2,106 matches
-
venea din adâncul inimii. Natanael și-a terminat studiile cu brio. Părinții lui credeau că fusese un miracol și l-au recompensat cu bani pentru a implora norocul să se țină de gleznele lui. Natanael cumpărase imediat cărți și obiecte insolite, închiriind anticariatul de pe Ringvägen 99 - acolo unde Rudi locuise și lucrase toată viața lui din Suedia. Într-un timp destul de scurt, Natanael reușise să strângă 3.000 de cărți, devenind expert pe antichități și cărți rare. Toți cei care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența reală a lumii de dincolo și a vieții spiritelor.” (Prințul N.D. Jevahov: Serghei Aleksandrovici Nilus. Scurtă prezentare a vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lacrimi abia reținute, Vă vorbesc cu inima deschisă, vă vorbesc zdrobit de durerea unei îndepărtări de neînțeles, ca un tată abandonat de fiii săi pe care i-a iubit atât, pierduți, dezorientați, și ei și eu, în fața producerii unor evenimente insolite care au sfâșiat sublima armonie familială. Și să nu spuneți că am fost noi, că am fost eu însumi, că au fost guvernul națiunii sau deputații aleși cei care ne-am separat de popor. Este adevărat că ne-am retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îndeplinindu-și cu mare scrupul datoria lor de alegători votând cu oricare dintre partidele legal constituite care determină cadrul opțiunilor politice și ideologice în care societatea se recunoaște în mod consensual, își văd acum limitată libertatea de mișcare din cauza unei insolite majorități de perturbatori, a căror singură caracteristică, spun unii, este aceea de a nu ști ce vor, dar care, după părerea noastră, o știu foarte bine și se pregătesc pentru atacul final al puterii. Alte editoriale mergeau mai departe, cereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
urma noul curs care i-a apărut deodată trasat în jurnalul său de bord. E greu de dat unui amănunt sau altuia o explicație capabilă să-l satisfacă total pe acest cititor. Afară de cazul în care naratorul ar fi avut insolita franchețe de a mărturisi că n-a fost niciodată foarte sigur de modul în care avea să ducă la bun sfârșit această istorie nemaivăzută a unui oraș care s-a hotărât să voteze în alb și că, în consecință, schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu aduceau rezultate care să fie de vreun folos, ședința pentru schimbul de informații și analiza acestora la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, nu se prezenta ca o călătorie pe o mare liniștită. La această tensiune profesională venise să se adauge insolita și îngrijorătoarea întrebare pe care le-o pusese responsabilul garajului când intraseră cu mașina, Domnii, de unde sunt. Comisarul, cinste lui și experienței sale în ale meseriei, bineînțeles că nu și-a pierdut cumpătul, Suntem de la providențial, răspunse el sec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
primă pentru un dicționar complet al ștrengarilor și pezevenghilor descriși în romanele picarești. Dar eu trebuie să mă mulțumesc doar cu câteva paragrafe. Am avut impresia unei vieți intense și brutale, sălbatică, multicoloră și vivace. Marsilia pe care o cunoșteam, insolită și plină de oameni care gesticulează, cu hotelurile confortabile și restaurantele pline de oameni din lumea bună, cuminți și banali, renăștea acum dinaintea ochilor mei. Îi invidiam pe cei care au putut vedea cu ochii lor priveliștile și scenele descrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
que Baudelaire, il n'en est point de plus important." En paraphrasant ce mot célèbre, nous dirons qu'il y a peut-être des poètes plus grands et plus purs que Rimbaud, mais il n'y en a point d'aussi insolite. Tout concourt, en effet, à muer ce fauve de la forêt d'Ardennes, terreur du cénacle de Théodore de Banville, en un être mythologique. Sa trace intense et brève nous éblouit à jamais. * La France excelle à produire de ces vies
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai profund înzestrați decât Baudelaire, nu există în schimb nici unul mai important. Parafrazând această formulare celebră, vom zice la rîndu-ne că există poate poeți mai mari și mai puri decât Rimbaud, dar că nu există în schimb nici unul atât de insolit. Toate, într-adevăr, concură să prefacă sălbăticiunea asta din pădurea Ardenilor - spaima cenaclului lui Théodore de Banville - într-o ființă mitologică. Intensa și scurta lui trecere prin existență rămâne pentru noi orbitoare de-a pururi. * Franța produce, prin excelență, asemeni
