3,018 matches
-
afiș erau înfățișate cu poze și descrise metodele folosite de infractori pentru a păcăli publicul românesc. O metodă poartă numele "POMANĂ REGELUI CIOABA". Poză instructiva atașată titlului ne prezintă un individ alb care arată niște monezi de aur unei doamne inocențe. Deși afișul are intenții bune, adică avertizarea cetățenilor cinstiți, nu pricep sensul ultim. Regele Cioaba este rom. Se referă doar la o metodă necunoscută patentata de admiratorii celebrul rege, sau orice rom este un exroc? Consider că este o dovadă
METODA POMANA REGELUI CIOABĂ- POLIȚIA NE AVERTIZEAZĂ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382877_a_384206]
-
fie atât amar de dor, Fiindu-ți un păstor al pașilor, ce-i urci agale Spre cerul, care ninge cu fulgi impunători, Aici să -ți fie dor de noi... Cu doruri marțiale. PARTEA MEA DE IUBIRE Iubirea, partea mea de inocență, De spirit și lumină concentrată, Într-un sărut de vrajă și clemență Mă face ca să tremur iarăși toată. Iubirea, partea mea de vis albastru, În care îngerii mi-i chem, să se așeze Într-un decor cu scrânciobul din astru
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
publicat în Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017. • Singurii metafizicieni adevărați care au mai rămas în această lume materialistă și relativistă care și-a pierdut credința și poate și sacralitatea conștiinței, sunt poate doar copii. Copiii au atâta imaginație, inocența, credință, curiozitate și dorința de a vedea și înțelege ceea ce există dincolo de realitatea imediată, imanentă. De unde și speranța că metafizica are totuși un viitor. Insuși Iisus a spus:”Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
unde nu se aud decât gândurile ... Citește mai mult • Singurii metafizicieni adevărați care au mai rămas în această lume materialistă și relativistă care și-a pierdut credința și poate și sacralitatea conștiinței, sunt poate doar copii. Copiii au atâta imaginație, inocența, credință, curiozitate și dorința de a vedea și înțelege ceea ce există dincolo de realitatea imediată, imanentă. De unde și speranța că metafizica are totuși un viitor. Insuși Iisus a spus:”Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
putrezește,/ În ochii tăi se tulbură cerescul!// Cât eu voi fi, și nimeni n-o să știe,/ Tu vei trăi, eternă Poesie!”. Ultimele două versuri citate demonstrează că, fie și involuntar, păcatul trufiei poate fi atins și poate fi clamat cu inocență poetică, dacă nu cumva chiar cu candoare juvenilă. La pag. 739, în dreapta gravurii Vigilanza (de la pag. 738), Sonetul CCCLIV (n.n. 354) cuprinde o strofă antologică: ,,Golgota urc, o alta se ivește,/ Strălucitorul meu pustiu te-mbie?/ Adam de-aș fi
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
și nu am fost povară pentru nimeni. M-am dus repede. Prin cel mai ...sănătos infarct.”. Se oprește într-o fracțiune de secundă. În ochii jucăuși, vii, scăpărând de o viață spirituală indubitabilă, descifrez ispita ludică a lui Corneliu Leu, inocența nețărmurită a sufletului de copil, pe care și l-a ocrotit în permanență: ,,Îți place, nu?... Am ales o cale rapidă de a mă duce: așa cum spuneam, am ales cel mai ...sănătos infarct.”. Ridică lin capul spre cer, de parcă ar
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
un volum conținând doar 65 de poeme, sute de hierogamii ale Logos-ului - da, acesta este un merit real și pe deplin lăudabil! Totul este, la CĂTĂLIN MOLDOVEANU, atât de proaspăt-onest, întru dilatarea pupilei, obsedată de amănuntul ne-semnificativ - întru inocența actului de auto-labirintizare! - încât i se pot/trebuie să i se poată ierta multe stângăcii! Cum remarcă și prefațatorul (de data aceasta, în mod corect!), CĂTĂLIN MOLDOVEANU experimentează și în domeniul structurii strofice: două strofe (o nonarie + o cvinarie), la
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
spune Sharon. Probleme sunt recent, în ultimii cincizeci de ani, până acum a fost armonie. Maurii pe continent angajau cu precădere evrei, se ajutau reciproc, de fapt suntem veri cu arabii, spunea Sharon. Încerc o abordare respectuoasă a ospătarului.În inocență mea nu pot să scap de obsesia că nu se simt bine în această calitate care prin anumite implicații lucrative s-ar învecina cu servilismul. De fapt se mândresc mulți dintre ei cu profesia lor. Continui însă să cred că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
