784 matches
-
le pot face, aceste inferențe modulând măsura în care persoanele dezvoltă sau nu deznădejdea și apoi simptomele deznădejdii depresive în fața evenimentelor negative experimentate: a) inferențe în legătură cu motivul producerii evenimentelor; b) inferențe în legătură cu consecințele ce pot rezulta din producerea evenimentelor; c) inferențe despre sine date de evenimentele care i s-au întâmplat persoanei. Depresia la care se referă teoria disperării sau a deznădejdii ar putea fi caracterizată de cel puțin trei simptome majore care țin de trei dimensiuni majore ale psihicului: o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mare decât ele. Gândurile automate sunt legate în depresie de pierdere, spre deosebire de situațiile de câștig care declanșează euforia în afara contextului depresiv. Distorsiunile cognitive în procesarea informației sunt: 1) gândirea dihotomică -persoana vede evenimentele în termeni de "totul sau nimic"; 2) inferența arbitrară sunt trase concluzii fără a fi susținute de evidențe sau în ciuda evidențelor; 3) abstractizarea selectivă persoana conceptualizează o situație în conformitate cu setul sau cognitiv negativ, ignorând alte posibile explicații; 4) minimalizarea și maximizarea evenimentele și experiențele personale sunt văzute mai
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1998)193 a evidențiat faptul că dispoziția subiecților variază direct cu tipul de autosugestii administrate, cele pozitive induc dispoziție afectivă pozitivă iar autosugestiile negative induc dispoziție afectivă negativă. În general, teoreticienii cognitiv-comportamentali consideră că, cogniții cum ar fi convingerile iraționale, inferențele arbitrare, raționamentul dihotomizat și suprageneralizarea pot fi factori primari în cauzarea sau cel puțin menținerea comportamentelor dezadaptative și a tulburărilor psihologice (Beck, 1979)194. Toate aceste studii confirmă ideea conform căreia procesările interne cel puțin cele sub formă de sugestii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în funcție de schemele și respectiv ipotezele cognitive subiacente. Denumite și erori sistematice ale procesului de gândire, disfuncțiile cognitive scapă examenului clinic de rutină al pacientului, dar sunt foarte bine identificate în cursul psihoterapiei. Distorsionările cognitive evidențiate de Beck în depresie sunt: * inferențele arbitrare: subiectul trage o concluzie fără a avea suficiente dovezi; * abstragerea selectivă: implică focalizarea asupra unor aspecte ale situației, cu ignorarea altora mai importante și mai relevante; * suprageneralizarea: constă în extinderea unei concluzii trase de pe urma examinării unei situații particulare la
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de a fi inventat sintagma de „necitire avizată” și de a-i fi speculat efectele, în recenzii la cărți pe care declară din capul locului a nu le fi citit: rezultă de aici o delectabilă literatură comică, compusă din presupuneri, inferențe și colportaje pe marginea respectivelor volume. O altă invenție este sintagma, de asemenea operațională, de „cărți enervante” (cărți care nu sunt „propriu-zis proaste”, dar în care „ceva sună fals, ceva e supărător și, până la urmă, enervant, tocmai gândindu-ne că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
imposibilă aplicarea corectă a tehnicii mânuirii mingii. Condițiile atmosferice (ploaia, vântul) modifică traiectoria mingii, tactica preconizată și chiar dispoziția de joc. Înainte de a analiza procedeele tehnice de aruncare la poartă, redăm schematic sistematizarea lor: 3.3.4.7 Tipuri de inferențe în comunicarea motrică Fenta Când atacantul intenționează să execute o aruncare la poartă și sesizează intențiile de blocaj ale adversarului, caută să dezechilibreze portarul sau să-și găsească un culoar liber de aruncare executând mișcări înșelătoare. Fenta este un element
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
Această casă are stil.” Regula de noncontradicție: pentru ca o secvență discursivă să fie coerentă, trebuie ca dezvoltarea sa să nu introducă nici o propoziție care să contrazică un conținut exprimat sau presupus de un enunț anterior sau deductibil din acesta, prin inferență. În secvența: “Mătușa este văduvă. Soțul ei colecționează timbre”, “văduvă” presupune că soțul a murit, presupoziție contrazisă de cea a propoziției următoare, “soțul ei colecționează” (soțul trăiește). (cf. Moeschler și Reboul, 1999: 441- 442). 2.3. Consistența logică a discursului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de reguli, printre ele fiind menționată și regula de necontradicție, care cere ca dezvoltarea unei secvențe discursive să nu introducă nici un enunț a cărui conținut să contrazică un conținut exprimat, presupus de un enunț anterior sau deductibil din acesta prin inferență. Cu alte cuvinte, o secvență discursivă, pentru a fi bine formată, trebuie să fie noncontradictorie sau consistentă, consistența desemnând caracterul noncontradictoriu al unei secvențe discursive. Prin consistență, Roventa-Frumusani înțelege acea “compatibilitate a unei fraze cu frazele precedente, mai exact, faptul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
