3,011 matches
-
a greșit fiindcă nu a anunțat imediat pedagogul de serviciu și se pare că a încercat să rezolve singură situația, în felul ei. Ca urmare a celor petrecute, domnișoara Erjika, domnul Petruș și domnul Silviu vor fi externați din acest internat, iar domnișoarei Claudia i se va scădea nota la purtare cu 3 puncte și nu va mai putea deține funcția de șef de nivel pentru tot restul timpului cât va mai fi școlarizată aici. Tot nota șapte la purtare o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
având în vedere notele dumneavoastră de la purtare! Eu, personal, vreau să vă spun că-mi pare rău de Domnul Petruș care, după cum cred că știți, a fost șef de nivel și a contribuit cu succes la păstrarea ordinei în acest internat, dar nu același lucru îl pot spune de domnișoara Erjika sau de domnul Silviu, care în mod repetat au fost sancționați cu privarea dreptului de a merge în oraș. Sunt elemente de care mă bucur că am scăpat, spuse aproape
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fi greu. Mai știu că suferea enorm când privea străzile printre gratiile de la geamul camerei lui. Acum va privi de pe acele străzi printre gratii la prietenii lui... Vorbele dirigintelui mă săgetară în creștet. Simțeam că o să-mi lipsească viața de internat, tot vacarmul creat de colegii mei de clasă, șansa de a mai cunoaște tineri ce aveau să se perinde pe acolo, știam că voi suferi după farsele de doi bani la care tot apelam ca să mai spargem monotonia, după programul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
palierul de la cămin știa că „a mai îngropat Miclea pe unu’” și dă de băut. „Nu eu băă, le ziceam, mortu’ vă dă de băut! Un pic de respect” Tipii se ridicau în picioare pe paturile-bărci în care dormeam în internat și strigau în cor: „Trăiască morții, moară viii!”. „Aaamiin, cântam eu ca un popă. Veniți să vă dea tata niște paus!”... Și alcoolul, ca țiparul, se scurgea în sângele nostru nebun de atâta tinerețe. Știi, trăiam dincolo de bine și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fac pentru el. Nu știu pe nimeni la Cluj. Cum să-l ajut? Ce să-i spun? Poate i-o fi și foame, să-i dau să mănânce.” „Mănâncă, mă, mi-a zis, mănâncă!...” Mi-a găsit un loc la internat, apoi am intrat în școală. Tata își luase basca de pe cap și și-o frământa în mâini, privind spre cancelarie. Nu îndrăznea să intre. Într-un târziu a apărut o profesoară, și tata s-a rugat de ea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la examen”. „Mulțumesc, doamnă, vă tare mulțumesc”, zice tata. Am mers înapoi la internat. „Ai auzit ce-a zis?” „Am auzit.” Tata și-a luat geanta lui de ciocănar, să plece înapoi, la gară. Se uită la mine din poarta internatului. „Copile, eu plec. Mă duc. Te las.” „Bine, tată.” S-a mai uitat încă o dată la mine (Dumnezeule, și acum îmi amintesc privirea lui) și și-a pus basca pe cap și a plecat, fără să se mai întoarcă. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nici petrecăreț, așa ursuz cum sunteți... - Se mai întâmplă, domnișoară. Sunt situații când... Am stat în gazdă la ei.... oameni foarte cumsecade. - Da’ cine s-a căsătorit? - Una din fiice; au două. E bacalaureată. A urmat aici la oraș, la internat și a terminat în anul când am fost numit în comuna lor. Ea râse deodată și rosti: - Cât timp ați stat în gazdă? - Un an și ceva. - E frumoasă, deșteaptă? - Și una și alta. - Ursuz cum sunteți!... - Nu pricep! - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
născuse și-și petrecuse mai toată viața. Dar casa în anii aceia mai era luminată și de prezenta fratelui, primul născut după mine, care în copilărie mă întâmpina bătând din palme, îmbrățișându-mă la venirile mele în vacanțele școlare de la internatul Liceului militar din Iași. Acum timpul trecuse, era în penultima și ultima clasă de liceu, căci o imaginație mai mare decât cea din Commedia dell’Arte îl făcuse să dea examene pentru amândouă clasele într-un an, o voință ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
