848 matches
-
Janine Larrue actul comunicării presupune un dublu mecanism: al cooperării și al competiției 132. Principiul competiției are ca premisă acceptarea și recunoașterea reciprocă a unei mize care declanșează actul comunicării, intenția de a impune propria lume, respectiv propriul sens. Factorul intenționalitate se dovedește decisiv în construirea manifestărilor discursive din spațiul politic. În comunicarea politică, nici un cuvânt nu este gratuit, nici o frază nu este formulată la voia întâmplării, totul este rezultatul unui comportament deliberat. Din această perspectivă, fiecare contract de comunicare se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicării; - comunicarea este un act social; orice comportament, prin interacțiune, dobândește valoarea unui mesaj; - comunicarea nu se rezumă la expresia verbală; gesturile, mimica, poziția corporală sunt acte de comunicare ce vehiculează semnificații; - comunicarea are întotdeauna o finalitate, un obiectiv, o intenționalitate, care pot fi explicite sau implicite; - comunicarea este direct influențată de contextul social și cultural în care se derulează, care este purtătorul unor reguli și coduri care conferă comunicării specificitate; - pentru a fi eficace, comunicarea trebuie să funcționeze ca un
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
limbaj, datorită funcțiilor multiple îndeplinite: - contribuie la ascultarea, înțelegerea și interpretatea mesajelor recepționate, constituin ecoul intern al vorbirii/scrierii celuilalt; - autoreglează activitatea psihică internă prin efectuarea operațiilor mintale prin care se construiesc raționamentele; - asociat imaginației, proiectează anticipativ acțiuni voluntare sau intenționalitatea; - pregătește, oraganizează și lansează conduitele externe, inclusiv limbajul scris și vorbit; Limbajul scris apare și se perfecționează paralel cu perioada școlarității și este mult mai complex decât cel oral, formarea sa implicând existența unor asistenți calificați. Spre deosebire de limbajul oral, care
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
două puncte, ghilimele, linia de dialog, semnul întrebării, semnul exclamării, cratima); - alcătuirea corectă a propozițiilor simple și dezvoltate; fraze construite prin coordonare și subordonare; - propoziția regentă; elementul regent; - observarea relațiilor sintactice într-o propoziție sau într-o frază, în funcție de intenționalitatea comunicării; - sintaxa propoziției și a frazei: predicatul și propoziția subordonată predicativă, subiectul și propoziția subordonată subiectivă, atributul și propoziția subordonată atributivă, complementul direct și propoziția subordonată completivă directă, complementul indirect și propoziția subordonată completivă indirectă, complementele circumstanțiale de loc, de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop; propozițiile circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, condițională, concesivă, consecutivă; - enunțul, fraza; relaționarea părților de propoziție în propoziții și a propozițiilor în fraze, în funcție de intenționalitatea comunicării; rolul elementelor de legătură în frază; contragerea unor propoziții în părțile de propoziție corespunzătoare sau expansiunea unor părți de propoziție în propozițiile corespunzătoare; - corectitudinea și expresivitatea părților de propoziție și a propozițiilor într-un text dat; rolul părților de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
este cea mai veche și cea mai puțin bănuită formă de realizare a educației“ (C.N. Bower apud C. Cucoș, 1999, p. 210). Îndoctrinarea este un admirabil instrument pentru cei care știu dinainte ce scopuri au de atins și ține de intenționalitatea celui care apelează la ea. A îndoctrina înseamnă a face ceea ce nu se spune, „a ține o lecție cuiva pentru a-l câștiga de partea unui punct de vedere“ (Robert apud C. Cucoș, 1999, p. 217). Subiectul asupra căruia se
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
Prin urmare, în lingvistică, la fel ca în celelalte științe ale culturii, "principiul obiectivității" se particularizează, altfel decât în științele naturii, prin "respingerea radicală a abordării determinist-cauzale a "faptelor" studiate și [prin] considerarea lor consecventă din unghiul specific cultural al 'intenționalității' și/sau al 'finalității' lor constitutive"191. De aceea, "orice demers "științific" care urmărește "explicarea competenței" (culturale, lingvistice, metaforice), ca dimensiune "implicită" a acestei activități nu va putea considera, ca "punct de pornire" sau ca "factori determinanți" ai investigației, niciun
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
