3,826 matches
-
face o diferențiere între comportamentele deviante în funcție de gradul lor de implicare la nivel social. Astfel considerăm, pe de o parte, categoria comportamentelor antisociale de natură instituțională și formală, care include toate acele manifestări care sunt deviate de la normele și regulile instituționalizate (sistemul normativ emis de către organele și instituțiile publice), iar pe de altă parte, întâlnim grupa comportamentelor antisociale cu caracter neoficial și informal care cuprind conduitele și atitudinile semnificativ asimetrice față de regulile neinstituționalizate (regulile de conviețuire socială, bunele maniere, principiile morale
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
tradiția literară găsește revoluționară culoarea acestor jaloane, fie - noi o primim! Să nu se uite niciodată, crimele de cari au fost acuzați scriitorii uitați sînt conformismul, imitația și supunerea oarbă“. Pe urmele aceluiași Rémy de Gourmont, este aruncată mănușa criticii instituționalizate, incapabilă să discearnă valoarea inovației: „Ce s-ar fi făcut literatura franceză fără inovatori? În locul lui Ronsard, am fi avut pe Pontus de Thyard; în locul lui Corneille, pe fratele său; în locul lui Racine, pe Campistron; în locul lui Victor Hugo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
izolată, parazitară”. Numai că lucrurile nu sînt chiar atît de simple, însăși nevoia Gîndirii - de pildă - de a infuza tinerețe unui „tradiționalism sclerozat” ducînd, în opinia autorului, la un „dezechilibru anarhic” prin „supraspiritualizare”. Cît despre lipsa unei tradiții culturale puternic instituționalizate, aceasta pare a fi fost, dimpotrivă, un factor inhibitor al „tendințelor anarhice”. Acestea fiind zise, ne putem întreba care este „tradiția internă” apărată de Const. I. Emilian. „Rezistența structurii psihice a poporului român”? „Cumințenia” populară? Greu de spus... Fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ludic, ironic, parodic și experimental) al acesteia. Sub presiunea noului concept, ideea înrudirii între experimentalismul postbelic (înțeles ca model „afirmativ”, ca „preocupare pentru articulațiile formale ale operei”) și avangardismul istoric (privit ca fenomen de ruptură și negare radicală a tradiției instituționalizate), introdusă de Marin Mincu în prelungirea teoriilor lui Angelo Guglielmi și ale Gruppo ’63 (Avangardismul poetic românesc, 1983), va fi oarecum marginalizată. (Ovidiu Morar vede în această propunere teoretică „o nouă teorie protocronistă”; de fapt, e vorba chiar de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
obiectivelor propuse, de măsurarea decalajului dintre adevărata realitate de construit și realitatea existentă de eliminat. În fața realității tranziției, sociologia se confruntă cu o nouă provocare. Obiectivul ei nu este acela de a descrie și explica o realitate înalt structurată și instituționalizată, ci una în proces de schimbare, în virtutea unei strategii globale elaborate de către actorii sociali și implementate prin acțiunea acestora. Sociologia tranziției trebuie să fie mai degrabă o sociologie constructivă, care subordonează sociologia explicativă. De asemenea, obiectul ei este constituirea explicației
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fi desfășurat ea. Mai mult decât aceasta, la București se spera ca "procesul european" să erodeze în continuare structurile de bloc și politica de bloc pe continent. De aceea, România dorea nu o continuitate oarecare a procesului respectiv, ci una instituționalizată. Iar instituționalizarea era văzută în forma unui organism cu caracter permanent. Nu era vorba despre o structură birocratică, greoaie și costisitoare: se preconiza ca țara care găzduia o conferință, cum era cea de la Helsinki, să asigure un secretariat tehnic, în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de sistem economic a fost elaborat de Adam Smith și este cunoscut sub numele de sistem economic liberal sau de piață; în cadrul acestui sistem, modalitățile de acțiune pentru rezolvarea problemelor fundamentale, fără intervenția statului, monopolurilor sau altor centre de forță instituționalizate, sunt stabilite de forțele naturale ale pieței. Se apreciază însă în literatura de specialitate că nu se cunoaște îndeajuns faptul că Adam Smith și economiștii clasici liberali din Anglia conferă statului un rol predominant în economie; în viziunea acestora, „mâna
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
de piață; în cadrul acestuia, forțele naturale ale pieței sau așa-zisa „mână invizibilă” sunt cele care stabilesc modalitățile de acțiune pentru soluționarea problemei fundamentale și atenuarea rarității, fără niciun fel de intervenție din partea statului, monopolurilor și altor centre de forță instituționalizate. El a pus bazele modelului teoretic de economie de piață. Karl Marx și alți teoreticieni de aceeași factură filozofică au conturat, în replică, sistemul economiei de comandă sau sistemul economic cu planificare centralizată, etatistă. Așezarea pe primul plan a interesului
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
studiul La construction de réel chez l'enfant (1937) a lui Piaget. Astfel, celebrul capitol "o epistemologie non-carteziană" contestă primatul metodologic al reducționismului în elaborarea cunoașterii, iar prin această descoperire se realizează practic desacralizarea carteziano-pozitivismului, care era de mult timp instituționalizat. Formula lui Bachelard: Nimic nu este dat. Totul este construit", dă marca noului spirit științific, unde orice cunoaștere este un răspuns la o întrebare. Această definiție descrie mijlocul și intenția de cunoaștere, ceea ce asigură caracterul teleologic al epistemologiei, unde paradigma