el să se bucure de veșnicie... Învățătorul, adus la conversații despre familie, gândea melancolic la trecerea timpului, la fiicele și nepoata lui. Ana avea acum 39 de ani, sora ei 35, iar fiica 17, era elevă la un liceu cu internat, în București, pentru că în municipiul-capitală a județului, unde mă aflam, nu exista un asemenea liceu. Era în ultima clasă. El albise, deși fața îi era încă tânără, soția, deși vizibil îmbătrânită - dusese tot greul gospodăriei - era încă la fel de vioaie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
departe pentru noi, domnule judecător. Și ea și soțul vin din când în când, foarte rar; mai merge nevastă-mea cam o dată pe an. Dar au grijă, și ea și soțul, de nepoată, ne-au ajutat s-o vârâm la internat; mare lucru! - Viața își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvântă prilejul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Își spuse în sine că cine știe când vor mai veni aici, mai ales că auzise o mie de lucruri despre orașul acesta, între legende și realități. Ana, pe de altă parte - care cunoștea orașul căci făcuse liceul aici, la internat - privea neutru în juru-i, atentă la mersul și rochia ei deux-pèices care trebuiau să armonizeze în mișcare o anume suplețe ce o avea încă, deși vârsta îi era trecută de patruzeci de ani. Mă ținea din când în când la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spunem Între anii 1830 și 1930, mai mult sau mai puțin, colegiul San Gabriel primea crema bogătașilor de rîncedă obîrșie și de sunătoare pungă. Cei din neamul Aldaya și alții ca ei veneau În acest loc sinistru În regim de internat, ca să fraternizeze cu semenii lor, să asculte slujba și să Învețe istoria pentru ca, astfel, să o poată repeta ad nauseam. — Dar Julián Carax nu era tocmai unul din aceștia, am observat eu. — Ei bine, uneori aceste ilustre instituții oferă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
intrare. Ori de cîte ori trec pe-acolo, Îmi amintesc de ziua aceea. — Ce s-a Întîmplat cu Fumero? — El și familia lui au fost expulzați din incintă. Cred că pe Francisco Javier l-au vîrÎt o vreme Într-un internat. N-am mai știut nimic de el pînă doi ani mai tîrziu, cînd maică-sa a murit Într-un accident de vînătoare. N-a existat un asemenea accident. Miquel avusese dreptate de la bun Început. Francisco Javier Fumero e un asasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cînd ar fi vrut să-mi șoptească ceva la ureche. Am șovăit, Însă m-am supus condițiilor lui. — Îmi puteți spune unde o găsesc pe doamna Jacinta Coronado? am Întrebat eu pentru ultima oară. Mi-am apropiat urechea de buzele internatului, pînă cînd i-am putut simți răsuflarea fetidă și călduță pe piele. M-am temut să nu mă muște, Însă, pe neașteptate, el Începu să emită o vîntozitate de o contundență formidabilă. Tovarășii săi Începură să rîdă și să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
1976, Grințu ar fi notat neapărat următoarele lucruri: Pe pervazul ferestrei se află un cearșaf murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze și se ghicește printre ei firma cândva luminoasă a hotelului Pescăruș care are 11 etaje. Aparatul rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
deloc grăbit. Ba chiar Îl și vedem oprindu-se pe la jumătatea culoarului, Întorcându-se câțiva pași și intrând la grupul sanitar. Cât timp culoarul pustiu se păstrează pe ecran am putea auzi câinii sau cocoșii de la casele particulare vecine cu internatul de băieți. Acest cartier al orașului a fost sat până mai ieri și viața lui de acum nu se deosebește prea mult de cea dintr-un sat obișnuit din câmpie. Iese În cele din urmă Încheindu-se la pantaloni. Zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i la Înviorare, fuga! Cei doi care au dormit Îmbrăcați Își Încalță la iuțeală pantofii pe picorul gol și o zbughesc pe ușă strigând: „Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu vezi că pute aici ca-n grajd? Radu, adică cel Îmbrăcat În pijama, se duce și deschide fereastra. Înainte de a ieși din cameră, cu mâinile În buzunare, Grințu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și fata se surprinseseră că știu câte ceva despre omul care purta cu el prin lume o asemenea teorie. Nici unul Însă nu spuse celuilalt, nici atunci și nici mai târziu, multă vreme, la ce persoană anume se gândeau. Dimineața aceea de la internatul de băieți al L.M.F.