reuniune de simboluri, spiritualizare, arta ca har, anamneză, ca expresie a libertății întru Hristos, ca ispășire, analogie. În această a doua parte a lucrării, autorul ține cont de dezbateri teoretice actuale din estetică, îndeosebi cele dedicate problemelor complexe ale receptării, intenționalității în actele de creație, în conjuncție deplină cu tradiția patristică. Această parte se vrea a fi un posibil răspuns la provocările contemporaneității, dar și o încercare de clarificare a vechilor dezbateri cu privire la relația dintre autor-operă-receptarea sa, o revelare a semnificațiilor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ale lucrurilor, "calităților secundare" despre care vorbea Locke. Substantivul este însă prin imuabilitatea realităților pe care le desemnează, partea de cuvînt mai aptă pentru expresia esențelor. Același substantiv poate fi legat cu verbe sau adjective felurite, el însuși rămînînd același. Intenționalitatea lui cuprinde deci substratul imuabil, pe care după vechi deprinderi metafizice îl facem să coincidă cu lumea esențelor. Spiritualismul lui Barbu îl îndruma deci în chip firesc către un vocabular saturat de substantive. O astfel de bogăție și constantă apelare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la lucrările și autorii aleși pentru predare în clasă, care adesea sînt valori perisabile, nu la fel se întîmplă în al doilea caz. "Canoanele sînt mai mici și mai cuprinzătoare deopotrivă, și oricum mai puțin tangibile. Ele includ valori, interogații, intenționalități, conținuturi constante ale naturii umane. Operele cu adevărat canonice sînt selectate pe baza unui proces natural nedirijat, care rămîne în ultimă instanță imprevizibil chiar dacă e modelat de anumiți parametri" (V.N.). Un prim parametru este preferința majorității manifestată în timp. Al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că drumul acesta atît de anevoios prin științe (numite într-un anume spirit istoric "punți ale filosofiei") era totodată și actul nașterii unei metafizici pentru care avea, cum observa și Călinescu, organ. Apoi nu au fost receptate, în sensul și intenționalitatea lor, decît cu una sau două excepții, textele (în ghinda cărora, ar zice Hegel, se pot întrezări stejarii de mai tîrziu): Încercare de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă (probabil o replică la creația din epocă a lui
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sistem complex al raporturilor interne, În care nu există detaliu indiferent”. Astfel, actul critic reprezintă un avans spre structura intimă a operei, o detașare lucidă, un studiu care confruntă detaliul cu ansamblul. Plecând de la ideea că autorul are o anumită intenționalitate, criticul trebuie să se Întrebe: cine vorbește prin operă? și cui i se vorbește? Aceste Întrebări impun un anumit tip de lectură a operei, lectură concepută de Starobinski În trei timpi specifici: simpatia spontană, studiul obiectiv și refecția liberă. Reflecția
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
a divorțului cu adevărul ființei 8. Interpretarea numelor ficționale eliadești înscrise într-un univers al nonarbitrarului lingvistic (tocmai pentru că aparțin unei literaturi care încearcă să dea sens, să resacralizeze, să descopere sensul/sacrul sub camuflaj) pornește, înainte de toate, de la o intenționalitate mărturisită de către Eliade, cu privire la ceea ce literatura de specialitate numește "desemnare rigidă" și "desemnarea contingentă". Referitor la prima sintagmă, există mărturisirea autorului din Încercarea labirintului, despre numele bătrânului Fărâmă (Pe strada Mântuleasa), în ce privește cea de a doua, scrisoarea din 11 ianuarie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
chiar unul mai "românesc" sau mai "latinesc", constituia, de altfel, un lucru destul de obișnuit în România celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea"21. În ce privește opera de ficțiune, Eliade e mai puțin generos în a mărturisi o intenționalitate în privința numelor personajelor. Astfel, în interviul intitulat "traducătorul este cel mai îngrozitor cititor"22, Alain Paruit relatează cum încercase să traducă numele de familie al personajului Dayan din nuvela cu același nume, crezând că are de a face cu o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fiind chior) Eliade îi răspunde că nu s-a gândit la legătura care putea fi făcută. Eludare a unei întrebări incomode sau creativitate a inconștientului de care vorbesc Marta Petru și Alain Paruit? Un nume în cazul căruia există o intenționalitate recunoscută de Eliade este numele învățătorului Fărâmă (Pe Strada Mântuleasa) tradus de Eliade prin "miez", "fragment", aluzie a aparentei lui fragilități. Or tocmai el va supraviețui, pe când cei puternici vor cădea"23. În Încercarea labirintului, Eliade decriptează personajul ca întruchipare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Or tocmai el va supraviețui, pe când cei puternici vor cădea"23. În Încercarea labirintului, Eliade decriptează personajul ca întruchipare a memoriei, "puer-senex: copil și bătrân în același timp. Puer-senex și Puer-aeternus: veșnic renăscând, veșnicul renăscut"24. Însă chiar în lipsa unei intenționalități, există o motivație în alegerea numelor proprii din textul literar, care se produce "chiar dacă scriitorul nu este conștient de aceasta"25. (Mariana Istrate face referire în studiul ei, la situația unor nume ca Amparo din Pendulul lui Foucault și Bizu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens denotativ perceput în contextul operei drept motivat, întrucât desemnează fie o însușire a actantului, fie vreo semnificație a operei" (Apostol Bologa, Acvila Baldovin). În ceea ce privește intepretarea numelui propriu din textul literar din perspectiva etimologiei sale, pertinența demersului se justifică prin intenționalitatea operei, "dacă discursul sugerează, din vreo perspectivă anume, necesitatea explorării etimologice"181. De aceea, nu se poate pune semnul egalității între etimologia unui nume și conotațiile lui care reprezintă "fie ceea ce aduce