972 matches
-
prezent, perfect compus și viitor, care se formează analog cu cele din română. Perfectul simplu și mai mult ca perfectul au dispărut complet, iar imperfectul aproape complet, având vestigii în graiurile din sud. Se formeză diferit de cel românesc, de la infinitiv, desinențele fiind precedate de semivocala de legătură "-i̭-": "lucråi̭am" „lucram”, "fațęi̭ai" „făceai”, "avzii̭a" „auzea”. Condiționalul-optativ are timpurile prezent, perfect și, spre deosebire de română, viitor. Cel prezent se formează cu verbul auxiliar "(v)rę" „a
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
auzea”. Condiționalul-optativ are timpurile prezent, perfect și, spre deosebire de română, viitor. Cel prezent se formează cu verbul auxiliar "(v)rę" „a vrea”. Cel perfect se poate forma cu "fi" + participiul verbului cu sens lexical deplin, ca în română, sau cu "fost" + infinitivul: "ręș fi cântåt" sau "ręș fost cântå" „aș fi cântat”. Condiționalul-optativ viitor are formă sintetică, provenind din "futurum exactum", viitorul anterior latinesc, și având uneori aceeași valoare. Se folosește precedat de conjuncții ca "se" „dacă”, "când", "pâr la ke (nu
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
sinonimul acestuia din croată, "neca". Conjunctivul trecut lipsește. Imperativul este analog cu cel din română, dar are și formă de persoana I plural. Cu desinența excepție "-o", în afară de "viro!" „vino!”, mai este și "ådo!" „adu!” Modurile nepersonale din istroromână sunt infinitivul, gerunziul și participiul. Spre deosebire de română, infinitivul se folosește fără "a", iar forma sa lungă nu se folosește. Are numeroase valori verbale, unele specifice, de exemplu de gerunziu: "åflu fętę durmi" „o găsesc pe fată dormind”. Gerunziul are sufixul "-nda" și
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
trecut lipsește. Imperativul este analog cu cel din română, dar are și formă de persoana I plural. Cu desinența excepție "-o", în afară de "viro!" „vino!”, mai este și "ådo!" „adu!” Modurile nepersonale din istroromână sunt infinitivul, gerunziul și participiul. Spre deosebire de română, infinitivul se folosește fără "a", iar forma sa lungă nu se folosește. Are numeroase valori verbale, unele specifice, de exemplu de gerunziu: "åflu fętę durmi" „o găsesc pe fată dormind”. Gerunziul are sufixul "-nda" și este rar folosit. Supinul a dispărut
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
a", iar forma sa lungă nu se folosește. Are numeroase valori verbale, unele specifice, de exemplu de gerunziu: "åflu fętę durmi" „o găsesc pe fată dormind”. Gerunziul are sufixul "-nda" și este rar folosit. Supinul a dispărut, fiind înlocuit de infinitiv: "åto n-åv avut de bę" „altceva nu avea de băut”. În istroromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română, plus încă una sau trei (în funcție de interpretare) pentru împrumuturi și creații noi: Exemple de conjugare (vocalele accentuate
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
altceva nu avea de băut”. În istroromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română, plus încă una sau trei (în funcție de interpretare) pentru împrumuturi și creații noi: Exemple de conjugare (vocalele accentuate sunt cele cu diacritic deasupra): Infinitiv: Indicativ prezent: În Žei̯ân, persoana I plural are desinența "-m" ("vedém" etc.), iar la verbele de tipul "cuhę́i̭", forma de pers. I sg. și III pl. este "cuhés", cea de pers. II sg. - "cuhéș". Indicativ
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
și intonație. La citire, următoarele propoziții pot însemna: Exemplu de propoziție mai complexă: "De cârbur lemnu i̭e bur sakile" „Pentru cărbuni e bun orice lemn”. Sub influența limbii croate, instroromâna preferă construcția cu complement exprimat prin verb la infinitiv față de cea cu propoziție subordonată, atunci când ambele acțiuni au același subiect: "vreț âl ântrebå?" „vreți să-l întrebați?”, "mę́re lucrå" „merge să lucreze”. După Narumov 2001, 65% din lexicul de bază al istroromânei este format din cuvinte moștenite
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Sunt și sufixe specifice aspectelor: "-că-" și "-dă-" pentru imperfectiv, "-cn-" și "-dn-" pentru perfectiv. Exemple de perechi de verbe astfel marcate: După Narumov, în meglenoromână se disting formal trei moduri personale (indicativ, conjunctiv și imperativ) și trei moduri nepersonale: infinitiv, gerunziu și participiu. La modurile personale se disting timpurile: După același autor, indicativul viitor, condiționalul prezent și condiționalul perfect nu au forme specifice, dar se exprimă prin forme de mai sus și prin perifraze. P. Atanasov distinge în plus față de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
