1,049 matches
-
față de el, măcar de câteva sudălmi la adresa senatorilor, dar bătrânul principe tace, imobil. Numai buzele i se mișcă în gol, fără să emită vreun sunet. Un pic derutat, repetă accetuând pe fiecare silabă: — No-bili. Mizează cu bună știință pe ostilitatea instinctivă a împăra tului față de nobili. Ostilitate și neîncredere reciprocă, de alt min teri, cu rădăcini în originile militare și revoluționare ale noului regim. Principele tace în continuare, învăluit într-un mutism de neînțeles. — Nu pot să-i îndepărtez de tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
beau o bere Înainte să plec În concediu. Pe masă, o fotografie a Lorenzei Pellegrini, cu o dedicație scrisă cu litere mărunte și cam copilărești. I se vedea numai fața, Însă privirea, numai privirea singură, mă tulbura. Cu o mișcare instinctivă de delicatețe (sau din gelozie?), am Întors fotografia fără să citesc dedicația. Erau și câteva fișe. Am căutat ceva demn de interes, dar nu erau decât tabele, anticipări editoriale. Printre documentele acelea am găsit am găsit Însă o fișă scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă irită faptul că revenea la mine, așa, dintr-o dată, o lume pe care o părăsisem. Acum Înțeleg că ceea ce mă tulbura era, pentru a nu știu câta oară, un fel de complot al asemănării, suspectarea unei analogii. Ca reacție instinctivă, m-am gândit că mă deranja să-l reîntâlnesc pe Belbo, cu eterna lui lașitate. Hotărâi să-mi mut gândul de la toate astea și nu i-am spus nimic lui Amparo despre scrisoare. Am fost ajutat de o a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de la dezastrul de la Mutiny s-a știut că hindu-brahmanii erau vicleni și nedemni de încredere, soldați inferiori musulmanilor indo-gangetici de mijloc, care la rândul lor sunt inferiori războinicilor Sikh și Pathan. Acestea erau rasele față de care englezul avea o simpatie instinctivă. Recrutând doar dintre aceștia, el și-a asigurat generații de soldați loiali, care și-au înțeles locul privilegiat în ierarhia lucrurilor și s-au luptat să-l păstreze. Aceste diferențe de rasă erau evidente chiar și celor mai tineri indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
liber spre movilele alea maronii și mohorâte care se Înalță deasupra noastră, până la baza dealurilor ălora. Claire scoate un zâmbet impresionat și apreciativ. Gagica o să ajungă până-n cel mai Înalt vârf al carierei sale. Are simțul ăla meseriaș de apreciere instinctivă a valorilor, caracteristic curvelor. Hector fluieră și din senin un collie vine spre noi ca din pușcă. Exact când credeam că o să se izbească de noi, Încetinește și ne Înconjoară de câteva ori, scheunând de surescitare. — El e Angus, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Pălăgieșu întrevederea cu Apostol. Ar fi fost mai bucuros să-l fi întîlnit undeva întîmplător, ca să se achite de însărcinarea ce și-o luase față de solgăbirău. Deși era cu vreo trei ani mai bătrân, păstrase lui Apostol Bologa o stimă instinctivă de pe vremea când discutau împreună probleme filozofice, pe care el, biet practicant de notar, nu prea le pricepea și care de aceea îl impresionau profund. ― Fiindcă tu nu mai vrei să știi de prieteni, iată că vin prietenii la tine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zăvoarele morții! ― Da, da... Așa vorbiți de două mii de ani! murmură locotenentul de pionieri, iar disprețuitor. Mereu cu iubirea în gură și cu sabia în mînă! Mereu ipocrizia... Și nu ipocrizia ocazională și temporară a luptătorului, ci ipocrizia dogmatizată, devenită instinctivă și inconștientă! Plimbîndu-se de ici-colo, prin odăița strâmtă, Gross se uita din când în când la Bologa, parc-ar fi șovăit să-i dezvăluie toare gândurile. Apoi se opri hotărât. Ochii lui mici scăpărau, iar glasul i se încălzi și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Curții și nici să călăuzesc brațul justiției... Nu cer decât dreptate severă și fără milă! Atâta, și nimic mai mult! Generalul tuși și tăcu. Apostol se uita în ochii lui cu o strălucire fixă. ― Ai înțeles? întrebă generalul, ocolindu-i instinctiv privirea. Apostol Bologa, cu buzele strânse, plecă fruntea. ― Atunci, înainte! strigă generalul și-i întinse mâna. Țigara i se stinsese. Aghiotantul, care nu fuma, dar purta veșnic chibrituri, se repezi, politicos și fericit, să aprindă țigara generalului... 10 Afară coborâse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
