35,526 matches
-
1924): nu mai este un tînăr și nici măcar ceea ce numim de obicei un om în plină maturitate. Atunci ce este Paul Cornea? Un Bătrîn? C'est vite dire! Dacă măsurăm vîrsta omului după tonusul interior și după ritmul activității lui intelectuale, atunci Paul Cornea este orice afară de un ,om bătrîn": a atins punctul cronologic al maximei dezvoltări, dar s-a hotărît să rămînă acolo și, de aceea, pentru mine, el se situează în afara timpului, posesor ,fără vîrstă" al unei înțelepciuni a
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
pus-o drept etichetă a personalității sale are însă și rațiuni mai profunde: ea rezultă, probabil, din calitatea de a nu fi rămas prizonierul modelor temporale, ci de a se fi detașat de ele atunci cînd își dovedeau caducitatea. Traseul intelectual parcurs de Paul Cornea reflectă, în mic, parcursul metodologiei literatului din secolul XX - de la istoria literară bazată pe documental pînă la hermenutica literară. Iar traseul gîndirii politice parcurs de același savant caracterizează, la rîndul lui, etapele esențiale specifice epocii noastre
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
contestatar cu costum și cravată Versurile lui Geo Dumitrescu, chiar și cele mai puțin inspirate, se citesc cu interes. Poetul se dovedește a fi un seducător inteligent al cititorului, căruia, dacă nu reușește să-i provoace emoții, îi trezește curiozitatea intelectuală. El izbutește să capteze atenția printr-o anumită demnitate a cuvântului, care mai putea fi întâlnită numai la Marin Preda. Geo Dumitrescu nu transformă cuvintele în focuri de artificii, nu le risipește orgiastic, ci le păstrează intactă autoritatea pe care
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
medalii, încurajări și bătăi pe umăr zi de zi, ceas de ceas, spontan și în proporții de masă. Reversul adevărat și sumbru nu se va desluși decît mai tîrziu, cînd înregimentarea era consumată și ieșirea din rînduri tardivă. Sub raport intelectual, formarea noilor contingente țintea să se preschimbe în deformarea lor, iar în bună parte s-a și preschimbat. Punctul oficial de cotitură îl marchează, în 1948, reforma învățămîntului. Numerotarea anilor de studiu fiind schimbată după modelul sovietic, Cazimir trece dintr-
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
Eminescu, naționalistul patetic, un virtual Corneliu Zelea Codreanu". Radiografiind proiecțiile imaginare violente care par venite să umple "sublima" gaură rămasă în locul stemei de pe steagul românesc postcomunist (așa cum e aceasta comentată emblematic de către Slavoj Zizek), Ruxandra Cesereanu se supune unei autoflagelări intelectuale a cărei miză e, primordial, una etică. Reperul în ordine morală îl constituie fenomenul Piața Universității. El e considerat "momentul cel mai viu și mai integru al postcomunismului românesc" și e contrapus mineriadelor. Eseul Ruxandrei Cesereanu poate fi astfel înțeles
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
puțin sonore. După acest tur de forță prin cultura rusă, cititorul nu se poate să nu constate un paradox general, acela al orașului deopotrivă detestat și iubit de scriitori, paradox explicabil prin deosebita concentrare de valori în perimetrul orașului, efervescență intelectuală ce îi atrăgea pe toți precum lumina unei lămpi pe fluturi, și intra în contradicție cu suflul ostil-bolnăvicios al așezării smulse mlaștinilor. Un al doilea paradox, specific perioadei petrogrădene, este acela al Piterului înfometat, dar, prin compensație, înalt cultural. Construcția
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
superior, știind să asculte și să comunice. Se autocaracterizează prin "activism spiritual și organizator", ceea ce va confirma cu asupra de măsură mai toată viața, desfășurând o prodigioasă activitate de conferențiar. Era un mare animator. El a inițiat în 1928 Gruparea intelectuală, fără prea mare ecou și, în 1932, simpozioanele cunoscutei asociații Criterion. Printre altele, ne informează el, a avut loc o dezbatere despre Lenin, când a vorbit și Lucrețiu Pătrășcanu. Sala se umpluse până la refuz de comuniști și de simpatizanții lor
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
Petru Comarnescu era un democrat cu simpatii pentru stânga, pentru socialism (în 1933 se grăbea să se înscrie la socialiști) și, naiv, chiar pentru comunism, dar ține să precizeze: "Eu nu vreau să activez direct în politică, rămânând pe poziție intelectuală și consacrându-mă culturii", atitudine ce va rămâne constantă, ușor ambiguă în timpul regimului comunist. Foarte activul publicist și conferențiar nu poate să nu resimtă "neliniștile" politice ale momentului (1933): "Mă tem că actualele conflicte între guvern și gardiști să nu
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
