1,803 matches
-
ceea ce este) nu mai e dată ab initio (și, ca atare, depozitată într-o narațiune al cărui propriu e faptul de a ști - de a avea deja răspunsul), ci e direct manifestă, acum și aici, sub semnul mirării și al interogației la care aceasta conduce. Pentru filosof, întregul lumii nu mai aparține unei clarități situată dincolo de posibilitățile umanului (și care se cere doar respectată), ci e prezentă ca problemă. Ceea ce înseamnă că filosoful este cel căruia îi revine sarcina de a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sarcina formării sufletului de către sine însuși și - mai departe - sarcina întregii gândiri europene. Astfel, „sufletul, care făcând experiența ne-științei sale, experiența conștiinței acestei neștiințe, își experimentează ființa proprie - se experimentează ca fiind curajos, în măsura în care se expune pe sine însuși interogației; înțelept prin această conștiință a ne-științei ce ia forma examenului; reținut și disciplinat deoarece subordonează toate celelalte scopuri ale vieții acestei lupte a gândirii; drept în măsura în care el realizează opera sa proprie, ceea ce are de făcut, ceea ce îl obligă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
eroticii comune este, prin urmare, curtarea, onoarea și consimțământul în baza căruia tânărul „alege”: să cedeze; cui să cedeze; în ce condiții să o facă; sub ce garanții se desfășoară cedarea ca atare. În Banchetul și Phaidros, Platon răspunde acestor interogații prin așa-numitele „discursuri-martor”, șase la număr: patru în Banchetul (Phaidros, și care în Banchetul apare ca inițiator al temei; e același personaj din dialogul care-i poartă numele; Pausanias, Eryximachos și Agathon), două în Phaidros (Lysias și primul contra-discurs
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
seamă, Platon, în privința poziției reale a lui Aristofan (și dacă Platon știe să se amuze în raport cu Aristofan, eșuează când încearcă același lucru în raport cu Socrate. Și încearcă de câteva ori! Apoi se liniștește, urmează palinodia, chiar dacă mascat). Toate acestea dau răspuns interogației: ce este iubirea în afara ei? Erotica filosofică vrea să răspundă la întrebarea: ce este iubirea independent de accidentele ei?, ce este ea în însăși ființa ei? Banchetul, prin cuvintele Diotimei, și Phaidros, prin legenda povestită de Socrate, operează o deplasare
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și pusă în fața unei realități care o depășește, o copleșește extatic, în sfârșit, o face capabilă de o experiență deconcertantă, însă revelatorie".28 M. Eminescu nu este numai un contemplator, ci un "homo interogator", cum l-a numit George Muntean. Interogația lui (acel "Cine ești?" din Memento mori) acționează ca o armă de luptă: ea violează spațiul extramundan extrăgând/relatând, în permanență, despre "semnele" ascunse după lințoliile pecetluite ale astrelor. Interogația este un "reper semiotic și principal instrument al reflexivității artistice
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ci un "homo interogator", cum l-a numit George Muntean. Interogația lui (acel "Cine ești?" din Memento mori) acționează ca o armă de luptă: ea violează spațiul extramundan extrăgând/relatând, în permanență, despre "semnele" ascunse după lințoliile pecetluite ale astrelor. Interogația este un "reper semiotic și principal instrument al reflexivității artistice". Ea nu e "sterilizatoare, descurajantă, ci bărbătească, prometeică, asociindu-și spre a fi astfel, un cortegiu de emoții intelectuale".29 În fond ne-o demonstrează chiar notația poetului: "În fiece
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
căci ea este materia "piedicilor" pe care le ridică "în contra timpilor": "... Popoare rătăcind pe suprafața / Pământului cel dezolat, deșert ..." (Celsus, în Pacea pământul vine s-o ceară, ms. 2254). Istoricitatea sau omul istoric se dobândește, la M. Eminescu, printr-o interogație a unui eveniment care, deși situat cu precădere în trecut, prefigurează viitorul (chiar efemer): "Martirul, eroul și înțeleptul sunt numai trei forme ale unui și aceleiași identități: adevărul ... Pentru câteștrei există un sacrificiu pentru un lucru care nu sunt ei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
privite ca un spectacol de care eul pare străin și căruia i se refuză dimensiunea sacră. Aspirația către ideal se face totuși simțită, poezia născându-se sub presiunea acestuia și a demolărilor la care el este permanent supus. Cuvântul articulează interogațiile ce se ivesc din acest conflict și desenează cu sobrietate și decizie meandrele îndoielii. I s-au reproșat autoarei o tratare prea detașată a sentimentului și o supralicitare a insolitului, care, alături de sintaxa frântă și eliptică și de un anume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
aproprierea diferitor mijloace de transmitere a mesajelor, Fred Forest pune în discuție un proiect de metacomunicare (în care este analizată comunicarea însăși), plasând mesaje în mass media, structurate după un model auto-contradictoriu, pentru a provoca o ruptură, un paradox, o interogație, intenționând astfel să creeze situații de comunicare care să incite receptorul să pună ordine în mesaje și să le structureze în așa fel încât să aibă un înțeles pentru el, ceea ce i-ar stimula imaginația și l-ar pune în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