decât s-o luăm din loc. ― Știu, știu. (O luă pe femeie de umeri având grijă ca gestul să nu pară prea familiar, apoi își întoarse privirea pentru a adăuga încet:) Situația evoluează necontenit. Trebuie să facem abstracție de reacțiile instinctive, de emoțiile naturale și să încercăm să profităm de împrejurări. Acum să ne gândim la viitorul nostru. ― Unde vrei să ajungi, Burke? Poate că el nu remarcă privirea glacială a femeii, sau nu vru să-i acorde atenție. ― Ce incerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aminti că trebuia să armeze manual pentru primul cartuș. Așa făcu și apăsă pe trăgaci. Glontele vibrant atinse creatura în față și o proiectă înapoi. Ripley se răsuci și puse mâinile la față și ochi: un gest de protecție devenit instinctiv. Dar impactul glontelui tras de aproape împinsese monstrul atât de puternic încât jetul de acid nu le atinse. Deși amortizat, reculul o trânti pe Ripley de ușa zăvorâtă. La început, orbită de deflagrație, clipi în nădejdea recuperării vederii. Timpanele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ne încheiem dialogul? Putem vorbi de stări de spirit, sentimente și presimțiri, dacă refuzăm prognozele și profețiile? Ești optimist în legătură cu viitorul? Mergem oare într-o direcție bună ca planetă, ca ființe umane? M.I.: Sunt optimist din fire, dar în mod instinctiv; optimismul meu nu e bazat pe o previziune clară. Viziunea clară, dacă se poate vorbi despre așa ceva, nu e tocmai optimistă. Nu e optimistă pentru că nici nu vreau să fiu optimist. Dacă înțeleg - dar nu e sigur că înțeleg - forțele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Însă răsunând toate dintr-un alt timp, un timp fără Început și fără sfârșit. Poveștile pentru copii erau cele mai vechi povești din lume, prin cuvintele lor vorbeau fantomele generațiilor trecute. Nevoia de a termina această carte era atât de instinctivă și atât de netăgăduit de mistuitoare, Încât era de nestăpânit. Lumea fusese un loc mohorât de când Începuse să o scrie și acum trebuia să o termine fără Întârziere, de parcă de ea ar fi depins ca aceasta să devină un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
om probabil care a visat că zboară. în ce mă privește, însă, frecvența acestui vis m-a tul burat la un moment dat destul de mult, mai ales prin elementele sale repetitive. Cînd zbor (în vis) o fac într-un mod instinctiv și fără un control total al gesturilor mele. mă arunc de fapt în brațele aerului și în general reușesc destul de repede să mă ridic la o înălțime apreciabilă. Foarte des însă aceste exerciții de zbor rămîn ridicole, practic plutesc la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
practic animalul intră într-o stare de abandon, de toropeală, de hibernare. Cîinele își așteaptă de fapt stăpînul scufundîndu-se treptat într-o stare vecină cu moartea. nimic mai tragic, nimic mai înălțător în același timp decît această așteptare mortiferă, imn instinctiv dedicat iubirii necondiționate. Da, Guță, cîinele este de fapt inventatorul așteptării așa-zis „beckettiene”. numai că nimeni, nimeni nu a fost capabil pînă acum să observe acest lucru și să-i atribuie în mod onest cîinelui meritul de a fi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
palidul și grosolanul portret al celor care o locuiesc. — Însoțească-te vorbele mele de Încurajare, a spus cu Înflăcărare Montenegro. Casa din strada Deán Funes e o interesantă masure născută o dată cu veacul, unul din monumentele fără de număr ale arhitecturii noastre instinctive, În care dăinuie ingenua profuziune a meșterului italian, abia temperată de severul canon latin al lui Le Corbusier. O voi evoca fără șovăială. Priviți casa: pe fațada de azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
limbii basce. Frișcă (1922) este opera sa cea mai populară, deși Enciclopedia Bompiani a văzut În ea punctul culminant a ceea ce s-a numit prima perioadă loomiană. O boală duodenală trecătoare a sugerat, sau impus, subiectul lucrării antemenționate; laptele, remediul instinctiv al ulcerosului, a fost, după Înțeleptele cercetări ale lui Farrel du Bosc, casta și alba muză a acestor Georgice moderne. Instalarea unui telescop pe azotea odăiței de serviciu și studiul febril și dezordonat al celor mai răspândite opere ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scrisesem despre ea într-o gazetă o cronică neîndemînatică și confuză; piesa îmi plăcuse, dar mesajul ei, căci avea unul, mă enervase. Printr-o a treia persoană îi fusesem prezentat. Nu ideile sunt interesante, gândeam eu pe atunci în mod instinctiv, ci oamenii care le poartă. Depinde de om. Krishnamurti ăsta e interesant ca om, i-am spus după ce i-am înapoiat cărțile, restul pentru mine contează mai puțin. Da, ar fi bine ca mintea omului să fie liberă de condiționări