asumarea unei idei de către interlocutor, locutorul argumentează în favoarea acesteia punând în joc un edificiu mai mult sau mai puțin coerent de argumente (argumente bazate pe fapte, exemple, autoritate, analogie și altele) ce constituie conținutul, “materia” acestuia; și operații (operații logice: inferențe, raționamente, deducții, inducții, explicații, implicații, disjuncții, etc.; operații retorice: de ordine, de “ornare”, interogația retorică, etc.) ce reprezintă forma argumentării. Acest edificiu de argumente și operații fiind pus în slujba concluziei sau tezei a cărei asumare, de către interlocutor, are ca
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și puse în slujba tezei, ideii susținute dar și de dimensiunea primă - pur rațională sau cognafectivă - vizată în auditoriu. Convigerea, ca act argumentativ, pune în joc, în special, argumente bazate pe fapte, și exemple precum și o serie de operații logice (inferențe, raționamente, deducții, inducții, implicații, disjuncții), așadar mecanisme de ordinul raționalității și vizează în special dimensiunea rațională a interlocutorului. Ea tinde spre extrema raționalității: demonstrația cu idealul de deductibilitate, însă fiind sortită domeniului verosimilului și probabilului nu-și poate depăși condiția
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
s-au realizat măsurătorile, trebuie să observăm că setul de date obținut nu constituie o mostră aleatoare dintr-o populație bine definită. Deși cu ajutorul acestui set de date vom ilustra un număr de tehnici inferențiale în statistică, o astfel de inferență nu este valabilă în general, deoarece eșantionul nu este unul reprezentativ pentru populație. În studiu au fost incluse nouă măsurători ale scheletului (reprezentând valori ale unor diametre). Antropometrul din figura de mai jos a fost utilizat pentru a măsura diametrele
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
simplă figură de stil, ci ca figură discursivă, în sensul metaforei vii, a lui Paul Ricoeur 124, ea are capacitatea generării unui lanț întreg de semnificații, îmbogățind limbajul politic și conferindu-i plasticitate și suplețe. Presupunând o formă particulară de inferență, metafora implică efecte și valori comunicative indirect vehiculate, într-o perspectivă pragmatică ce nu poate să neglijeze legăturile contextuale și raporturile cu utilizatorii. Capacitatea de a pune în relație domenii extrem de diverse, de a le apropia sau chiar de a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care o generează; toate aceste elemente sunt inerente funcționării metaforelor. Exprimarea metaforică este un act de limbaj având reprezentări și finalități specifice, fapt ce ne obligă la cercetarea valențelor ei pragmatice"128. Oferind terenul cultivării unor exprimări oblice și al inferențelor care conduc dincolo de litera discursului, metafora oferă măsura dimensiunii histrionice a limbajului politic, tentat mai degrabă să ascundă decât să dezvăluie. 2.4. Dimensiunea pragmatică Reproșând structuralismului eludarea situației subiectului vorbitor și separarea limbajului de contextul enunțării, pragmatica propune o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este că, pe lângă ansamblul enunțurilor care permit construirea semnificației în virtutea convențiilor lingvistice, trebuie să luăm în calcul și un plan al semnificației obținute prin mecanisme semantice legate de context. În ambele situații, destinatarul dezvoltă o analiză semantică pe baza unei inferențe: în primul caz, el efectuează implicații convenționale, în cel de-al doilea, operează implicații conversaționale. Pentru Grice, comunicarea nu este posibilă decât în condițiile în care protagoniștii aderă tacit la principiul cooperării, constând în stăpânirea și aplicarea a patru reguli
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poate epuiza sensurile. Și Richard Rorty consideră că metafora este o modalitate de extindere a limbajului, încadrându-se, din punctul său de vedere, în cele trei posibilități de încorporare a unei credințe noi în rețeaua credințelor precedente, și anume percepția, inferența și metafora. Dacă percepția și inferența ne modifică în special valorile de adevăr ale propozițiilor noastre, metafora operează prin transformarea setului de propoziții cu care se lucra până atunci. Această operație nu este una adoptată de tradiția filosofică; după cum remarcă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consideră că metafora este o modalitate de extindere a limbajului, încadrându-se, din punctul său de vedere, în cele trei posibilități de încorporare a unei credințe noi în rețeaua credințelor precedente, și anume percepția, inferența și metafora. Dacă percepția și inferența ne modifică în special valorile de adevăr ale propozițiilor noastre, metafora operează prin transformarea setului de propoziții cu care se lucra până atunci. Această operație nu este una adoptată de tradiția filosofică; după cum remarcă Rorty, s-a considerat mult timp
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
