844 matches
-
20. Așadar, prin „deplina iertare de toate pedepsele”, de fapt, papa nu vrea sa spună „de toate”, ci numai de acelea care au fost impuse de el însuși. 21. Prin urmare, acei predicatori ai indulgențelor greșesc, deoarece spun că prin indulgențele papei omul este eliberat de orice pedeapsă și mântuit; 22. Cu toate acestea, papa nu le iartă sufletelor din purgatoriu nici o pedeapsă pe care, în conformitate cu canoanele, trebuiau să o plătească în viața aceasta. 23. Dacă, în cele din urmă, este
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
Severinus si Pascal. 30. Nimeni nu este sigur că propria căință este sinceră, cu atât mai puțin că a ajuns la deplina iertare. 31. Oamenii cu adevărat pocăiți sunt rari și la fel de rari sunt și aceia care cumpără cu sinceritate indulgențele, adică astfel de oameni sunt cei mai rari. 32. Ei vor fi condamnați pentru veșnicie, împreună cu învățătorii lor, care se cred ei înșiși siguri de propria mântuire, pentru că au scrisori de iertare. 33. Oamenii trebuie să se păzească de cei
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
iertări omul nu devine mai bun, ci doar mai liber de pedeapsă. 45. Creștinii trebuie să fie învățați că acela care vede un om aflat în nevoie și trece pe lângă el, iar apoi își dă [banii] pe iertări, nu cumpără indulgențele papei, ci indignarea lui Dumnezeu. 46. Creștinii trebuie să fie învățați că dacă nu au mai mult decât le este necesar, sunt obligați să păstreze ce este nevoie pentru propria familie și, în nici un caz, să risipească [banii] pe iertări
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
o ceremonie specială, trebuie că intenția papei este ca Evanghelia, care este lucrul cel mai mare, să fie predicată cu o sută de clopote, o sută de procesiuni și o sută de ceremonii. 56. „Comorile bisericii”, din care papa acordă indulgențe, nu sunt pronunțate, sau cunoscute suficient printre oamenii lui Cristos. 57. Faptul că ele nu sunt niște comori trecătoare este evident, cu siguranță, pentru că mulți dintre vânzători nu împart așa de ușor asemenea comori, ci doar le adună. 58. Ele
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
a bisericii este Evanghelia cea sfântă a slavei și harului lui Dumnezeu. 63. Totuși, această comoară este în mod firesc cea mai detestabilă, deoarece îi face pe cei dintâi să fie cei din urmă. 64. Pe de altă parte, comoara indulgențelor este în mod firesc cea mai vrednică de dorit, deoarece îi face pe cei din urmă să fie cei dintâi. 65. Prin urmare, comorile Evangheliei sunt mrejele cu care ei obișnuiau să pescuiască oameni ai bogățiilor. 66. Comorile indulgențelor sunt
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
comoara indulgențelor este în mod firesc cea mai vrednică de dorit, deoarece îi face pe cei din urmă să fie cei dintâi. 65. Prin urmare, comorile Evangheliei sunt mrejele cu care ei obișnuiau să pescuiască oameni ai bogățiilor. 66. Comorile indulgențelor sunt mrejele cu care ei pescuiesc acum bogățiile oamenilor. 67. Indulgențele pe care predicatorii le proclamă ca fiind „harurile cele mai mari” sunt cunoscute ca fiind într-adevăr așa, în măsura în care aduc câștigul. 68. Cu toate acestea, în realitate, ele sunt
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
deoarece îi face pe cei din urmă să fie cei dintâi. 65. Prin urmare, comorile Evangheliei sunt mrejele cu care ei obișnuiau să pescuiască oameni ai bogățiilor. 66. Comorile indulgențelor sunt mrejele cu care ei pescuiesc acum bogățiile oamenilor. 67. Indulgențele pe care predicatorii le proclamă ca fiind „harurile cele mai mari” sunt cunoscute ca fiind într-adevăr așa, în măsura în care aduc câștigul. 68. Cu toate acestea, în realitate, ele sunt harurile cele mai mici, dacă sunt comparate cu harul lui Dumnezeu
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
în cele din urmă, orice papă are haruri mai mari la dispoziție: rațiunea, Evanghelia, puterile, darurile vindecării, etc., așa cum este scris în 1 Corinteni 12. 79. A spune că crucea, împodobită cu blazonul brațelor papei, care este ridicată [de predicatorii indulgențelor], are aceeași valoare ca și crucea lui Cristos, este o blasfemie. 80. Episcopii, preoții și teologii care îngăduie ca asemenea vorbe să fie răspândite printre oameni vor trebui să dea socoteală. 81. Această predicare liberă a iertărilor va face să
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
lui Dumnezeu, și nu îl eliberează mai degrabă din iubire curată, pentru nevoia acelui suflet evlavios și iubit?” 85. Din nou: „De ce vechile canoane ale penitențelor, care prin îndelungată nefolosire sunt abrogate și moarte, sunt împlinite acum prin acordarea de indulgențe, ca și când ar continua să fie valabile și în vigoare?” 86. Din nou: „De ce papa, a cărui bogăție este astăzi mai mare decât bogățiile celor mai înstăriți oameni, nu construiește măcar această biserica a Sfântului Petru cu proprii bani, în loc să o
