6,831 matches
-
pierd valabilitatea. Aceleași greutăți apar în cazul teoriei supracorzilor. "Nu știm încă dacă teoria stringurilor este teoria adevărată a materiei și energiei la nivelul cel mai profund, dar dezvoltarea și receptarea acestei teorii de către fizicieni dezvăluie adevăratele lor sentimente despre infiniții fizici. Ei nu cred în acești infiniți! Ca și în studiul fluidelor, dacă un infinit apare într-un calcul legat de particulele elementare, el e privit ca un defect al teoriei, indicînd că ea este o aproximație care și-a
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
teoriei supracorzilor. "Nu știm încă dacă teoria stringurilor este teoria adevărată a materiei și energiei la nivelul cel mai profund, dar dezvoltarea și receptarea acestei teorii de către fizicieni dezvăluie adevăratele lor sentimente despre infiniții fizici. Ei nu cred în acești infiniți! Ca și în studiul fluidelor, dacă un infinit apare într-un calcul legat de particulele elementare, el e privit ca un defect al teoriei, indicînd că ea este o aproximație care și-a depășit domeniul de valabilitate. Se crede fără
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
legat de particulele elementare, el e privit ca un defect al teoriei, indicînd că ea este o aproximație care și-a depășit domeniul de valabilitate. Se crede fără excepție că o teorie mai vastă și mai bună va alunga întotdeauna infiniții" (p. 101) Aceeași atitudine a fizicienilor în cazul găurilor negre: Dacă infinitul fizic a apărut cu adevărat, atunci el ar fi vizibil observatorilor din exterior și efectele sale impredictibile ne-ar putea influența. Aceasta arată că, atunci cînd fizica cuantică
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
atunci el ar fi vizibil observatorilor din exterior și efectele sale impredictibile ne-ar putea influența. Aceasta arată că, atunci cînd fizica cuantică intră în joc, cenzura cosmică nu mai funcționează. Prin urmare, în ciuda atitudinii speciale a cosmologilor față de existența infiniților fizici și a locurilor particulare unde ei așteaptă să-i găsească, există o împotrivire generală de a-i accepta în univers din cauza consecințelor lor impredictibile. Mai degrabă se consideră că apariția lor e un alt semnal că teoriile existente necesită
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
de a-i accepta în univers din cauza consecințelor lor impredictibile. Mai degrabă se consideră că apariția lor e un alt semnal că teoriile existente necesită eforturi pentru extinderea domeniului de valabilitate. (p. 109)" Pe deasupra, potrivit fizicienilor, chiar dacă universul ar fi infinit, noi nu putem constata acest lucru pe baza observațiilor experimentale. De ce? Fiindcă nu avem deocamdată la îndemînă nici un indiciu care să ne spună că partea de univers pe care o percepem prin telescop este un eșantion reprezentativ pentru întregul univers
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
primul rând am avut revelația găsirii unei surprinzător de largi comunități de vorbitori de limba română. Oameni plecați din țară de 20, 30, 40 de ani sau chiar din perioada războiului, vorbitori ai unei limbi române splendide, își aminteau cu infinită nostalgie chipuri de demult și locuri întipărite definitiv în sufletul lor. Veniți la standul României, mulți dintre ei solicitau câte o carte "mai ușoară" pentru a se (re)familiariza cu scrisul în limba română pe care îl deprinseseră în primii
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
a corpului său, inteligent și seducător - n-am înțeles de ce, dacă tot l-au invitat, îl folosesc atît de puțin, de ce nu asistăm la confruntări, la tensiunea unei ciocniri, provocatoare și la nivelul limbajului corporal, proiecții cu blocuri și ferestre infinite care îmi stîrnesc valuri de emoții și de șoapte interioare, zgomote, bruiaje, rafinamentul punerii în pagină care poartă amprenta eleganței regizorului Alexandru Dabija - aflat într-un moment profund al creației sale, cu infinite conotații ale umanului - vibrațiile lui Bach, subtilul
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
limbajului corporal, proiecții cu blocuri și ferestre infinite care îmi stîrnesc valuri de emoții și de șoapte interioare, zgomote, bruiaje, rafinamentul punerii în pagină care poartă amprenta eleganței regizorului Alexandru Dabija - aflat într-un moment profund al creației sale, cu infinite conotații ale umanului - vibrațiile lui Bach, subtilul investigațiilor în poveștile din noi, ascunse în uniforma blocului, schelă care sugerează structura unui bloc, mațele lui pe vertical, care adună energiile unui du-te vino, du-te vino. Zile și nopți. Și
