6,618 matches
-
exiști este corolarul unui amestec de informații stratificate în inteligența specifică particule materiale și undelor cuantice. Poți primi inteligența stocată în evoluția firului de iarbă, a copacului, a unui fulger, a unei picături de apă, de la diferite animale ,păsări șau insecte. Chiar și de la semenii tăi, oamenii, experința părinților, a bunicilor, a unor rude sau chiar a unor terți de care habar nu ai. De aici vine sursa DESTINULUI tău, soarta, mai simplu spus, ce ți-a fos hărăzită Depinde câtă
EXTRAS DIN MEMORIA DESTINULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382816_a_384145]
-
regn. Preluând informația inițială stocată în materia din care suntem structurați la un moment dat, toți suntem dotați cu însușirea acumulării. Acumulând informație ca om, ca femeie,ca bărbat, ca moleculă de apă, ca fir de iarbă, ca animal , pasăre, insectă, particulă, undă, contribuim la desvoltarea informațională a materiei și suntem oricând beneficiari ai acestei bogății. Indiferent ce formă am luat în noua noastră structură, chiar simplă țărână fiind, tot deținem un stoc de informații care vor ajuta oricând o anumită
EXTRAS DIN MEMORIA DESTINULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382816_a_384145]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PRIN NEGRUL IERNII Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Pe sticla nopții înghețate ca insectă-n chihlimbar aceeași lună ascultă-n transă din orga ramurilor goale cântul de inimă amară al iernii negre - tristă cântăreață cheală - ce mai colindă jungla de afară tot așteptând să vină noul magellan ca să ofere sticlă și mărgean oricărui indigen
PRIN NEGRUL IERNII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382845_a_384174]
-
se aprindea orizontul de văpaie și se depărta precum fata morgana, și vedeam malurile tărmurilor de nisip dezvelite de vânt. Și pe nisipuri fierbinți ca un cuptor treceau desculțe femeile frumoase cu ulcioare de lut arămiu pe umeri. Setea toropea insectele. Și in lumina palidă, lividă a amiezii, deodată inimile ne-au fluturat de bucurie ca niște drapele pocnind în vânt. Și te-ai alintat și ți-ai amânat aventura. Vinovată întoarcere. Peste ecluze au năvălit apoi apele adânci ale viselor
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
Bărbați-licurici, femei-licurici, scaune și sticle-licurici, Magistratul-Licurici, fiindcă cineva are grijă, de fiecare dată, ca pe el să coboare cei mai mulți. Șampanie-licurici. Armăsari de aur. Luminile sunt stinse, pentr-un sfert de ceas, în toată Stațiunea; privitorii laudă cu glas tare nemaipomenitele insecte și ideea unui asemenea spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste tot, cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii viitoare, să recupereze mii de insecte. Dar organizatorii știu că niște licurici obosiți noaptea următoare nu vor fi îndeajuns de strălucitori sau vor zbura greu, influențând negativ spectacolul. Dacă e vorba de seara de adio, grijile sunt și mai mici: până la celălalt Carnaval, vor fi crescuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tulbure, iar atunci când vrea să coboare și mai adânc în sine, își leagă ochii. Dacă, de undeva, se întinde vreun iz ațâțător sau scârnav, își prinde nasul cu un clește; răsuflă pe gură printr-un tifon, să nu inspire vreo insectă. Castelanul a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că stau lucrurile cu stăpânul său. „Insistența dumneavoastră, domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gurile trecătorilor. În pofida soarelui torid, strada colcăia de oameni cu chipul acoperit, pentru a se proteja. — Nu pentru o dispută pe seama părinților științei noastre ți-am solicitat atenția, messer Alighieri, mai zise Augustino, Îndepărtând cu un gest un nor de insecte. Ci pentru a mă lămuri ceva mai bine cu privință la ce crezi despre crima pe care ești chemat să o judeci. Dante nu Îi răspunse de Îndată. Se Întreba de unde atâta interes. Poate simplă curiozitate, poate umbra vinovăției. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își luă capul În mâini. Încerca să pregătească un discurs convingător pentru a aborda Încercarea care Îl aștepta. Dar ar fi plătit orice ca să o evite. Alungă mânios o muscă ce părea să-l fi ales drept latrină. Norul de insecte din preajmă nu părea să se deosebească prea mult de creditorii care Îl chinuiau. Iată, pentru domnia voastră, messere! Glasul cârciumarului Îl distrase de la gândurile lui. Acesta Îi depusese În față un platou din lemn, acoperit cu felii de pâine neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de ceea ce i se pregătea În bucătăriile de la Palatul priorilor. Se aruncă asupra vinului aproape cu disperare. Orice ar fi mâncat, Începea să se simtă mai bine. Ar fi vrut să mai rămână câteva minute să se odihnească, dar asediul insectelor la rămășițele de zeamă devenise insuportabil. Își luă bocceaua și ieși, după ce lăsase o monedă printre resturile de mâncare. Cel puțin, nemernicul de cârciumar avea să-și murdărească și el degetele, dacă voia să o capete. Cardinalul putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
largi și sub mască. Pasul ei rapid nu părea deranjat de căldura Încă intensă, În pofida umbrelor edificiilor, care se alungeau. De acum străbătuseră Întreg cartierul, dar ea Își continua drumul, fără să-i pese de oboseală și de norii de insecte care se roteau pretutindeni. Ajungând lângă o fântână, se opri să bea. Pentru a face asta, Își ridicase pentru o clipită masca, Întorcându-se ușor. Dante Îi văzuse scăpărând ochii de onix, ca și când femeia i-ar fi căutat privirea. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atît de concretă, atît de vie. În fața cabinetului directorial s-a format un șir de oameni care ocupă tot culoarul pînă În celălalt capăt. O rumoare continuă de glasuri din care nu se disting cuvintele doar un zumzet uniform de insecte neliniștite, nerăbdătoare. O secretară Înaltă, frumoasă, coborîtă parcă din tablourile lui Grigorescu, apare din trei În trei minute În ușă, ca la doctor, și strigă un nume. Șirul amuțește și din el se desprinde o siluetă, o față fără expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
afacerii. Așadar, din voința profesorul Angelo, trăiam în mijlocul unei colecții remarcabile. Dar ar fi nedrept să spun că și-a adunat laurii numai de pe urma grădinii sale zoologice. Știa pe de rost Brehm-ul cel mare, iar pe deasupra încă trei specii de insecte. În zadar susțineau adversarii lui că cele trei specii de ploșnițe erau deja cunoscute - sau măcar că prizonierii de război le cunoșteau, doar ei le aduseseră în țară - pentru că tot orașul a sărit în ajutorul profesorului Angelo și nici presa, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de atâția bani să-l cumpere. Am ieșit din sală, în noaptea liniștită. Nu era prea cald pentru că adevărata căldură nu a ajuns în vale decât prin august, era pur și simplu liniște. Se auzea doar zgomotul făcut de o insectă, al cărei nume nu-l știam. Oamenii ieșeau din sală și toată lumea o saluta pe tanti Mae. O știau toți de la concertele ei. Am început să merg înspre deal, dar tanti Mae mi-a spus: — Vino aici, David. Clyde ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lui Zaharel un proces de sustragere de fonduri. Toate proviziile din templu și din camerele membrilor sectei luaseră drumul fumului. În lumina necruțătoare a zilei, „ideea lui Zaharel“ arăta o curată nebunie. În câteva luni proviziile se degradaseră. Armate de insecte invadaseră camerele tixite, înghițind totul. Gândaci mari de bucătărie, gărgărițe, cărăbuși lucioși ca nasturii de pe uniformele militare începuseră să se înmulțească, răspândindu-se prin oraș. Zaharel încercase să se scuze în fața propriei conștiințe: „Omul propune, Domnul dispune“. Vedea că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-se de trun chiul unui copac. Liniștea din jur îi dădea un sentiment reconfortant. Doar sunetul slab al acelor de brad ce cădeau de pe crengi tulbura tăcerea. Peste el, venind dinspre zona scăldată în lumină, se suprapunea bâzâitul slab al insectelor. Voia să-și aprindă o țigară dar renunță, nu-l lăsa inima să întineze locul acela cu fum de tutun. Până acum nu văzuse nimic care să-i atragă atenția. Dacă cineva ascunsese ceva pe muntele acela, atunci în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în când se oprea brusc, cu urechile ciulite, ascultând