mamă și tată, am văzut moartea cu ochii, am privit-o ochi în ochi și nu o putem uita! Ce ne vom face, mamelor și taților noștri, de acum înainte? Căci nu sîntem oameni, sîntem copii!”. Pierderea copilăriei înseamnă pierderea inocenței și a purității. Așa se explică și îndemnul Domnului D. înainte de a-și da obștescul sfârșit: Să fiți cuminți, copii, și să nu vă murdăriți!”. Dar, și mai puternic rămâne finalul propriu-zis, admirabilă și strălucitoare metaforă a raportului dintre viață
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
crească frumoși și drepți, cu tulpinile fără strâmbături, noduri și răsucituri. Mereu refractari și încăpățânați în a deprinde binele și adevărul, lesne a deprinde răul și facilul, crezând că așa e bine. Mai grav, că în nesăbuința noastră, cu aparenta inocență și candoare îngerească, săvârșeam unele fapte rele cu o poftă și plăcere de neînțeles, total nepăsători față de consecințele faptelor noastre. Culmea, credeam că e bine ce făceam și ne supăram când eram pedepsiți. Era ceea ce se chema iresponsabilitatea specifică vârstei
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
să imprim un spirit nou acestor locuri; am primit o educație deosebită. Cunosc trei limbi; am citit, cred, tot atâtea biblioteci; am vizitat metropole, mari muzee, catedrale... Am asistat la spectacole de neuitat. Aici, mă judecă un actor naiv. În spatele inocenței, dospesc mârșăviile viitoare! Și Iuda, și Brutus, și Hamlet - ah, prefăcutul ăsta! - au avut, cândva, vârsta candorii: au fost copii blânzi, niște mucoși care plângeau în hohote când era tăiată o găină. Și ce-a ieșit din ei? E limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acest urlet, gândurile despre lume și viață îi reveniră. De ce era totul atât de nedrept? De ce totuși oamenii chiar mureau, iar vise, speranțe, planuri și povești de dragoste se duceau toate pe apa sâmbetei? De ce se prăbușise totul? Unde era inocența aceea pierdută cu care trăiseră oamenii până nu de mult? De ce o alungaseră? Chiar trebuia totul sacrificat pentru supraviețuire? Se pare că da. Sau poate că nu, căci de fiecare dată când o civilizație ajungea la o asemenea percepție morbidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
zîmbea, Își Înclina capul Într-o parte și cum degetele ei se jucau cu un inel care părea o ghirlandă de safire. — CÎți ani ai? a Întrebat ea. — Aproape unsprezece, am răspuns. Dar dumneavoastră? Clara a rîs dinaintea insolentei mele inocențe. — Aproape de două ori pe atît, Însă nu-i totuși cazul să-mi spui dumneavoastră. — Păreți mai tînără, am remarcat eu, intuind că asta putea fi o bună ieșire pentru indiscreția mea. Atunci o să am Încredere În tine, fiindcă eu nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puțin onorabilă și legată de predilecția sa erotică pentru efebi musculoși din lumpenul cel mai viril și de Înclinația de a se Îmbrăca precum Estrellita Castro. — Dar dacă don Federico nu le are cu stilourile? am Întrebat eu cu divină inocență. Tata Își arcui o sprînceană, temîndu-se poate că acele zvonuri ponegritoare Îmi pervertiseră nevinovăția. — Don Federico se pricepe oleacă la tot ce este german și e În stare să facă și un Volkswagen, dacă e nevoie. În plus, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu diagrame, mâzgălită, pe care fuseseră înregistrate tremurăturile sufletelor indivizilor observați, după întrebări și răspunsuri repetate de sute de ori, mereu aceleași, mereu la fel, un agent de la serviciul secret, băiat încă tânăr, puțin experimentat în ale ispitelor, căzu, cu inocența unui miel nou-născut, în capcana provocării lansate de o femeie, tânără și frumoasă, care tocmai fusese supusă testului cu poligraful și fusese categorisită de el drept prefăcută și falsă. Spuse atunci mata-hari, Aparatul acesta nu știe ce face, De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se pronunțe cuvântul Alb, fără nimic altceva, fără nici o intenție de a afla dacă persoana a votat sau nu, ca să-i provoace reacții negative, tresăriri, neliniști, chiar dacă cel testat ar fi cea mai perfectă și cea mai pură personificare a inocenței, Nu cred, nu pot fi de acord, răspunse agentul, sigur de el, cineva cu conștiința împăcată nu va spune nici mai mult nici mai puțin decât adevărul și prin urmare va trece fără probleme testul poligrafului, Nu suntem roboți, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