cele cu adevărat semnificative. însemnările sunt când laconic-sumare, când stufoase, amestecând pe parcurs jurnalul cu memoriile și chiar corespondența. Nu știu ce va conține cealaltă mie de pagini (dacă există), însă din cele trei volume publicate acum descifrăm o dramă existențială și intelectuală, încă unul dintre dureroasele exemple ale modului condamnabil cum a reușit comunismul să-l umilească pe om și încă unul de artă. Câteva cuvinte și despre alcătuirea ediției. Autorii: Traian Filip (decedat), Mircea Filip și Adrian Munțiu ne vorbesc despre
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
și care înseamnă: "ardere de tot"), de vreme ce sânt viu și mai stau și de vorbă cu el? Atâta timp cât mai există evrei pe lumea asta, înseamnă că n-a existat nici un Holocaust! Desigur, nevolnicul suferă cel puțin de o gravă anemie intelectuală, dacă ar prefera să stea de vorbă cu un săpun ("Reine Jüdische Seife"), decât cu un evreu. Și sânt destui de teapa sa care nu numai că neagă Holocaustul cu argumentele unei "filozofii" de mahala, dar își și declară fățiș
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
Și tot mi-am găsit normal un bărbat. Și ce bărbat! îngeru' mamii! Că bărbații în pești normal sînt cei mai buni. I-am zis io și lu' miresuca noastră și m-o ascultat normal. Și tu, cu picioarele ăstea, intelectuală, înaltă... Ia, hai normal la oglindă, să vezi picioarele mele și picioarele tale!" Nu!" zice tanti Sofica îngrijorată. "Uite!" zice nașa Lena și-i ridică puțin fusta. "Uite normal ce picioare ai! Hai la oglindă să vezi!" " Lasă..." protestează tanti
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
funcție propagandistică, o cărticică de popularizare și o singură contribuție științifică serioasă: Comentarii la legenda Meșterului Manole. Pănă spre mijlocul anului 1943, privește încă spre trecut, spre România: tot ceea ce se întămplă la București i se pare pasionant, iar activitatea intelectuală de la Lisabona rămăne mereu pe planul al doilea. }ara unde nimerise din întămplare începe totuși să-l intereseze, citește tot mai mult în limba portugheză, scrie cartea despre Salazar; același avănt lusofil ăl face să viseze o "viață a lui
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
în 1904, îi decernează Ordinul Coroana României în grad de ofițer; în 1884, primește Premiul “Năsturel Herescu”; s-a bucurat de prețuirea a numeroase personalități. S-a stins din viață, în 1907, la șaizeci de ani, în urma unui obositor efort intelectual și a consumului excesiv de tutun. Postmortem, i-a apărut colecția Hore și chiuituri din Bucovina (1910), iar ampla sa lucrare Botanica populară așteaptă încă să fie tipărită, nici unul dintre custozii care s-au rânduit la casa memorială de la Suceva neînvrednicindu
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
până la Hamlet, cu toții croiți pe același tipar. În continuare, Vladimir Streinu se referă la tipul pasional (Werther) din care descind Adolphe al lui Benjamin Constant, și la noi, mult mai târziu, doctorul Codrescu din Adela lui Ibrăileanu și de tipul intelectual, ilustrat de A. France, Rémy de Gourmont, Valéry, Huxley. Acești eroi cerebrali sunt văduviți de erotism, “secătuiți în puterea de a trăi cum trăiesc oamenii de rând”, alcătuind “o elită de infirmi, fiind vecini sufletești, în parte, ai lui Hamlet
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
din timpuri uitate și până acum, între două extreme: idealistul sărac, atașat de oameni și de locuri, care luptă să realizeze cât mai mult în condițiile date, și pragmaticul exasperat, care suportă înstrăinarea și care luptă pentru condiții adecvate lucrului intelectual. Situarea între aceste două extreme nu a fost decât în mică măsură o alegere personală. Istoria, cum spune Mircea Eliade, nu i-a lăsat pe oamenii de cultură în pace. Sute de ani de neliniști au făcut să existe multe
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Sute de ani de neliniști au făcut să existe multe începuturi ambițioase (mereu „noi generații”), și prea puțin o continuitate în cultură. Începând cu cronicarii (a căror educație se desăvârșea în Polonia) și cu Dimitrie Cantemir, și terminând cu tinerii intelectuali ai zilelor noastre vedem că un număr impresionant de români talentați și instruiți s-au realizat profesional în afara țării. Metaforic vorbind, imaginea intelectualului român în continue „peregrinări” amintește întrucâtva de celebra imagine a „evreului rătăcitor” (așa cum l-a văzut de
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
rubrici tradiționale, rubrici noi, generații, schimbul lor, mesaje preluate, predate, traseul existenței unei publicații care înseamnă numele celor care s-au mutat de aici în cerul altor cetăți decât cea a literelor, dar și fluxul necontenit de energie spirit, forță intelectuală, ambiție și dorință. Se petrece la publicația transilvană, în deceniul 5 si 6, un fel de preambul al procesului, numit mai târziu, de “valorificare a moștenirii literare”, de reabilitare, de prin ’64, a valorilor controversate până atunci. Practic, rejudecarea unui