uneori cu orice preț) ideile pentru a le prezenta ca și cum ar fi adevărate, fie că ele sunt, fie că noi credem că sunt adevărate; 3) A introduce în mod subtil verosimilul, opinia și probabilul cu motive bune și argumente, sugerând inferențe sau extrăgându-le ei pentru alții; 4) A sugera implicitul prin explicit; 5) A institui un sens figurat, a-l infera din cel literal, a descifra plecând de la el, utilizând pentru acest lucru figuri de stil, "povești"; 6) A utiliza
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și Travers, 2002) vorbește și despre existența unei inteligențe pragmatice (care se bazează pe învățarea socială) și care este în ascensiune pe toată durata maturității. Chiar dacă problema modului în care se configurează inteligența la vârsta adultă medie este mult frământată, inferența care se impune este aceea că descifrarea riguroasă și pertinentă a ei reclamă cu fermitate elaborarea unor probe special destinate acestei vârste. Referitor la capacitatea de învățare și, mai ales, la ritmul acesteia, notabilitățile domeniului subscriu la constatarea că aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
chiar și la 65-70 de ani. Este poate un joc compensatoriu pentru deteriorările ce apar în sfera abilităților perceptive și a celor motrice, deteriorări ce se instalează în perioada de vârstă de 30-40 de ani. În continuare, vom degaja câteva inferențe și cu privire la configurația personalității adultului de vârstă medie. Și anume, dincolo de controversele încă active, cea mai frecventă opinie este aceea conform căreia vârsta adultă mijlocie nu generează modificări semnificative în sfera trăsăturilor de personalitate. Referitor la raportul intro/extraversiune, concluziile
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și Travers, 2002) vorbește și despre existența unei inteligențe pragmatice (care se bazează pe învățarea socială) și care este în ascensiune pe toată durata maturității. Chiar dacă problema modului în care se configurează inteligența la vârsta adultă medie este mult frământată, inferența care se impune este aceea că descifrarea riguroasă și pertinentă a ei reclamă cu fermitate elaborarea unor probe special destinate acestei vârste. Referitor la capacitatea de învățare și, mai ales, la ritmul acesteia, notabilitățile domeniului subscriu la constatarea că aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
chiar și la 65-70 de ani. Este poate un joc compensatoriu pentru deteriorările ce apar în sfera abilităților perceptive și a celor motrice, deteriorări ce se instalează în perioada de vârstă de 30-40 de ani. În continuare, vom degaja câteva inferențe și cu privire la configurația personalității adultului de vârstă medie. Și anume, dincolo de controversele încă active, cea mai frecventă opinie este aceea conform căreia vârsta adultă mijlocie nu generează modificări semnificative în sfera trăsăturilor de personalitate. Referitor la raportul intro/extraversiune, concluziile
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pozițiilor dorite direct proporțional cu num]rul acestora, iar negrii și femeile care beneficiaz] de tratament preferențial pentru ocuparea locurilor și pozițiilor dorite vor fi cei mai calificați pentru ocuparea acestor poziții în absență discrimin]rii rasiale și sexuale. Ambele inferențe ignor] complicațiiile produse de clase. Trebuie analizate prima dat] complicațiile care se aplic] raselor. Negrii din clasa de mijloc reprezint] o proporție mult mai mic] din întreaga populație de culoare decât procentul reprezentat de populația alb] aparținând clasei de mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei chestiuni logice simple. O concluzie care conține un trebuie s] nu poate (logic) s] derive din premise care nu conțin un alt trebuie s]. (La fel se întâmpl] și în cazul celorlalte cuvinte morale.) Logică este conservatoare; concluziile unei inferențe valide trebuie s] fie conținute invariabil de premise. Nu poți s] obții ceea ce nu ai introdus în premise. Prin urmare, dac] trebuie s] apare în concluzia unui argument, dar nu și în premise, inferența nu este valid]. Unii antinaturaliști (mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale.) Logică este conservatoare; concluziile unei inferențe valide trebuie s] fie conținute invariabil de premise. Nu poți s] obții ceea ce nu ai introdus în premise. Prin urmare, dac] trebuie s] apare în concluzia unui argument, dar nu și în premise, inferența nu este valid]. Unii antinaturaliști (mai ales R.M. Hâre) au considerat aceast] diferenț] este/trebuie e un dat și au încercat s] îl explice cu ajutorul noncognitivismului. Motivul pentru care nu poți deduce un trebuie s] dintr-un este sau, altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ele pot fi completate oricum, f]r] a face concluziile neadev]rate sau a afecta validitatea concluziei. Ne afl]m acum în poziția de a reafirmă principiile logice și autonomia eticii. S] definim pentru început lipsa de sens a unei inferențe relative. O expresie este lipsit] de sens în concluzia unei inferențe valide dac] ea poate fi schimbat] (în mod uniform) cu oricare alt] expresie de același tip gramatical f]r] a afecta validitatea inferenței. (Ultimele propoziții cu litere cursive - 2
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]