1,213 matches
-
omul, și, o dată cu omul, bineînțeles, stilul. Să fie un defect de metodă al criticii de azi? Să zicem c-ar fi. (Deși, personal, nu cred asta). Dar, oricum, trebuie pusă la socoteală și o anume dificultate obiectivă. Căci, sub raportul interiorității, Ion Vianu pare indescriptibil. Prea e făcut numai din nuanțe. Prea descurajează liniile apăsate. Personalitatea lui fascinează într-o clipă și se evaporă în următoarea. Oare n-o putem surprinde, preț de o fracțiune măcar, în momentul volatilizării ? Să luăm
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
mai evidentă arie comună se referă la scriitura sinelui, la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la cuvânt, constituindu-se într-o modalitate aparte de abordare a problemelor interiorității și de proiectare a lor în exteriorul tangibil, recognoscibil, decriptabil. Definirea identitară. Raportarea la alteritate Procedeul de bază ce reunește prozele sinelui pornește din marginea autobiograficului pentru a construi un epic menit să-și păstreze verosimilul indiferent de căile textuale
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
în publicistica lui. Două articole, la distanță de un an, fac operă de popularizare a suprarealismului. Unul (p. 6-8) remarcă desprinderea de o literatură mimetică, îndatorată realului, și adoptarea unui principiu constructivist, valorificând subconștientul freudian, iraționalismul și misterul poetic al interiorității. Altul (p. 330-333), speculând tot manifestul lui André Breton, explică revoluția suprarealistă ca reacție la neoclasicism, având drept scop abolirea ,sacrosanctei oligarhii intelectuale" a Logicii, Rațiunii sau Inteligenței, pentru a instaura domnia visului. Suprarealismul a ucis conveniențele, anecdota epică și
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
vorbele care par a spune totul necomunicând, în fapt, nimic: a vorbi fără a comunica, aceasta este drama personajului caragialian și - asta e! - tragedia noastră. Mircea Iorgulescu îl citește pe Caragiale pornind din prezent și întorcându-se în prezent: violarea interiorității, expunerea ei din frica de oglindă (un cuvânt care apare rar la Caragiale și numai cu intenția deformării, a sporirii - dacă așa ceva se poate - a vidului), principiul realităților comunicante (secția, orașul, berăria, mahalaua - „universuri logopatice” - și „ritualul halucinogen” al carnavalului
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale, dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Acum, la începutul primăverii, Ovidiu Maitec a evadat doar din suprafața existeneței acesteia, retrăgîndu-se definitiv în lumea esențelor, a formelor fundamentale, pe care a cercetat-o fără odihnă întreaga sa viață. Dumnezeu să-l
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
din lume, ca paradis al intimității, ascunziș descins din mirajele copilăriei, unde mă pot rupe de o existență naturală care presupune nesiguranță, posibilă violență, ostilitate. Locuința este, după Lévinas, utopia eului care se reculege de ca si cum s-ar izola în interioritatea ei, rămînînd însă deschis Alterității, pe care o invită să îi treacă pragul. Nu se poate încheia un excurs atît de precar într-o gîndire atît de bogată altfel decît anecdotic, cu o informație care își are totuși relevanță ei
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
scriitorii proiectează în opera lor și una și alta, și poate și altele în plus (inspirație, spirit de observație, priza la real sau introspecția). Aproape toate se regăsesc combinate și recombinate în patru opere (romane, eseu și autobiografie) care dezvăluie interioritatea sau intimitatea procesului creator, modul de viață sau felul de a fi cu sine al scriitorului. Toate cele patru cărți au fost traduse în 2009, au apărut în urmă cu un an sau doi, așa că editurile și coordonatorii de colecții
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
modernității, în condițiile în care cultura de masă facilitează expresia exterioară a emoțiilor și blocajul reflecției interioare: "Aproape oricine poate să verifice că, după ce a privit ore în șir televiziunea, pofta de-a reflecta la sine, de-a acorda atenție interiorității, devine minimă. Insul e redus la starea de atom social, interiorul lui supus unui soi particular de golire. Ipoteza este că, în aceste condiții, din ce în ce mai mult, tipul introvertit va fi împărtășit de o "elită" patologică, a unei anumite categorii de
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
presă). Sosia, al patrulea, rămâne invizibil, complet necunoscut pentru ceilalți. În jurul sosiei, Hermann inventează o poveste cu un frate dispărut și reapărut bizar. Autorul japonez împinge jocul dedublării mai departe, povestea doamnei Naruse confirmă cât de vastă și întunecată este interioritatea fiecărei ființe. Scris la persoana I, Disperare are cel puțin două chei de lectură - analiză psihologică și mecanism generator al fantasticului, dar este presărat cu atâtea detalii despre minciunile povestitorului, despre funcția confesiunii și multiple receptări, încât cere alte interpretări