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
naturii ține mai degrabă de educația unei anume sensibilități, că, de fapt, natura este percepută cu ochiul nostalgic al modernului, al omului civilizat trăitor în mediu urban. Îndeajuns pentru ca diferența să se instaureze definitiv. Revolta prozatorului - poate tocmai pentru că e instinctivă - se manifestă nu printr-o simplă regresiune, ci prin crearea a trei „modele de existență“ alternative, am putea spune, conforme cu cele trei dimensiuni ale umanismului său: țărănesc, istoric-național și livresc. Nuvelistica lui Sadoveanu expune trei modalități prin care personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
le scot la plimbare, le alintă și le fotografiază, a bărbaților care se duc în cluburi speciale unde sunt serviți de Lolite cu fustițe rococo incitante și cu priviri inocente. Din orice perspectivă ai privi, îți sare în ochi tânjirea instinctivă a japonezului după fetița-copil, în care înflorirea deplină nu este decât o îndepărtată presimțire. Și pentru că japonezul este obsedat de esențe, și pentru că simțirea lui de bază este eminamente estetică, nu are cum să te mire descoperirea că, prin teatrul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
egalitate, alegând-o pe Janet Wake în calitate de primă femeie președinte. Este o hotărâre irațională, deoarece este în contradicție fundamentală cu realitatea. Dacă femeile ar fi pregătite, in corpore, să ia medicamentul egalizator, iar bărbații ar putea trece peste repulsia lor instinctivă pentru femeile care au luat acest medicament, problema ar putea fi rezolvată. Dar așa cum voi, femeile egalizate, știți din experiență personală, femeile sunt cele mai rele dușmane ale voastre, iar bărbații nu vor să aibă nimic de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
gardul în sine nu era greu de escaladat. Era ca și cum te-ai cățăra pe o frânghie. Ajunse sus și, nerăbdător acum, sări peste țepușele gardului. După aceea, realiză că fusese prea nerăbdător. Alunecă. Apoi comise o a doua greșeală; greșeala instinctivă de a încerca orbește să se salveze. Pe când căzu, una din țepușe îi împunse antebrațul stâng, chiar lângă cot, și i-l străpunse. Rămase agățat acolo, cu brațul înfipt în cârlig ca la măcelărie. Durerea izbucni și îi urlă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
absorbit de strălucire, își ridică brațul și-l întinse spre fereastră. Golul apărut îl blocă. Instantaneu asta nu mai conta, deoarece deveni interesat de brațul care bâjbâia. Își dădea seama că brațul făcea parte din sine. În momentul când gestul instinctiv încetă, mușchii care susținuseră brațul în aer începură să se relaxeze. Brațul se prăbuși pe pat. Și, fiindcă privirea îi urmărise căderea stângace, deveni pentru prima oară conștient de existența patului. Încă îl mai examina, pe jumătate așezat, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
la epoca aceasta eu eram redactor la ziarul Telegraful. Cu acest prilej, să spun cum am intrat în presă! în toamna anului 1878 am revenit în București. Aveam bacalaureatul și îmi trebuia o ocupațiune ca să pot trăi. Presa, în mod instinctiv, mă atrăgea. Tocmai citesc în Războiul lui Weiss că ziarul caută un traducător de limba franceză. Fiindcă știam mai mult sau mai puțin binișor această limbă, m-am prezentat a doua zi dimineața la redacție. Ziarul Războiul era instalat în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
merg să pescuiască. Motivul este foarte simplu: în această acțiune de a merge la pescuit, deoarece le este foame, se află dinamismul constant al omului care întotdeauna dorește să realizeze ceva, care are întotdeauna un oarecare proiect. Noi suntem producători instinctivi de proiecte și acțiuni; omul este din natura sa activ, creativ, inventiv și aspectul dinamic reiese din cele mai simple lucruri. Necesitatea discipolilor de a se pune în acțiune contrastează cu cel mai dureros insucces: „Au ieșit și s-au
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
să putem să fim capabili să determinăm cât economisim în fiecare lună și în ce produse ne plasăm economiile. E vorba de decizii fundamentale care determină pe termen lung avuția unui individ, a unui cuplu sau a unei familii. Reflexele instinctive ori formate prin experiența personală sau a celor apropiați nu constituie întotdeauna reguli de aur pentru a naviga în mlaștina deciziilor financiare. Raționamentele, care pot da impresia de bun simț, pot de fapt să fie doar silogisme. Emoțiile pot conduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]