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
textelor sacre nu i-a redus, dimpotrivă, pragmatismul cu care judecă întâmplările lumii contemporane. Ceea ce impresionează în scrisul lui Teodor Baconsky este limpezimea gândirii, corecta situare în peisajul contemporaneității, chipul fascinant în care o cultură temeinic asimilată contribuie la înțelegerea infinitelor nuanțe ale prezentului. La acestea contribuie, fără îndoială, și experiența de diplomat a autorului. La o vârstă încă tânără pentru diplomație, Teodor Baconsky a trecut deja prin onoranta, dar foarte dificila calitate de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun (este
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
Dumnezeu. Sînt cufundat, Doamne, în afara/ ochilor mei, în afara auzului, în afara minții mele, în afara vorbirii și a tăcerii, mult în afara mamei mele. Sînt cufundat în sine./ Sînt cufundat, Doamne, în nesine./ Dumnezeu infinitul este întotdeauna întredeschis. în el intră/ sufletul meu infinit" (Psalmul 22). Relativ rareori apare invocat inefabilul ca atare: "cum stăteam înconjurat de/ lumina rădăcinilor/ mă întîlnii deodată/ cu vocea/ aceea nespusă// cum stăteam răsturnat/ în pădurea de crini/ lîngă răsuflare auzii/ deodată/ vocea aceea nespusă" (cum stăteam înconjurat...). De
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
întunecat, omogen, atît de adînc încît părea senin, seninul unui cer pentru întotdeauna cenușiu". Și, în sfîrșit: "Lungi șiruri paralele de cumuluși albi, intenși, purtați de vînt în cerul suav, adînc și fluid, și în urma lor spume ciriacee de o infinită eleganță; cît de frumos ar fi ca, mai sus, să se întrevadă, dincolo de azur, marele întuneric și îndepărtatele, augustele stele". Este greu de spus în ce măsură aceste rostiri, scurte "incantații"sau "mici vrăji făcute din cuvinte" au vreo relevanță în direcția
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
social al tranziției. Fiecare flash deschide o nouă perspectivă asupra prezentului, rezultatul final fiind o neașteptat de exactă radiografie a lumii românești contemporane, cu locurile ei comune, ușor recognoscibile, dar adesea iraționale la o analiză foarte atentă. Oamenii au o infinită putere de adaptare (felul senin în care românii au acceptat absurdul dens din ultimii ani ai regimului comunist o demonstrează cu asupra de măsură), ei ajung să perceapă ca normale lipsa de comunicare, elementele supranaturale, cele care nu se potrivesc
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
cu gentuța în mână. Vizita preotului nu putea însemna decât un singur lucru și imediat mintea sa creatoare absorbi noul element și-l incluse în scenariul pe care avea să-l joace. Dar nu se grăbi. Dacă genialitatea presupune o infinită capacitate de a persevera, atunci Carosse era într-adevăr un actor de geniu. În scurt timp răbdarea lui se văzu răsplătită: Charlot plecase din nou pe drumul spre St Jean. Actorul își scutură hainele de frunze și noroi și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-l încet pe podea și îndepărtează-te. Acum Didier e sigur că are de-a face cu un polițist. Pune ușor pachetul pe podea. Patrick se așază pe burtă și se apropie de pachet, târându-se pe coate. Desface, cu infinită precauție, un colț al pachetului. Didier îndrăznește: — Cu grijă, vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din toc. De data asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate un detector de metale din trusa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