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
sculptură trebuie înțelese și instalațiile lui, performance-urile care implică materialele și formele sculpturii, episoadele de land art etc., oferă toatele caracteristicile unui artist oriental, care refuză anecdota și figurativul pentru a surprinde și comunica energiile subtile ale materiei, forma ca interioritate, ca eveniment spiritual și creația însăși ca formă de cunoaștere și de contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală a sculpturii, din istoria ei clasico-renascentistă, și fuge în protoistorie, în substrat
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
la vârsta rigorii contemplative, la care ochiul se îndreaptă spre lucruri mai curând pentru a le citi înțelesul decât pentru a le surprinde reliefurile palpabile". Există în versurile lui Gheorghe Grigurcu o tristețe bacoviană născută dintr-un joc al perspectivelor interioritate/exterioritate, reflecție/contemplație, menit să potențeze, până la manierism, sentimentul de singurătate. Retorica minimalistă, esențializată, lasă vaste spații albe în care poezia se naște cu ajutorul complice al inteligenței, culturii și imaginației fiecărui cititor. Șoseta cu bluesuri este un volum emblematic pentru
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
fără o nouă evocare a Amarului Târg, reperul obsedant al liricii lui Gheorghe Grigurcu. În Ilustrată din Amarul Târg, poetul se plimbă pe străzile pustiite ale urbei, cufundat în gândurile sale - deloc optimiste -, precum un alt Leopold Bloom. Dubla perspectivă interioritate/exterioritate, specifică poeziei lui Gheorghe Grigurcu, devine explicită, reliefurile palpabile alternând cu meditațiile poetului stors de iluzii. Dacă în poemele minimaliste viziunea poetică este întemeiată fie pe reflecție filosofică, fie pe contemplație, în Ilustrată din Amarul Târg cele două elemente
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
proba nu este deloc una simplă. Ca și în alte scrieri ale sale, Mihai Șora revine la originalul său model ontologic, imaginat ca o sferă, U(niversala) P(utință), de rază nulă. Verticala acestei sfere, raza, este locul geometric al interiorității, iar orizontala, suprafața, cel al exteriorității. Precizează în continuare Mihai Șora: , Evident, soră bună cu exterioritatea fiind, orizontala e și locul unei oricînd posibile disipări; după cum fiind omoloagă razei Ťnondimensionaleť, verticala e locul privilegiat al intimității și al continuei disponibilități
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
ni se înfățișează ispitit de "chemările de dispariție" în așa chip, încît poemul însuși îi apare zadarnic, temător a mai veni pe lume. O situație-limită a viziunii celui deprins a vorbi "în criptograme" lirice e accepția sa nescriptică, de pură interioritate: "Acesta e poemul dar mi-e teamă să-l scriu, / Căci dacă este cu adevărat în viață / Și prunc al meu și va începe să scîncească / În mîinile astea, va purta, ah, ce mască / Al cărui aer, al cărui subpămînt
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
unde iau prin surprindere lucrurile trăite, le și oglindesc cel mai bine”. Legătura intimă stabilită între existență, obiect și cuvânt traduce pentru Herta Müller o hartă a supraviețuirii prin scris. E o pantomimă a lumii care se oglindește într-o interioritate pavată pretutindeni cu semnele unui „punct zero al existenței”. Expresia o împrumută de la Oskar Pastior, cel care, trimis la 17 ani în lagărele ucrainiene, va fi martorul și o voce a conștiinței pentru romanul Leagănul respirației, cel mai izbutit al
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
în lagărele ucrainiene, va fi martorul și o voce a conștiinței pentru romanul Leagănul respirației, cel mai izbutit al autoarei. Cartea pornită din documentările experienței lui Pastior poate fi interpretată ca un text scris la două mâini, într-o dublă interioritate, filtrată agresiv de traume și spaime fără întoarcere. Tot de la Oskar împrumută familiaritatea cu „sfărâmările” limbii și identificarea unei lumi autentice „la hotarul dintre fericirea rănită și frica obraznică”. Vor fi și bornele ei interioare. De la Jürgen Fuchs și din
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
din utilitarismul mărunt în contemplații calofile și baroce, iar celelalte funcțiuni, enumerate vag, confirmau și ele aceeași nevoie irepresibilă de a se păstra întreg în fața nenumăratelor adversități. Unui context limitativ, dezordonat și ostil, el a încercat să-i contrapună o interioritate generoasă, coerentă și demnă. Din această pricină și-a imaginat o lume solidă, acreditată stilistic de cercetările asupra limbajului, inițiate, cu mai bine de o sută de ani în urmă, de către școala, prietenii și urmașii lui Simon Holossy, în care