dar se exprimă prin forme de mai sus și prin perifraze. P. Atanasov distinge în plus față de formele de mai sus viitorul indicativului, mai mult ca perfectul conjunctivului, prezentul condiționalului și imperfectul condiționalului. Menționează de asemenea construcția din latină „vreau” + infinitiv având în meglenoromână valoarea prezumtivului perfect. În meglenoromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română. La prezentul indicativului și conjunctivului, precum și la imperativ se disting la conjugările I și a IV-a verbe cu și fără
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în meglenoromână valoarea prezumtivului perfect. În meglenoromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română. La prezentul indicativului și conjunctivului, precum și la imperativ se disting la conjugările I și a IV-a verbe cu și fără sufix. Infinitivul La conjugarea a IV-a sunt și verbe cu sufixul de infinitiv "-ǫ́ri" în loc de "-iri", ǫ́ fiind provocat de consoanele precedente ț, tš, ș, z, j. Exemple: "ạmpărțǫ́ri" „a împărți”, "nărăntšǫ́ri" „a porunci
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
moștenite, analoge cu cele din română. La prezentul indicativului și conjunctivului, precum și la imperativ se disting la conjugările I și a IV-a verbe cu și fără sufix. Infinitivul La conjugarea a IV-a sunt și verbe cu sufixul de infinitiv "-ǫ́ri" în loc de "-iri", ǫ́ fiind provocat de consoanele precedente ț, tš, ș, z, j. Exemple: "ạmpărțǫ́ri" „a împărți”, "nărăntšǫ́ri" „a porunci”, "sfărșǫ́ri" „a sfârși”, "ạncălzǫ́ri" „a încălzi”, "prăjǫ́
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în loc de "-iri", ǫ́ fiind provocat de consoanele precedente ț, tš, ș, z, j. Exemple: "ạmpărțǫ́ri" „a împărți”, "nărăntšǫ́ri" „a porunci”, "sfărșǫ́ri" „a sfârși”, "ạncălzǫ́ri" „a încălzi”, "prăjǫ́ri" „a prăji”. Infinitivul cu forma scurtă se folosește fără "a", iar forma sa lungă se utilizează și cu valori verbale: În formă substantivată, infinitivul lung intră de asemenea în unele construcții specifice: Indicativul prezent Verbele de conjugarea I care au desinența "-u" la
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
́ri" „a porunci”, "sfărșǫ́ri" „a sfârși”, "ạncălzǫ́ri" „a încălzi”, "prăjǫ́ri" „a prăji”. Infinitivul cu forma scurtă se folosește fără "a", iar forma sa lungă se utilizează și cu valori verbale: În formă substantivată, infinitivul lung intră de asemenea în unele construcții specifice: Indicativul prezent Verbele de conjugarea I care au desinența "-u" la persoana I singular și "-i" la a II-a singular au și forme alternative la aceste persoane, care provin din macedoneană
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
au desinența "-u" la persoana I singular și "-i" la a II-a singular au și forme alternative la aceste persoane, care provin din macedoneană: "antru / antrum" „intru”, "antri / antriș" „intri”. La conjugarea a IV-a, verbele cu sufix cu infinitivul în "-ǫ́ri" au vocala ǫ́ și în sufixe: "ạmpărțǫ́s" „împart”, "tușǫ́ș" „tușești” etc. Indicativul imperfect seamănă foarte mult cu cel din română, atât ca formă, cât și ca folosire: Indicativul perfect simplu este
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
si dam la toț, la mini nu rămănea țiva" „Dacă le-aș fi dat tuturor, mie nu-mi rămânea nimic”. Prezumtivul prezent se exprimă cu "vă" (forma de persoana a III-a singular indicativ prezent a verbului "vreari" „a vrea”) + infinitivul lung: "I̯ăł vă tăl’ari leamni clo" „(El) o fi tăind lemne acolo”. Prezumtivul perfect se formează din "vă" + infinitivul lung al lui "veari" „a avea” + participiu: "Țeaști piperchi să toati arsi, vă veari căzută brumă" „Ardeii aceștia
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
se exprimă cu "vă" (forma de persoana a III-a singular indicativ prezent a verbului "vreari" „a vrea”) + infinitivul lung: "I̯ăł vă tăl’ari leamni clo" „(El) o fi tăind lemne acolo”. Prezumtivul perfect se formează din "vă" + infinitivul lung al lui "veari" „a avea” + participiu: "Țeaști piperchi să toati arsi, vă veari căzută brumă" „Ardeii aceștia sunt toți arși, o fi căzut brumă”. Acest timp se mai formează și cu auxiliarul "iri" „a fi”: "Vă iri culcat" „S-
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