cu atenție și căutând să surprindă orice zgomot neobișnuit. Încerca să-l ia prin surprindere pe un eventual urmăritor care încerca să-i calce pe urme. În afară de ciripitul păsărilor și bâzâitul insectelor, nu se mai auzea nimic, nici măcar fâșâitul ciudat care îi atrăsese atenția mai devreme. Zâmbi acru și continuă să meargă mai departe. Deși era puțin mai îmbărbătat decât ceva mai devreme, avea totuși simțurile în alertă și era pregătit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dispăru în spatele stejarului. Ileana îl privi aproape oprindu-se dar plecă mai departe când văzu semnele disperate pe care i le făcea Cristi. Pașii ei continuau să se audă îndepărtându-se, după care se făcu liniște. Ciripitul păsărelelor încetase, doar insectele ce zburau în aer mai scoteau un bâzâit slab. Se abținea cu greu să scoată capul de după trunchiul gros ca să pândească drumul pe care veniseră. Asculta foarte atent, încercând să prindă zgomotul pașilor urmăritorului, pregătit să-i iasă în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știa că vâlva se poate mișca fără să scoată nici cel mai mic zgomot, stătea cu urechile ciulite, atent la orice sunet din preajmă. Își amintea că, de câte ori arătarea se afla în apropiere, o liniște nefirească se așternea peste pădure. Insectele și micile animale ale pădurii amuțeau. Din acest punct de vedere, deocamdată totul părea a fi în regulă. Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se lumină pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se păzeau. Erau în plină noapte, într-un loc retras și, după cum bine știau, aceasta ar fi putut apare oricând. O rugase să fie atentă la orice schimbare din jur. Cea mai bună metodă era să urmărească zgomo tele nopții: insectele și celelalte vietăți încetau să mai scoată orice sunet când aceasta se apropia. Apoi, mai era ceața. Deși, odată ce apărea negura, însemna că bestia era deja lângă ei. Imediat ce ajunseseră în Baia de Sus și scăpaseră de pupăturile coanei Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comunei Filipeni erau mamifere și păsări care astăzi nu mai sunt. Din Colinele Tutovei au dispărut bourul și capra sălbatică, altele sunt (cervidele) rare și nu se mențin decât prin protecția omului. Fauna comunei este alcătuită din animale, păsări și insecte (fauna terestră și păsările, fauna acvatică - mamifere de apă, păsări de apă, reptile de apă și ihtiofauna), care populeaz pădurile, huciurile, imașurile, culturile de cereale, plantațiile, bălțile și iazurile. Din păcate nu putem pune la un loc fruntaș căpriorul, cerbul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
șezînd singură În Întuneric, aranjîndu-și creioanele, mapele și amintirile, În tăcere, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi. MÎncare din fasole tipică din Asturia. „Feciori de curvă“, În limba catalană În text. „Călugărița“ la care se referă instruitul personaj e Mantis religiosa, insectă caracterizată prin aceea că, În urma actului acuplării, masculul (mai mic și mai puțin energică e devorat de femelă. PAGE FILENAME \p C:\Carti operare\Umbra vintului\ Umbra Vintului 1.doc PAGE 29
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după ușă, poate avea să sfârșească prin a infecta și ceea ce mai rămăsese din ei și chiar, cine știe, toată țara. Nu că el însuși și guvernul în ansamblul său s-ar fi temut să nu fie contaminați de pișcătura insectei care pervertește, am văzut, nu de puține ori, cum, deși au existat unele ciocniri personale și anumite diferențe de opinie extrem de ușoare, în orice caz având de-a face mai mult cu mijloacele decât cu scopurile, a continuat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
propunea să dorm. Dar până la urmă am dat nepăsător din umeri. Când îmi construisem casa din arhipelagul Paumotu dormisem săptămâni întregi afară pe un pat încă și mai tare decât acesta, fără alt adăpost decât niște arbuști sălbatici; cât despre insecte, pielea mea tăbăcită putea să le suporte toate răutățile. Ne-am dus la râu să ne scăldăm în timp ce Ata pregătea cina, și după ce am mâncat ne-am așezat pe verandă. Am fumat și am sporovăit. Tânărul avea o armonică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]