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
nu tolerează picior de vietate prin preajmă-i./ Ea-i Talpă europaea sau talpă pămîntului/ sau talpă iadului", sau de adoptare pur și simplu a unui ton abstract-mitologizant (Povară cercului). Legătură cu visul (care are în subtext prăbușirea, coborîrea lentă, interioritatea) e mai clară în cazul simbolului cîrtitei. De altfel, aceste motive fac parte dintr-o rețea mai largă a simbolurilor coborîrii prezenta și în celelalte grupaje ale volumului. Și mă refer, în primul rînd, la cel al "oglinzii de marmură
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
film este extrem de ambițios și el pornește chiar de la distribuirea sa în rolul actorului principal, actor și regizor, dedublarea face parte dintr-un mecanism schizoid pus în scenă cu personajul său. Analiza are ceva de autoscopie, de rapel către propria interioritate, jocul este mereu dublu, în fața camerei ca actor, Cristi Puiu se privește din spatele ei care regizor. Fetița din film este chiar fetița lui, cadrul familial este aparent reconstruit însă în vederea unei alienări totale, și nu m-ar surpinde ca o
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
însușește,oarecum, pe fiecare în parte, dar nu se fixează pînă la epuizare într-una singură. Interesul său major nu este de ordin exterior, el nu ține, așadar, exclusiv de provocările limbajului, ci este mai degrabă unul care privește obsesiv interioritatea, mișcările sufletești și valorile imponderabile din cîmpul sensibilității. Luchian este incapabil să exprime fără să mărturiseacă, sau, cu alte cuvinte, să demonstreze fără să comunice. Oricîtă libertate ar avea în exprimare, și oricît interes ar manifesta pentru o modalitate sau
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
a comentatorilor de presă. Cu alte cuvinte, se constată o reacție de sastisire a minților tinere la agresiunea mediatică săvîrșită în scop ideologic. La rîndul său, Bertrand Vergely aduce alte trei nuanțe. Mai întîi, francezul modern trăiește în afara lui însuși, interioritatea spiritului fiindu-i omorîtă de ambianța tehnică. E ca și cum insul se poartă de parcă nu ar avea suflet, sloganul epocii fiind cel al autosuficienței ateiste: „trebuie să fii prin tine însuți”, existența omului nedepinzînd decît de sine însuși, caz în care
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
nimeni nu gîndește la ceea ce gîndește, important e de a gîndi ceea ce alții gîndesc pentru a nu fi marginalizat. Nevoia de a fi «pe fază» cu societatea pentru motive de modă, de integrare socială, de marketing, a omorît și omoară interioritatea, producînd indivizi stresați de ideea că nu sînt «în ton»”. (p. 251) În al treilea rînd, într-o Europă care a făcut totul ca să compromită ideea de credință, cetățenii se arată tot mai interesați de yoga și budism. Practicile orientale
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
să nu respecți poezia, poetul. Simplificând, prin... jumulit, până la schematism, până la eventualul subiect nud, nu dai decât o variantă internet, luând în considerație că „net”, în rusește, însemnă NU, iar inter ține de interiorul poeziei în cauză; adică - lași fără interioritate, fără respirația din plămânii muzelor akmeiste sau neoclasiciste, dar și moderne, uneori - de-a dreptul avangardiste - traducerea ca poezie; obligator să fie și ea, traducerea, poezie. Încât așazisa traducere marca D.A.C. e o antipoezie, o anti-Țvetaeva, rezultatul unei îndeletniciri
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
Stalin, destinele artei sovietice, în aceeași manieră în care Leonte Răutu o va face în deceniul de după 1948, în republica populară română. Arta totalitară își asumă misiunea ei formatoare și activistului, scriitorul / cineastul îi oferă o cale de acces către interioritatea umană, ca un preludiu al metamorfozei revoluționare. Raționamentul leninist combină meliorismul iluminist cu tentația adamică: de vreme ce arta e a poporului, accesibilitatea este precondiția oricărei opere de artă autentic revoluționare. Deceniile care separă monologul leninist de exhortațiile ceaușiste nu modifică substanța
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
depărtării, cenzura identității și presiunea locativului. Ce rezistă până la capăt e felul în care Deleanu amplifică sentimentul fatalității. Început sub semnul eșecului și al vinovăției, destinul comun sfârșește în aceleași acorduri. Numai că, în final, exersate prin lungi căderi în interiorități. Proba este diferită pentru cei cărora le reușesc defulările (familia) și pentru cei stigmatizați - mezinul scriitor și iubita, prea visători să răzbată în lumea reală, prea realiști să trăiască total în imaginar. Captivi într-o iubire la care niciunul nu
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]