-ului era un sfârșit lamentabil al scenariului imaginat de Radu A. Grințu. Fata care venise cu Gelu Își luă rămas bun și plecă. Pe parcursul a câtorva sute de zile care urmară, Gelu Îi povesti lui Grințu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se Întorsese din serviciul militar. Dacă timpul și obligațiile noastre auctoriale ne vor permite, vom reda cândva și fragmente din acea discuție nu tocmai neinteresantă pentru destinul acestor două presupuse personaje.* Un fapt sigur este că, de câte ori a revenit la internatul L.M.F.-ului, Grințu nu s-a interesat În nici un fel de persoana elevului Pascaru, ci l-a căutat numai pe Gelu cu care uneori a ieșit În oraș. Acesta continua să-i povestească, pe fragmente și cu o oarecare Îndărătnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ei neînsuflețit. Ce puțin Îi trebuie omului pentru a deveni canalie! Era cât pe aci să se decidă să fugă. Ceva foarte puternic, dar de data asta nu mai puternic decât el, Îl Îndemna să plece spre camera lui de la internatul L.M.F.-ului. Fu prima lui mare victorie: rămase pe prag, gândindu-se În ce fel să spargă ușa, să Încerce s-o salveze, sau, oricum, să suporte ca un bărbat toate consecințele. Atunci apăru ea, fusese la o prietenă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Te urmăream trecând în zori Pe lângă geamul meu micuț din internat, Dar într-o zi, plin de fiori Și cu emoții de copil te-am așteptat; Ai tresărit și te-ai oprit, Și cu ochi mari, întrebători, tu m-ai privit, Iar eu cuprins, de-un dor cumplit, Cu mare dragoste
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
spațiu părea să pulseze de trupuri aproape dezgolite. Camilla, Alessandra și Monica Își găsiseră toate bărbați - un jucător de fotbal de la Real Madrid, un prezentator de la CNN International și un playboy englez care pretindea că-l cunoaște pe Philip de la internat - și se Înghesuiseră cu ei În diversele colțuri din Bella, sub privirea atentă a lui Nedim și a celorlalți proprietari. I-am observat pe Elisa și Davide care stăteau În picioare lângă ringul de dans, gesticulând frenetic unul la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zi, concursul prietenesc pe care-l dam îndrăgostiților noștri mi-a adus o mică neplăcere. În prima recreație veni la mine Stelian Dinulescu, un băiat voinic și foarte cumsecade. Era dintr-o familie înstărită din provincie și fusese dat la internat, așa că nu ieșea în oraș decât duminica, și atunci numai dacă obținuse note bune în cursul săptămânii. Mă lega multă simpatie de acest coleg, pentru încrederea pe care mi-o acordase cândva, cu toate că era mai vârstnic decât mine cu vreo
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
elevi și eleve de la toate liceele din țară, cunoscuse o fată dintr-a VI-a de la liceul din Iași, se-ndrăgostise de ea și, la despărțire, cei doi se hotărâseră să-și scrie. Cum nu putea să primească corespondența la internat, căci era cenzurată de Atila, directorul internatului, junele îndrăgostit mă rugase să primesc scrisorile pe adresa mea, ceea ce, bineînțeles, acceptasem cu multă plăcere. Corespondența asta a durat vreme de câteva luni și, cum bine zice înțelepciunea poporului, că "ochii care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
țară, cunoscuse o fată dintr-a VI-a de la liceul din Iași, se-ndrăgostise de ea și, la despărțire, cei doi se hotărâseră să-și scrie. Cum nu putea să primească corespondența la internat, căci era cenzurată de Atila, directorul internatului, junele îndrăgostit mă rugase să primesc scrisorile pe adresa mea, ceea ce, bineînțeles, acceptasem cu multă plăcere. Corespondența asta a durat vreme de câteva luni și, cum bine zice înțelepciunea poporului, că "ochii care nu se văd se uită", cu timpul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]