metroul sau autobuzul dacă nu dispuneau de transport propriu sau nu voiau să se supună dificultăților traficului urban. Întâmplările, care nu întotdeauna erau povestite doar pe șoptite, exploatau cunoscuta temă a vânătorului vânat, dusul-după-lână-și-întors-tuns, dar nu se mulțumeau cu aceste inocențe puerile, cu acest umor de grădiniță de belle époque, mai creau și variante de caleidoscop, unele dintre ele radical obscene și, în lumina celui mai elementar bun-gust, condamnabil de scatologice. Din nenorocire, și prin aceasta se demonstrau încă o dată bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
De ce dracu’ te-am ascultat, de ce suntem aici, și când mă vor lăsa-n pace nemernicii ăștia!?“. Eu nu puteam s-o ajut în nici un fel. Asistam la efortul lor de a-i distruge încrederea, și în vreme ce Josăphine recunoștea cu inocență că luase câteva înghițituri de băutură pentru a se-ncălzi, Mierck și Matziev o executară cu remarci usturătoare. Când încetară s-o mai bruscheze, ea lăsă capul în pământ, suspină lung și își privi mâinile umflate de frig și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai importantă femeie din viața mea, nu te superi că-ți spun asta - poate o să-ți spun ție, odată, câte ceva. A trecut Ani a mea. Nu mai e și nu mai vine, s-a dus. Doar tu mai ai aceeași inocență ca și ea. Contează?, ai să mă întrebi. Contează, am să-ți răspund... Acuma sunt cu tine și tot liber mă simt. Știu că doar pe tine n-am să te pierd niciodată. Pe mine și pe Loredana ne unesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povestesc, sau dumneavoastră, că ascultați?, ce-o fi cu mine? Pe fata aia, pe Tina, nu mai puteam s-o văd, nu mă mai descurcam, părea inocentă, îți băga câte un „Cum? Nu înțeleg...”, de ziceai că e o fetiță, inocența întruchipată, o și ajuta vocea, vocea era splendidă, pula mea! Când au stat de vorbă la Catedră, prima dată, că din vara aia a început s-o ducă la facultate, mi-a povestit secretara că au tot povestit acolo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
timp, cam după un an de amor, nu mai știam dacă eu sunt bărbatul și ea femeia, iubea fără sfârșit, obositor, te nimicea cu forța ei sexuală... ăăă... Ea, care, pe stradă, era atât de timidă. Ea, care era imaginea inocenței. — Cum de era așa de grozavă?, exagerezi, în timp, ai ajuns să o idealizezi, de-aia vorbești așa. Păi, defecte? Ceee, defecte nu avea?, și Tina are un ton ciudat, atât de ciudat, că Maestrul se uită lung la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mult și mai mult? Nu gleznele perfecte, nu coapsele înguste, nu sânii. Nici părul lung, blond. Nu ochii ei albaștri. Nu mâinile lungi, subțiri. — Nuuu? — Nu. (Pauză...) Mie mi-a plăcut privirea ei. Te privea ca un copil. Avea o inocență nimicitoare. Am tot căutat privirea aia la toate femeile mele și n-am mai găsit-o niciodată... Poate tu... — Ei... dar Tina nu se uită deloc în ochii lui, el îi vede doar spatele lung, alb, cearșaful coborâse spre despicătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
altul, pe buzele fanților de hotel și ale F.P.-urilor. DESCRIPTIV Amory Împlinise optsprezece ani, avea cu puțin sub un metru optzeci și arăta excepțional - dar nu Într-un sens convențional al cuvântului. Avea o față foarte tânără, a cărei inocență era stricată de niște ochi verzi, pătrunzători, tiviți cu gene negre, lungi. Îi lipsea cumva magnetismul intens de sorginte animală ce Însoțește adeseori frumusețea masculină sau feminină. Personalitatea sa părea că rezidă mai degrabă În ceva mental și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să le vadă pe bărbați, dar de care bărbații au cam Început să se sature. În timpul acestei inspecții Amory o urmărea tăcut din ochi. — Nu ești și tu de aceeași părere? a Întrebat ea brusc, Întorcându-se spre el cu inocență În ochi. S-a produs agitație și Sally a condus lumea la masă. Amory s-a Înghesuit să ajungă lângă Isabelle și i-a șoptit: — Ești partenera mea la dineu. Am fost repartizați unul altuia. Isabelle a rămas fără glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a mânca bomboanele. Nu asta vor. Vor pur și simplu să retrăiască bucuria de a le mai mânca o dată. Matroana nu dorește să i se redea virginitatea - vrea să-și repete luna de miere. Eu nu vreau să-mi retrăiesc inocența. Vreau să trăiesc plăcerea de a o mai pierde o dată. Î.: La ce faci aluzie? Dialogul acesta s-a contopit grotesc cu starea cea mai familiară a minții lui Amory - un amestec grotesc de dorințe, Îngrijorări, impresii exterioare și reacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]