unei ipoteze albaneza este probabil o limbă [[limbile traco-ilire|traco-iliră]] iar [[limba greacă]] formează propria subfamilie. Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără [[articolul hotărât]] enclitic, sincretismul cazurilor genitiv și dativ, formarea timpurilor viitor și perfect, precum și evitarea infinitivului. Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de [[Dunăre]] , în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional]]-[[modul optativ|optativ]] și [[modul imperativ|imperativ]] și patru moduri impersonale ([[infinitiv]], [[gerunziu]], [[supin]] și [[participiu]]). Limba română folosește șapte vocale: , , , , , și . În plus, vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină, încă neasimilate. La sfârșitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un scurt non-silabic, care se
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
III-a singular, "pherei", e o invenție analogă, înlocuind presupusul doric "*phereti", ionicul "*pheresi" (de la proto-indo-europeanul "bhéreti"). Timpul viitor este creat, inclusiv un viitor pasiv, ca și un aorist pasiv. Sufixul "-ka-" este atașat unor perfecte și aoriste. Sunt create infinitivele în "-ehen", "-enai" și "-men". Eduard Schwyzer, în cartea sa, "Griechische Grammatik" (1939, I.74-75) a tradus texte faimoase din greaca clasică în protogreacă. Reconstrucția sa a ignorat miceniana și presupunea pierderea protogreacă a labiovelarelor și a sonantelor silabice, printre
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
poate schimba forma în funcție de alți parametri, precum timpul, modul, aspectul sau diateza. Există verbe, numite defective, a căror conjugare este incompletă, din paradigma lor lipsind o parte din forme. În limba română verbele se clasifică adesea în funcție de terminația de la modul infinitiv în patru grupe, numite "conjugări": Această clasificare în patru grupe de conjugare se face mai degrabă în scopuri didactice și are o valoare practică limitată. Astfel, de exemplu, deși verbele "a purta" și "a scurta" se comportă diferit în timpul conjugării
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
patru grupe de conjugare se face mai degrabă în scopuri didactice și are o valoare practică limitată. Astfel, de exemplu, deși verbele "a purta" și "a scurta" se comportă diferit în timpul conjugării — "eu port", dar "eu scurtez" — asemănarea formală a infinitivului le pune în aceeași grupă. Analiza detaliată a fenomenelor morfologice duce la concluzia că verbele limbii române se organizează în circa 11 grupe (numărul precis depinde de tratarea verbelor rare ca excepții sau ca formînd grupe mici) și că, dacă
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
nepersonale sînt uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv Participiu Gerunziu Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale: Prin diateză se exprimă relația dintre acțiune și participanții la aceasta: agentul (cel care face acțiunea) și pacientul (cel care suferă consecințele acțiunii). În funcție de
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
același sens lexical, de exemplu "pisati-napisati" „a scrie”. Există câteva procedee de formare a verbelor de un aspect din verbe de celălalt aspect: Verbele croate sunt repartizate în șase clase de conjugare regulate, după sunetul final al rădăcinii formei de infinitiv, plus o a șaptea, formată din verbe neregulate. Trei clase cuprind și subclase: prima cuprinde șapte subclase, a III-a - două, a V-a - patru. Exemplu de verb regulat de conjugarea I, subclasa a II-a, la modurile și timpurile
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cred că aș muri”. Mai sunt și condiționale construite cu "li", cu indicativul: "Pišeš li, onda misli i na čitatelja" „Dacă scrii, gândește-te și la cititor”. În registrul de limbă îngrijit, se obișnuiește să se exprime procesul subordonat cu infinitivul oricând este posibil, în general când subiectul său este același cu cel al verbului regent, și când acesta exprimă: Tot cu infinitivul se exprimă procesul subordonat cu subiect nedefinit, atunci când verbul regent este impersonal și exprimă obligația, astfel exprimându-se
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
gândește-te și la cititor”. În registrul de limbă îngrijit, se obișnuiește să se exprime procesul subordonat cu infinitivul oricând este posibil, în general când subiectul său este același cu cel al verbului regent, și când acesta exprimă: Tot cu infinitivul se exprimă procesul subordonat cu subiect nedefinit, atunci când verbul regent este impersonal și exprimă obligația, astfel exprimându-se o obligație generală: "Prije svanuća treba sakriti pušku" „Trebuie ascunsă pușca înainte de ivirea zorilor”, "Valja spasavati obraz grada" „Se cuvine să se
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]