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, De remarcat că Ilarion Ciobanu, actorul, vine la masă, se așază și, pentru a mînca, își pune o pereche de ochelari de vedere! Ca și cum ar citi! Iată, mi-am zis, ce-nseamnă să fii intelectual. Ba nu, gurmand!! * Descopăr extraordinara dilatare a sufletului pe care mi-o produce o țuică mică urmată imediat de altă țuică mare băută (ultima) împreună cu o cafea mare (o gură țuică, o gură cafea!). De reținut. De repetat. * În cele
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
feminin de azi nu numai o îndepărtare de la idealul feminin din trecut, dar o deviare de la însuși tipul feminității. Ideologia egalității s-a dovedit justă până la un punct: femeile s-au arătat destoinice și harnice și chiar creatoare în ordinea intelectuală ca și cea socială. În gând și în exercitarea meseriei femeia își ține foarte onorabil rândul ei alături de bărbați. Dar e un tărâm, unul foarte adânc, mai vechi decât gândul: e substratul reacțiunilor instinctive, pe care le dezvoltă și viața
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
subtilă. C. Regman dă un verdict tranșant și insolit: "roman filosofic, în timp ce N. Manolescu observă că "nivelul adevărat la care se desfășoară acțiunea nu este niciodată al faptelor brute, ci întotdeauna acela, superior, al vieții în conștiință. Amprenta acestui tipar intelectual apăsat ( Tiefdruck) se regăsește, inconfundabilă, în toată literatura lui C. Țoiu. Plăcerea spunerii "deștepte, atît în sensul treziei, al veghii, al lucidității în exces, cît și în cel al ingeniozității ( o astuzia culturală de mare clasă) este sporită de harul
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
s-a observat de către interpreții săi, poezia aceasta e scrisă de la început sub imperiul unui soi de dicteu moștenit de la suprarealism, deschis întâlnirilor fortuite de obiecte și evenimente, fulgurațiilor fanteziei, predispus fragmentării și re-colării într-un mozaic sau puzzle controlat intelectual, ce aproximează, doar, un întreg menținut într-o anumită stare de tensiune. Miron Radu Paraschivescu, care a încurajat scrisul poetei și i-a prefațat prima carte, nota deja “ecourile salutare ale suprarealismului”, aerul de “neglijență ordonată” al discursului, disponibilitatea ludică
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
o scrisoare de răspuns, referitoare la o piesă de teatru trimisă de prietenul rămas în România. Petru Manoliu, născut la 28 ianuarie 1903, în comuna Mihăileni, județul Botoșani deci acum o sută de ani făcea parte, prin afinităț spirituale și intelectuale, din aceeași generație neliniștită a "noii spiritualități". Romancier ( Tezaur bolnav, 1936, Moartea nimănui, 1939, Domnița Ralu Caragea, 1939), eseist ( monografia Ion Creangă, 1944), a trăit în ultimele decenii de viață ( până la moartea survenită la 29 ianuarie 1976) la Mogoșoaia, retras
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
Ioani Magna cum laude Astăzi, cînd engleza este folosită ca limbă universală nu numai la colocviile internaționale, ci și în conversații electronice particulare, este greu de imaginat că, în tot evul mediu și pînă în secolul al XVII-lea, prietenii "intelectuali" de prin toate colțurile Europei își scriau lungi scrisori în latină și se amuzau cu jocuri stilistice în limba lui Horațiu. Dacă în mediile studențești de odinioară, fie ele sau nu umaniste, cunoașterea latinei era o condiție sine qua non
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
de la prima centrală telefonică, asistă îngrozită la prăbușirea blocului Carlton în urma devastatorului cutremur de la 10 noiembrie 1940. Ea trăiește efectiv în perioada 1920-1940, citește zilnic presa și se raportează la ea, simte pulsul evenimentelor și reconstituie cu maximă veridicitate climatul intelectual al epocii. Zugrăvit de Ioana Pârvulescu, Bucureștiul interbelic nu este nici roz, nici negru. Este un oraș normal, cu oameni de toate felurile (săraci și bogați, savanți, artiști, șuți, curve, intelectuali rafinați și mitocani fără leac) care își asumă cu
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
să epuizeze o ediție de 5000 de exemplare scăzînd cîștigul la 8»" (p. 228). Cum epuizarea tirajului nu coincide cu recuperarea promptă a banilor de la difuzori, editorii interbelici au ajuns la o soluție care ne sună foarte familiar: coborîrea ștachetei intelectuale, editarea unor titluri și unor autori cu priză sigură la public. Și atunci ca și acum cele mai multe dintre cărțile de poezie erau tipărite pe cheltuiala autorului, iar pentru a putea supraviețui un editor serios trebuia să tipărească..." registre și bilete
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]