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
circumstanțe, o abordare rațională este necesară, iar în alte circumstanțe o abordare constructivistă este cea mai potrivită. Dar totul depinde aici de limbaj, care este vehiculul principal pentru difuzarea și instituționalizarea ideilor, condiție necesară pentru persistența în timp a practicilor instituționalizate și a mecanismelor pentru construcția realității sociale. Utilizarea constructivă a limbajului în relațiile internaționale prezintă unele trăsături, cum ar fi: limba este mediul pentru construcția semnificațiilor intersubiective de către actorii politici naționali și internaționali; pentru a descrie o realitate diplomatică, "actele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
cunoaștere activă prin conexiuni inverse care construiesc legături noi cu rol de regenerare continuă a cunoașterii. Această paradigmă a complexității, înțeleasă ca organizare a cunoașterii active în complexitatea sa, duce la perfecționarea modelului "sistemului științelor", fiind vorba despre o organizare instituționalizată care legitimează epistemologia constructivistă. Teoria complexității dezvoltă idei utile cu privire la interacțiunile existente în cadrul relațiilor internaționale și în probleme de securitate și apărare comună europeană. Ideea potrivit căreia schimbări mici și de bază nepredictibile pot deveni transformări sociale mari trebuie luată
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Epistemologia constructivistă consideră cunoașterea intersubiectivă și ideile drept efecte constitutive ale realității sociale și a evoluției sale. Regulile, normele și relația cauză-efect fac obiectele materiale semnificative, fiind, totodată, surse de raționare a oamenilor. Astfel, interesele și actele intenționale umane, odată instituționalizate, devin sursă a normelor și practicilor internaționale. Ipoteza etică presupune că prin cunoașterea științifică se produc și idei care contravin normelor etice, având un rol distructiv în schimbarea realității. De aceea, epistemologia constructivistă propune cunoașterii științifice să conțină "valori" exprimate
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
la consolidarea practicilor care dezvoltă interesele umane peste frontierele naționale, inclusiv maniera în care cunoașterea teoretică intervine în clarificarea semnificațiilor din viața internațională. Problema esențială este de a ști ce tip de mecanism social sau care teorie a comportamentului internațional instituționalizat trebuie să se abordeze în diferite situații. Există metode de cercetare interdisciplinară care asigură o mai bună înțelegere a funcționării proceselor de construcție socială. Este vorba despre relația dintre constructivism și dreptul internațional (Dezalay și Garth, 1996), psihologie socială (Johnston
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
holisitică (globală) să fie efectivă, U.E. trebuie să fie capabilă să desfășoare o operație civilo-militară care să integreze trei dimensiuni în acțiunea sa: militară, civilă, juridică 132. Relația O.N.U.-U.E. în domeniul securității internaționale este dezvoltată și instituționalizată și funcționează în soluționarea crizelor internaționale. Cele două organizații sunt partenere naturale în stabilitatea vieții internaționale, ele au o abordare similară în ceea ce privește managementul crizelor și dispun de avantaje comparative care sunt complementare. Relația O.N.U.-U.E. este un
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
care ideile, regulile, normele și relațiile dau semnificații realității materiale și sociale, toate acestea fiind surse de raționare ale oamenilor. În acest context, se poate aprecia că interesele și actele intenționale din sfera organizațiilor internaționale, respectiv ale Uniunii Europene, odată instituționalizate, devin sursă a practicilor internaționale. Dar ce este interesul european? Pentru a răspunde la această întrebare, se poate aprecia că în evoluția sa, construcția europeană s-a realizat conform unei rotative a intereselor economice, politice și militare ale Uniunii Europene
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În ciuda specializării și dezvoltării luptei antifraudă În cadrul profesiei la nivel internațional, la nivelul României problematica fraudei financiare și a impactului său asupra mediului de afaceri nu este Încă suficient de mult tratată și nici instituționalizată. Dacă În statele cu tradiție În lupta Împotriva fraudei corporative (de exemplu, SUAĂ există recunoașterea unor profesii liberale (fraud auditors sau fraud examinersă Însărcinate exclusiv cu prevenirea, detectarea și lupta Împotriva fraudelor corporative, realitățile de la nivelul României sunt departe Încă
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
ipoteze generale, ce verifică teoriile la nivelul ansamblului social, ocupându-se numai în ipostaze izolate de indivizii componenți ai unor grupuri. O aserțiune implicită de la care pornește paradigma normativă este reglementarea conduitei umane printr-un ansamblu de norme explicite și instituționalizate. Paradigma interpretativă este centrată pe individ, în diferite ipostaze sociale, pe ideea că o colectivitate este formată din persoane ce desfășoară acte conștiente, care nu pot fi cuprinse într-o teorie generală. Viața socială este constituită din interacțiuni între participanți