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prinsă de mâner, un ceas mai pe urmă, reântâlnit într-o sală a Georg-August-ei dând citire, fără convingere, unui text șovăitor, din care însă, până la urmă, printre meandrele unor nesuferite banalități, se ridica nouă, covârșitoare prin originalitatea ei, o idee insolită cum ar fi, de pildă, afirmarea structurii de inel a limbajului, față de operațiile sintaxei, de unde încheierea asupra anteriorității acestuia față de logică și aritmetică. Dar adevăratul eveniment sufletesc al lui Hilbert îl constituie prieteniile lui cu Hurwitz și Minkowsky. Aces-te prietenii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au aplicat în cazul lui Babru de multe ori prin valorile lor morale. În plan moral, de conduită, "exclusivism" nu poate însemna mai mult decât exagerare a unui comportament. Dar într-o interpretare estetică vorbim de căutări artistice exclusiviste, originale, insolite etc. Diferența e de substanță. Căci Ion Barbu este un cunoscut exclusivist, excluderile sale din ceea ce socotea el că nu este poezie fiind tot atât de importante ca însăși crearea poeziei. În profesiunile sale de credință, el păstrează o consecvență cu sine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
septembrie 2013, rugând să fiu înscris pe lista de candidați și să mi se facă publică argumetarea prin următorul program pe care îl doresc pe cât de succint, pe atât de ferm. Precizez de la început că este un program de candidatură insolit, decizia mea ne venind nici din veleități, nici din apetențe de conducător. Anterior, subsemnatul am făcut o altă propunere: Aceea ca proxima Adunare Generală să aleagă drept președinte aceeași persoană care se află și la Chișinău în fruntea Uniunii Scriitorilor
PROGRAM DE CANDIDATURĂ LA CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364380_a_365709]
-
seducând ființa al cărei corp este public. La rândul lor, aceste femei răspund cu atitudini de o sfioșenie aproape virginală și care, catastrofic, pot anula motivul pentru care au fost râvnite. Aș mai dori să mă refer acum la cuplurile insolite, spunând mai întâi că exoticul a fost astăzi depășit și că, deseori, asistăm la propuneri artistice de perechi din culturi diferite. Acest lucru alterează imaginea Celuilalt care, reprezentând ceea ce inițial se numea stranietate, devine, în literatură, artă și viață, un
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
suplă, cu părul castaniu, mătăsos din care o buclă rebelă se pierdea permanent în mișcarea energică a capului ori în bătaia vântului, pe un obraz, cu ochi căprui și privire dreaptă, cu sprâncene bine conturate, bogate chiar, era o prezență insolită pentru cei ce se întâlneau aproape zilnic la promenadă, în centrul orașului ori pe aleile aproape în permanență pline de plimbăreți. Eram prin clasa a unsprezecea de liceu și ca toți tinerii la vârsta aceea, nu ratam nici o ocazie să
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
fi existat și un centru, din moment ce autorul menționează: „De cu seară din ajun, 7 august, mai mulți conspiratori, între cari și Stan Popescu așteptând vești (de unde? istoria nu poate încă spune).” Această, cum ar zice Călinescu în stilul său racambolesc, insolită tehnică a loviturii de stat la nivel de județ (înțelege ce vrei!) pusă la cale de un general rebel, mai degrabă, s-ar zice, dintr-un exces de zel, decât din conceperea vreunei strategii anume, se va solda cu un
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
mersul Nici nu-l preocupă cine-a dispărut Cum el patronează întreg universal Cât vom fi în viață îi plătim tribut. NOCTURNĂ Trece-ngândurat Pe-un petec de cer De ani apostat Astrul efemer. Gânduri răzlețite Vise izolate Se pierd insolite În eternitate Tăceri și himere Renasc amintiri În vremi austere Rechemând iubiri Vechile ispite Rostite-n blestem Deși inedite Rareori le chem În noaptea târzie Pierdut în pustiu Devin o stafie Cu sufl etul viu Sună în neant Implorând speranță
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
mai departe, pe un alt perete, și care trebuie să fie totuna cu zidul exterior dinspre curte, o proiecție cu lucrări ale artistului. Expoziția lui Adrian Iurco este, cu excepția unei pânze de la intrare, adunată toată în cea mai vastă și insolită încăpere, cea dinspre stradă, unde lumina intră cu dărnicie și unde autorul a profitat de textura zidului cu tencuiala căzută, în cea mai mare parte, până la cărămidă. Pe peretele din stânga, sunt așezate două tablouri. Ambele remarcabile. Mai spre fereastră, dăm
