriei cadrelor societale ale memoriei colective enunță faptul că modul în care trecutul este gestionat în conștiința istorică a unei comunități sociale este condiționat de o serie de cadre
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sinteza și în această privință ca în toate marile probleme ale vieții" (pp. 45-46). Catolicismul păcătuiește pentru că este antinațional, neținânt cont de formele naționale eterne pe care încearcă să le dizolve într-o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
motivațiile, obiectivele și consecințele, referindu-ne și la grupuri și, așa cum am spus deja, la conservarea sau schimbarea stratificării social-politice și a sistemului dominant de valori și interese. Nu este vorba de intenția de a adera la una dintre perspectivele individualiste în epoca politicii de masă sau de a accepta perspectiva analitică înregistrată sub numele de rational choice (după care indivizii acționează numai în funcție de calcule raționale, adesea de o raționalitate limitată), cît mai ales de cea de a porni de la individ
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
unei societăți mai prospere și mai bine protejate în fața adversităților vieții, unele sectoare sociale au ajuns la convingerea că pot face mai mult bine de unele singure și au cerut o reducere a rolului statului și guvernului. Acolo unde tradiția individualistă era mai puternică, structurile de partid mai slabe și structurile de stat mai puțin consolidate, aceste cereri au avut, cel puțin parțial, succes. Retragerea statelor și guvernelor, începută sub impulsul unor guverne neo-conservatoare în țările anglo-saxone, a fost un proces
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
științific, etică "ce manifestă încă o anumită doză de dezorientare. La aceste din urmă colective există încă tendința spre o cercetare abstractă, spre aspecte istoriste, o anumită reținere față de cercetarea complexă, interdisciplinară". La multe cadre didactice se menține o "mentalitate individualistă", tendința fiecăruia de a publica singur. De aceea, organizațiile de partid trebuie să acționeze pentru realizarea unor nuclee de cercetători. Sunt dificultăți în accesul la bibliografie. Au fost constituite cercuri de cercetători care să elaboreze volume colective remarcabile în domeniu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
deosebit. Culturile dezvoltă convenții pentru culegerea informațiilor și stabilesc valoarea fiecărei informații. De exemplu, oamenii din culturile ierarhice au în mai mare măsură tendința de a reține indicii despre ierarhie decît despre estetică. H. Triandis consideră că cei din culturile individualiste vor observa și reține precumpănitor informațiile legate de propriul self, spre deosebire de subiecții din culturile colectiviste, ce rețin mai multe informații despre self-ul colectiv și rețelele sociale în care sînt inserați (1989, apud Triandis, Suh, 2002, p. 136). G. Hofstede
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
națională devenind nu atît o moștenire organică, cît o permanentă cristalizare și negociere culturală și socială (Ladmiral, Lipiansky, 1989/1991; Lipiansky, 1986, 1991). Caracteristicile culturale influențează natura conceptului despre sine al subiectului, generînd anumite diferențe (de exemplu, diferențierea dintre culturile individualiste și colectiviste). Pentru a menține o anumită coerență existențială, individul apelează la diverse strategii identitare cu scopul de a asigura un sens integrator experiențelor cotidiene. Identitatea se află într-o permanentă schimbare, este dinamică, pluralistă și interactivă. Sistemul cultural oferă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
etnică mai puternică decît copiii lor (a doua generație). în general, similaritatea culturii gazdă și a culturii emigranților referitoare la dimensiunea individualism-colectivism crește probabilitatea bunei adaptări. O asemenea aserțiune dovedește cum, bunăoară, emigranții veniți dintr-o cultură colectivistă într-una individualistă pot întîmpina dificultăți mai mari în adaptarea la noua cultură decît alții, veniți tot dintr-o cultură individualistă. Cu cît distanța culturală este mai mare între cele două societăți, cu atît dificultatea adaptării crește. Deși această afirmație a fost testată
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
referitoare la dimensiunea individualism-colectivism crește probabilitatea bunei adaptări. O asemenea aserțiune dovedește cum, bunăoară, emigranții veniți dintr-o cultură colectivistă într-una individualistă pot întîmpina dificultăți mai mari în adaptarea la noua cultură decît alții, veniți tot dintr-o cultură individualistă. Cu cît distanța culturală este mai mare între cele două societăți, cu atît dificultatea adaptării crește. Deși această afirmație a fost testată în diverse studii, trebuie să avem în vedere că există și excepții de la o asemenea tendință. Unul dintre
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]