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
este un ansamblu dinamic, în cadrul căruia au loc procese formative subordonate scopului fundamental, predarea, învățarea unor seturi de informații, atitudini și comportamente și care este supus în mod constant influențelor educative exercitate de școală. Totodată, poate fi evidențiat și aspectul instituționalizat al clasei, asigurat prin fundamentarea activității deasimilare a cunoștintelor pe planuri de învățământ, programe și norme elaborate de instanțele competente. În același timp, se poate observa că generațiile de copii pătrund în școală potrivit cu criteriul vârstei și cu cel al
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
-se de un disponibil limitat de resurse, cadrul didactic poate suplini necesarul acestora. Încercând să definim, din punct de vedere psihopedagogic, sintagma de resurse educaționale, putem să utilizăm câteva referințe ale domeniului: Ludusan, M., „Cerințe și nevoi speciale ale copiilor instituționalizați”, în Aurora Toea, Anca Butucă (coord.), Ghidul directorului, D.P.C.-EU/PHARE, București, 1997: „Resursele sunt privite ca disponibilități latente ale activităților și mijloacelor pedagogice, insuficient folosite, dar virtual nelimitate”. Se poate observa, în urma analizei acestui citat, că o caracteristică a
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
sfera activităților economice) de realizare a acțiunii colective și, implicit, de generare a organizării sociale În sens larg. Piețele, organizațiile și câmpurile sociale sunt instanțe ale cooperării ce diferă prin gradul de organizare/instituționalizare a acțiunii colective. Piața, instanță minim instituționalizată, generează cooperare prin agregarea opțiunilor mutuale de schimb Între actori raționali, utilitariști, ce Își urmăresc propriile interese. Organizațiile sunt entități instituționalizate care generează cooperare În cadrul structurii de statusuri și roluri diferențiate și coordonate funcțional, care actorii individuali le asumă prin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
câmpurile sociale sunt instanțe ale cooperării ce diferă prin gradul de organizare/instituționalizare a acțiunii colective. Piața, instanță minim instituționalizată, generează cooperare prin agregarea opțiunilor mutuale de schimb Între actori raționali, utilitariști, ce Își urmăresc propriile interese. Organizațiile sunt entități instituționalizate care generează cooperare În cadrul structurii de statusuri și roluri diferențiate și coordonate funcțional, care actorii individuali le asumă prin socializare. Piețele și organizațiile formează un continuum de-a lungul căruia Întâlnim forme de cooperare mediu instituționalizate precum câmpurile sociale ce
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
organizațiile formează un continuum de-a lungul căruia Întâlnim forme de cooperare mediu instituționalizate precum câmpurile sociale ce presupun deopotrivă acțiunea rațională interesată și asumarea unor roluri sociale. Cooperarea socială exercitată În cadrul instituțiilor formale ori organizarea oamenilor În structuri sociale instituționalizate constituie o problemă fundamentală În sociologie. Cooperarea presupune existența unei ordini sociale și arată gradul de coeziune și agregare socială. Solidaritatea organică, invocată de Durkheim, se bazează pe diferențierea funcțiilor sociale, fie ele productive, administrative, familiale etc. și pe integrarea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Instituționalizarea se realizează fie prin mimetism (când acțiunile actorilor cu prestigiu sunt copiate de alții În căutare de legitimitate), fie prin legiferare, autorizare, certificare etc. Acțiunile presupun investirea permanentă de resurse (energie, efort etc.) pentru a se realiza, În timp ce, odată instituționalizate ele dispun de mecanisme de reproducere proprii, fiind caracterizate prin stabilitate (Douglas, 2002; Scott, 2004). Acțiunea presupune existența unor semnificații subiective (sub forma relației dintre scopuri și mijloace), În timp ce instituția implică existența unor consecințe sociale obiective (sub forma funcțiilor sau
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ierarhică ce pot Îmbrăca forme structurale diverse. În organizații, componenta instituțională este prevalentă În fața celei acționale. Care sunt factorii care determină ca anumite activități să fie organizate pe piață, prin acțiuni, În timp ce altele să fie integrate ierarhic În organizații, adică instituționalizate este Întrebarea fundamentală la care atât sociologii cât și economiștii Încearcă să găsească răspuns. Economia neoclasică a fost puțin preocupată să găsească o soluție adecvată acestei probleme, limitându-se să evidențieze superioritatea tehnologică a integrării activităților economice În organizații/ierarhii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
primul economist care a formulat un răspuns acestei probleme. Coase introduce conceptul de costuri tranzacționale (costuri ale interacțiunilor sau schimburilor) prin care desemnează costurile de informare, monitorizare și impunere a contractelor, altefl spus costurile de realizare a schimburilor În cadre instituționalizate. Tranzacția presupune, conform lui J.R. Common, reprezentat al instituționalismului clasic În economie, realizarea „ordinii Într-o relație În care un conflict potențial amenință să zădărnicească oportunitățile de realizare a unor câștiguri mutuale”. Costurile tranzacționale reprezintă costurile „realizării ordinii sociale”, respectiv
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]