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
Indulgența este iertarea în fața lui Dumnezeu a pedepsei vremelnice datorate păcatelor a căror vină este ștearsă deja, iertare pe care credinciosul bine dispus sufletește o obține în condiții determinate, prin acțiunea Bisericii care, în calitate de distribuitoare a răscumpărării, împarte și aplică, prin
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
a căror vină este ștearsă deja, iertare pe care credinciosul bine dispus sufletește o obține în condiții determinate, prin acțiunea Bisericii care, în calitate de distribuitoare a răscumpărării, împarte și aplică, prin autoritatea ei, tezaurul îndestulărilor aduse de Christos și de sfinți. Indulgența este parțială sau plenară, după cum eliberează în parte sau în totalitate de pedeapsa vremelnică datorată păcatului. Indulgențele pot fi aplicate celor vii sau celor răposați. Indulgențele iartă pedeapsa vremelnică și nu vina (pentru care este nevoie de dezlegare sacramentală la
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
determinate, prin acțiunea Bisericii care, în calitate de distribuitoare a răscumpărării, împarte și aplică, prin autoritatea ei, tezaurul îndestulărilor aduse de Christos și de sfinți. Indulgența este parțială sau plenară, după cum eliberează în parte sau în totalitate de pedeapsa vremelnică datorată păcatului. Indulgențele pot fi aplicate celor vii sau celor răposați. Indulgențele iartă pedeapsa vremelnică și nu vina (pentru care este nevoie de dezlegare sacramentală la spovedanie, care, de fapt, se cere și ca o condiție pentru dobândirea indulgenței înseși). În stare de
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
împarte și aplică, prin autoritatea ei, tezaurul îndestulărilor aduse de Christos și de sfinți. Indulgența este parțială sau plenară, după cum eliberează în parte sau în totalitate de pedeapsa vremelnică datorată păcatului. Indulgențele pot fi aplicate celor vii sau celor răposați. Indulgențele iartă pedeapsa vremelnică și nu vina (pentru care este nevoie de dezlegare sacramentală la spovedanie, care, de fapt, se cere și ca o condiție pentru dobândirea indulgenței înseși). În stare de "pasibilitate" de "pedeapsă" (veșnică sau vremelnică) se ajunge pentru că
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
pedeapsa vremelnică datorată păcatului. Indulgențele pot fi aplicate celor vii sau celor răposați. Indulgențele iartă pedeapsa vremelnică și nu vina (pentru care este nevoie de dezlegare sacramentală la spovedanie, care, de fapt, se cere și ca o condiție pentru dobândirea indulgenței înseși). În stare de "pasibilitate" de "pedeapsă" (veșnică sau vremelnică) se ajunge pentru că păcatul acționează împotriva ordinii morale instituite de Dumnezeu. "Vina" este starea îndepărtării de Dumnezeu (sau chiar ura față de Dumnezeu), la care se ajunge prin jignirea lui Dumnezeu
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
păcat. După iertarea vinei, nu întotdeauna este iertată și întreaga pedeapsă vremelnică. Aceasta se iartă o dată cu vina la Botez sau la primirea dezlegării sacramentale cu căință deosebit de intensă, asemănătoare celei a tâlharului cel bun de pe cruce (cf. Lc 23, 43). Indulgența nu este o iertare a vinei (v. mai sus). De asemenea, nu poate ierta păcatele viitoare (și nici pedepsele lor). De asemenea, indulgența nu se limitează la iertarea unei pedepse bisericești, ci este valabilă înaintea lui Dumnezeu. Trebuie precizat însă
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
sacramentale cu căință deosebit de intensă, asemănătoare celei a tâlharului cel bun de pe cruce (cf. Lc 23, 43). Indulgența nu este o iertare a vinei (v. mai sus). De asemenea, nu poate ierta păcatele viitoare (și nici pedepsele lor). De asemenea, indulgența nu se limitează la iertarea unei pedepse bisericești, ci este valabilă înaintea lui Dumnezeu. Trebuie precizat însă că indulgența iartă numai pedeapsa ca îndestulare; ea nu scutește de obligația de a-l despăgubi pe aproapele de daunele provocate printr-un
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
este o iertare a vinei (v. mai sus). De asemenea, nu poate ierta păcatele viitoare (și nici pedepsele lor). De asemenea, indulgența nu se limitează la iertarea unei pedepse bisericești, ci este valabilă înaintea lui Dumnezeu. Trebuie precizat însă că indulgența iartă numai pedeapsa ca îndestulare; ea nu scutește de obligația de a-l despăgubi pe aproapele de daunele provocate printr-un păcat și nici de îndatorirea de îndreptare a vieții sau de a face pocăință. Orice păcat are diferite urmări
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