numele din alte contexte, fie ceea ce sugerează contextul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al operei (absența nominală poate avea frecvent o semnificație contextuală), posibilitatea de a vorbi de propriul idiom onomastic al fiecărui scriitor (marii scriitori au conștiința rolului jucat de onomastică și îi acordă o atenție specială)183. Raportând poetica onomasticii la intenționalitatea autorului sau a operei, Mihai Ignat impune o nouă distincție, între o poetică explicită a numelui propriu, situată la nivelul declarațiilor de intenție ale autorilor (interviuri, articole, studii, note de jurnal) și o poetică implicită, reprezentată de totalitatea caracteristicilor onomasticii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o nouă distincție, între o poetică explicită a numelui propriu, situată la nivelul declarațiilor de intenție ale autorilor (interviuri, articole, studii, note de jurnal) și o poetică implicită, reprezentată de totalitatea caracteristicilor onomasticii așa cum reies din contextul operei; una reprezintă intenționalitatea auctorială, cealaltă, intenționalitatea operei 184. Poetica onomasticii presupune trăsături ca unicitatea (absolută sau contextuală), adecvarea (numele adecvat personajului și contextului onomastic sau al operei), frecvența (ocurența unității sau numărul de unități designatoare în text; absența nominală) și expresivitatea sonoră (valoarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
între o poetică explicită a numelui propriu, situată la nivelul declarațiilor de intenție ale autorilor (interviuri, articole, studii, note de jurnal) și o poetică implicită, reprezentată de totalitatea caracteristicilor onomasticii așa cum reies din contextul operei; una reprezintă intenționalitatea auctorială, cealaltă, intenționalitatea operei 184. Poetica onomasticii presupune trăsături ca unicitatea (absolută sau contextuală), adecvarea (numele adecvat personajului și contextului onomastic sau al operei), frecvența (ocurența unității sau numărul de unități designatoare în text; absența nominală) și expresivitatea sonoră (valoarea acustică a numelui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
scriitori și artiști care se entuziasmaseră de Leana"583). Numele proprietarilor grădinilor de vară, Iancu și Enache își revendică același etimon, fiind derivate ale formei neogrecești Ian. La origine, numele Ion reproduce un vechi nume personal ebraic Johanán, teoforic frazeologic. Intenționalitatea numelor în cauză a fost legată de timpul solstițial în care are loc întâlnirea dintre spectatori și artistă ("Când am întâlnit-o, în iunie... - s.m."584), un timp "al echilibrului și continuității dintre două lumi, dintre zi/ viață/real/ aici
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
captiv 670. Din acest punct de vedere, supranumele său nu este întâmplător, deoarece îl desemnează ca pe deținătorul unei științe oculte pe care a uitat-o671 (studiile de onomastică a textului literar au evidențiat că supranumele implică un grad sporit de intenționalitate a autorului, fiind definite ca "semne onomastice nonarbitrare, mecanismul care face posibilă asociația dintre nume și referent fiind evident"672). Importante în economia textului sunt supranumele Orfeu și Euridice; de cele două mitonime se leagă numele lui Ieronim Thanase prin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fără limită". Declanșarea procesului de amnezie a autoregenerării celulelor cu care fusese înzestrat corpul uman are drept scop anularea ritmului demențial de proliferare a celulelor, a caracterului "anarhic, haotic, al construcțiilor micro și macrocelulare", a procesului fiziologic, "ateologic", "amputat de intenționalitate", care "creează" "în neștire și la întâmplare, fără scop, fără plan, fără structură..."774; așadar, o vindecare miraculoasă și o reîntinerire eternă. Consecința întreruperii tratamentului la jumătate, din ordinul autorităților, este o existență vegetală ("voi, cele trei Amazoane, o să trăiți
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imediat în consecință. Viziunea metafizică anunțată de Lucian Blaga așează cunoașterea omului într-o situație stranie. Acesteia îi este rezervat un destin pe care nici o filosofie nu l-a mai întrevăzut: de a fi "definitiv și irevocabil censurată" printr-o intenționalitate transcendentă care îi refuză orice posibilitate de cunoaștere absolută, apărând misterele existenței printr-o diabolică strategie. În această perspectivă, condiția ontologică a omului capătă un cu totul alt sens. Orizontul misterului este unul întreținut în mod strategic, iar revelarea devine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ecologiei ca știință a complexității. Ideile lui Morin sunt o sinteză a principalelor discuții cu privire la constituirea conștiinței ecologiste și la apariția noii discipline a eticii mediului. Morin caracterizează conștiința ecologistă prin următoarele elemente componente de tip intențional, în sensul definirii intenționalității ca orientare către ceva8: • Conștiința că mediul înconjurător este un ecosistem, adică o totalitate vie auto-organizată spontan. • Conștiința dependenței independenței noastre, adică a relației fundamentale cu ecosistemul, ceea ce presupune respingerea viziunii asupra lumii ca obiect și a omului insular. Din
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]