renascentist de talia lui Ciulei Însă, n-am mai avut. El a fost arhitect, scenograf, actor de teatru și film, regizor de teatru și film, manager, profesor și traducător. A fost premiat, decorat, omagiat, stimat. Era un brand de țară (infinit superior celor tip Dracula sau Nadia). În peste patru decenii de montat pe alte meridiane nu a primit o singură cronică negativă, ori malițioasă; era așteptat cu nerăbdare de spectatorii teatrului Bulandra, dar și cei de la Arena Stage, The Guthrie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și creează o sinteză muzicală În sufletul celui care ascultă”(p.37). Ce frumos!... Sau despre particularitatea rusului - subiect care l-a preocupat și pe autorul Stepei: „Creierul rusului nu gîndește precum celelalte creiere. Creierul nostru este Înecat În spațiul infinit al sfintei noastre Rusii. Marele nostru paradox - nu avem destul aer”(p.39). Seducătoare explicație, nu?... Voi vorbi, și despre o piesă frumoasă: Mașinăria Cehov de Matei Vișniec. Să ne-nțelegem: Îl iubesc pe Anton Pavlovici, am publicat Caiete de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vulgaritate” (Mihai Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ victorios, nu mi-am dat seama. Dar , din ceva mai consistenta mea experiență de necîștigător, cred că-i infinit mai grea a doua...după eșec!... Victor Rebengiuc, Într-un interviu :” E benefic un eșec, cu condiția să nu se repete prea des!”. Just! Ce eșec splendid a avut Ciulei cu Macbeth, la Bulandra! Ce rapid l-a propulsat În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
26 nov. 1998). Altă cronică remarca un aspect interesant, din punctul nostru de vedere : « Oana Pellea, purtătoare de discurs mai degrabă, decît de trăire. Din cînd În cînd, ea intră-n realitatea personajului, devine consoarta lui Dumitrache, și-atunci o infinită vulgaritate cotropește scena » (Magdalena Boiangiu, Scena, 7/1998). Cloul montării se pare că a fost locomotiva cu aburi - care, În final, Își face apariția pe scenă și dărîmă zidul casei de la numărul 9...De ce ? Nimeni n-a știut să răspundă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
înconjura cu lanțuri din mine, dublu legate sunt amestecată în paharul de vin al acestei seri în pigmentul retinian cu care mă vezi în ciclurile energiei tale fantastice în catenele respirației tale profunde. între noi s-a format o rețea infinită de legături chimice. nouă în primul loc: vezi cum lângă mijlocul grădinii tale suspendate se strânge deja un număr bunicel de tauri născuți din dude-de-aur căzute, laptele dudelor se termină, taurii devin nărăvași, înfometați, se aud mugete groase și prelungi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este glasul materiei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
strict după aparențe, nu s-ar mai putea spune. Și totuși, acesta este doar începutul prezentării Adrianei, căci, dacă un trup și o înfățișare de om sunt lesne de epuizat în a le descrie, un suflet omenesc este întotdeauna un infinit univers mistic, în care sigur te vei pierde! Astfel, chiar dacă, toată viața sa, Adriana își împlinise exemplar datoria, atât față de muncă în sine, cât și față de oamenii cu care aceasta o obliga să intre în contact, nu s-ar fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență. Iar veninul ei lucrează repede și puternic. De aceea, nu trebuie socotită niciodată de încredere. Haide, nu mai privi atâta pe pereți, cu acest aer al tău nevinovat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă de a-și Îmbogăți limbajul, de a găsi noi mijloace de expresie, și astfel - Cuvântul scris - purtător de semnificații și sonorități fine, profunzime, emotivitate radioasă... să aibă forța să producă reverberații cu ecouri infinite În sufletul cititorului.” ( să arzi... cuvânt de Întâmpinare din antologia “55 de poeți contemporani”, semnat de Valentina Becart). Poeții cuprinși În antologie abordează atât versul liber cât și forma clasică, formă care poartă amprenta modernității, limbajul fiind unul Încărcat de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de vioară pentru iubitorii de frumos. Ne-am Întrebat și ne Întrebăm de multe ori care este sensul vieții? așa cum face Florentina Golea În eseul „Sensul vieții”: „ Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre o varietate atât de infinită Încât nu mai știm unde un om Încetează să mai fie piatră și devine soare”. În nr. 23 al revistei, ne Întâmpină articolul „Centenar Emil Cioran” semnat de Dan Movileanu care apare și cu „zece poeme nocturne”: „ La poarta lumii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
curios) de un anume fel de fericire. Vezi că ți-am trimis o sută de euro. Dacă ajungi În oraș, ar fi bine să treci și pe la bancă. Îți voi trimite printr-un mesaj și datele necesare. Ce să spun!? Infinite mulțumiri! Nu știu de ce, am impresia că ești În țară. Oare mă Înșel? Ceva Îmi spune că e adevărat. Da! Sunt În țară. Vocea i-a devenit puțin mai tăioasă, determinându-mă să nu mai pun prea multe Întrebări. Nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]