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
Viforul strânge în corset/ luni trase prin anotimp,/ țurțurii mușcă din brazi/ în cercuri care desenează sănii albastre/ dansând cu girofarul aprins/ la trecerea dintre ani...”(Revelion). Alteori tensiunea poetică scade îngrijorător, metafora cade în clișeu, locul comun înlocuiește epitetul insolit și nu mai regăsim aceeași luptă teribilă a contrariilor ca în poemele de certă valoare: ”Mi-am aprins o țigară/ și am tras cu sete din ea./ Nu am știut că în mijlocul ei/ este plantat drogul iubirii”(Drogul iubirii). Discursul
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
-și explice (abia acum!) de ce încercase el, pe tot parcursul distribuirii volumelor, să afișeze, timid chiar, un zâmbet de fericire. Oare era destul de bine justificat acest gest? Da. El, autorul cărții, era acum, de fapt, fericit, pentru pasul făcut. Pentru insolitul pas pe care reușise, de bine, de rău, să-l ducă până la capăt. Era convins în acele clipe că, dacă fiecare scriitor din lumea aceasta, ar face un așa de gest nobil, tineretul nu s-ar mai mulțumi numai să
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
poezie, colțul gurii...) O poză împreună cu scriitoarea Clara Mărgineanu: “O secundă am fost învingător în competiția cu sute de bărbați” La postarea despre volumul Mariei Almășan “Nici nu mai știu cine sunt”, tratând problematica relației bărbat-femeie, dl. Alex dă titlul insolit: “Despre posteriorul femeii”. “Se apropie sfârșitul și multe lucruri ce doream să le fac rămâne nefăcute. Printre ele, n-am murit niciodată cu femeia iubită.... Și nu am avut un cal!...”, meditează dl. Alex Ștefănescu. . Mai aveți ceva timp! Aurel
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
și acum dorul uniformei școlare și al ecusoanelor cu numărul matricol, adevărată carte de identitate a elevului, rezonă Mira. Știa că așa era și înainte de război, și după... până-n ’89. Acum, elevii de liceu, în majoritate, se legitimează prin vestimentație insolită, prin limbaj și comportament frivole! Ei, ce gânduri o electrizau cu repeziciune pe Mira în această dimineață! Ajunsă la Mira-Mică, reintră în rolul de recuperator al mătușii. Debută în monologul din acea zi cu rememorarea activității școlare a Marietei. Pomeni
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
mult decat bizare, mai ales că doi honvezi tocmai trecuseră prin dreptul nostru, fluturându-și penele de cocos ale caschetelor în bătaia vântului. Nu li se părea câtuși de puțin ciudat că discutăm cu un individ, a cărui prezenta, oarecum insolita printre atâția oameni de cu totul altă condiție socială, nici nu o băgaseră în seamă. O fi vreunul dintre muncitorii lui Lămpi, mi-am spus atunci, a trecut ceva timp de când s-a despărțit de ei, n-are cum să
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
au fost și scriitori religioși. Nimeni nu zice de Dante că e poet religios. Sau de Dostoievski, acel Dante al Ortodoxiei, că e prozator religios. Sau de Lamartine. Sau de Baudelaire etc.”[33] Și, dacă așa stau lucrurile, un gând insolit ar vrea să știe ce mai este atunci Fericirea? Poetul se întunecă, ezită: Nu știu. În niciun caz, viața...[34] Așadar, se poate spune că Mirela-Ioana Borchin, prin aceste dialoguri/interviuri, realizează cea mai bună exegeză de până acum a
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
am știut că-n mine cineva...” (N-am știut). Încă din această perioadă identificăm temele și motivele creației, dar și complexitatea stărilor existențiale, de la clipa de fascinație până la tristețea metafizică. Remarcăm în construcția poemelor prospețimea expresiei, cultivarea metaforei, a versului insolit, reflexiv, care cucerește gustul cititorului: „Adevărul Poeziei nu-l știe/ decât somnul ei/ neîncărunțit./ Eu cânt, plâng/ și râd deopotrivă./ Și totuși, speranța voastră e-n mine:/ nu vă înșelați!/ Am atâtea victorii/ încât să vă pot tulbura de Cântec
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim REFLINTEXT (reflex literar intertextual), o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, dobândesc noi valențe estetice. Cea de-a treia Evanghelie, a Tăcerii, vine cu un alt tip de discurs, la baza căruia stă sublimarea stării. Complex și polifonic, Poetul își raportează Tăcerile la propria-i creație. În fapt, Evanghelia
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]