de Aquino, urmările păcatului ce-l privesc pe cel care l-a săvârșit sunt trei: pata, pedeapsa și rămășițele. Expresia "pedeapsă vremelnică" se referă la mai multe realități: Dintre aceste tipuri de pedepse temporale, singura care poate fi obiect al indulgenței este pedeapsa purificatoare a Purgatorului. Totuși, nu este vorba de o legătură directă între indulgența acordată și diminuarea pedepsei Purgatorului (deși au existau interpretări greșite în această direcție). Biserica impune îndestulări pentru a-i ajuta pe credincioși să se purifice
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
pata, pedeapsa și rămășițele. Expresia "pedeapsă vremelnică" se referă la mai multe realități: Dintre aceste tipuri de pedepse temporale, singura care poate fi obiect al indulgenței este pedeapsa purificatoare a Purgatorului. Totuși, nu este vorba de o legătură directă între indulgența acordată și diminuarea pedepsei Purgatorului (deși au existau interpretări greșite în această direcție). Biserica impune îndestulări pentru a-i ajuta pe credincioși să se purifice de pedeapsa vremelnică ce li se cuvine pentru păcate (de care sunt deja dezlegați). Dacă
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
credincioși să se purifice de pedeapsa vremelnică ce li se cuvine pentru păcate (de care sunt deja dezlegați). Dacă penitenții nu împlinesc îndestularea sau nu recurg la alte mijloace, există convingerea că va fi necesară o purificare după moarte. Prin indulgențe se iartă o pedeapsă vremelnică la care ar corespunde, potrivit canoanelor penitențiale antice, o anumită pocăință. Johann Georg Keyssler relatează că romano-catolicii cred că indulgențele se referă numai la viitor. De exemplu, își imaginează că o persoană care, prentru a
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
recurg la alte mijloace, există convingerea că va fi necesară o purificare după moarte. Prin indulgențe se iartă o pedeapsă vremelnică la care ar corespunde, potrivit canoanelor penitențiale antice, o anumită pocăință. Johann Georg Keyssler relatează că romano-catolicii cred că indulgențele se referă numai la viitor. De exemplu, își imaginează că o persoană care, prentru a-și purifica sufletul, ar trebui să rămână în Purgatoriu 100.000 de ani, va fi eliberată după trecerea a 10.000 de ani dacă a
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
imaginează că o persoană care, prentru a-și purifica sufletul, ar trebui să rămână în Purgatoriu 100.000 de ani, va fi eliberată după trecerea a 10.000 de ani dacă a avut grijă ca în timpul vieții să își procure indulgențe pentru 90.000 de ani. În catedrale și în bisericile principale se află 7 altare privilegiate, care trebuie vizitate în acest scop, și care sunt evidențiate cu inscripția latină "Unum ex septem Altaribus" (unul din cele șapte altare). Tezaurul Bisericii
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
sfințenia unuia le folosește celorlalți, mult mai mult decât a putut păcatul unuia să dăuneze celorlalți. Astfel, recurgerea la împărtășirea sfinților îi dă păcătosului căit posibilitatea de a se purifica mai devreme și mai eficient de pedepsele păcatului. Pentru dobândirea indulgenței, trebuie efectuată "lucrarea indulgențiată" și îndeplinite trei condiții: Indulgența dobândită poate fi "aplicată" în folosul propriu sau al unor creștini răposați. "Lucrarea indulgențiată", în Evul Mediu, putea consta și în contribuții bănești la construirea de spitale, poduri și biserici. Deoarece
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
a putut păcatul unuia să dăuneze celorlalți. Astfel, recurgerea la împărtășirea sfinților îi dă păcătosului căit posibilitatea de a se purifica mai devreme și mai eficient de pedepsele păcatului. Pentru dobândirea indulgenței, trebuie efectuată "lucrarea indulgențiată" și îndeplinite trei condiții: Indulgența dobândită poate fi "aplicată" în folosul propriu sau al unor creștini răposați. "Lucrarea indulgențiată", în Evul Mediu, putea consta și în contribuții bănești la construirea de spitale, poduri și biserici. Deoarece această practică a dus la numeroase abuzuri (lucru criticat
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
de spitale, poduri și biserici. Deoarece această practică a dus la numeroase abuzuri (lucru criticat, de pildă, de Martin Luther), în 1567, Papa Pius al V-lea a hotărât eliminarea acestui tip de lucrare indulgențiată. În prezent, lucrările înzestrate cu indulgențe sunt, de exemplu: Cu anumite ocazii (de pildă, Anul jubiliar 2000), Sfântul Scaun stabilește lucrări indulgențiate specifice. Deoarece acordarea indulgențelor a fost de obicei legată de bani, până și „The Catholic Encyclopedia” a constat că: "„Această practică a fost extrem de
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]