un public declarat imatur, dar nu lipsit de receptivitate, legitimează selecția subiectelor și impactul expunerii de tip foileton. Almaș a respectat strict normele ideologice ale regimului național-comunist din anii '70-'80229, ușor de transpus într-un epic facil, cu false interogații, exces de categorizări, intrigi simpliste și afecte tranșante. Contrastul între efortul de întreținere a verosimilității și tonul declamatoriu impus de propaganda epocii a făcut ca povestitorul să se refugieze într-o sfătoșenie perseverentă, care trimite din start istoria la un
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cel Viteaz, care au reluat fără succes luptele cu turcii. 56 Ibidem (de pildă, Girolamo Savonarola, Giovanni Pico Della Mirandola, Albrecht Dürer, Carol al VIII-lea regele Franței sau Tomas de Torquemada). 57 Ibidem. 58 Aici întâlnim, din nou, alături de interogații acuzatoare de genul "care sunt puterile vecine ce râvnesc pământul românesc?", cele două axiome: "apogeul dezvoltării Moldovei este atins în timpul lui Ștefan cel Mare și Sfânt; după moartea lui Ștefan începe declinul Moldovei (s.n. C.M.)" (Irina Burlan, Simona Grigore, Ghidul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
agreând frecvent paradoxul. Fibra lirică a autorului vibrează profund la stimulii operei, dar formația clasicistă temperează expresia verbală. Expunerea avansează calm pe spațiul întins al analizelor, coagulându-se uneori în pledoarii strânse, dirijate lucid spre finalitatea demonstrației de idei. Rare interogații aparent patetice și afirmații aproape sentențioase indică un retorism strunit. Expunerea capătă culoare și relief biografic, întrețesând biografia scriitorului analizat cu contextul istoric, ocazie de a reconstitui convingător împrejurări istorice, destinul unor idei și al oamenilor cu reliefuri limpezi. Spațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
când el se apleacă asupra vieții orășenești. Topica este adeseori afectivă, influențată de poziția naratorului, implicat în evenimentele relatate. La realismul nuvelelor și romanelor sale (Mara, mai ales) contribuie într-o măsură deosebită procedeele retoricii populare (fraze scurte, stil indirect, interogații, expresii și imagini specifice), precum și folosirea unor proverbe și zicători. S. a scris și câteva piese, chiar debutul său scriitoricesc fiind legat de Fata de birău, comedie apărută în „Convorbiri literare” (1871). Ca și celelalte încercări din epoca studenției vieneze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
dispune de sursele psihosociologiei, chiar dacă nu-și poate provoca subiecții să răspundă la anchete și chestionare, istoricul trebuie să-și dovedească abilitatea tocmai prin capacitatea de a găsi asemenea răspunsuri la chestionarele psihologiei sociale, răspunsuri formulate În epocă la alte interogații, Într-o anchetă judiciară sau ecleziastică, Într-o confesiune de jurnal sau o pagină de corespondență. Înseriate astăzi după alte criterii, prelucrate prin analiză de conținut sau grupate În eșantioane reprezentative, asemenea izvoare pot oferi același gen de informații pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tutela Bucureștiului, mai este nevoie de devoluție, autonomie sau parlamente locale? Dar miturile, tradițiile, prejudecățile, construcțiile identitare, care vin din trecut, nu reprezintă oare tendințe cu o inerție mai mare, capabile să răzbească peste fluctuațiile conjuncturale? Dacă vor socoti că interogațiile mele sunt pertinente, voi lăsa de data aceasta pe seama cititorilor plăcerea de a formula răspunsuri. În ceea ce mă privește, dacă dezbaterea pe marginea „autonomiei Transilvaniei” nu mi-a oferit o nouă patrie și nici nu mi-a modificat În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ilustrează tot atâtea căi posibile de contactare, directă sau Îndelung mediată, a mișcării risorgimentale. Între cele două entități se stabilise un sistem de vase comunicante, prin care informația politică și mesajul ideologic circulau insistent, suprasolicitând circuitele pentru a răspunde unor interogații comune. * * * După ce am analizat conținutul mesajului politic italian adresat ardelenilor, dar și câteva modalități de difuzare a acestuia, rămâne de văzut, În continuare, care erau reacțiile societății românești din Transilvania față de mesajul respectiv. În primul rând, se remarcă faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
-o comentând problema irlandeză, și anume dacă toate popoarele sunt egale, dacă toate sunt mature și capabile să Își croiască singure un drum, nu reprezintă o sarcină pentru un demers științific și un studiu istoric, ci doar un prilej de interogație responsabilă pentru fiecare dintre noi. O imagine americană: Benjamin Franklin XE "Franklin" la românii din TransilvaniaPRIVATE Tendința de integrare În ritmul cultural occidental, modernizarea societății și culturii românești În intervalul dintre sfârșitul secolului al XVIII-lea și mijlocul celui următor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și ne Împlinește mai ales Într-un sens estetic, pentru că libertatea de a căuta pe cont propriu este, În primul rând, o frumusețe, o aventură minunată. Dar aceste jocuri captivante, hedoniste, ale explorării fără hotare pot să dea naștere unor interogații pline de mustrări și de reproșuri iritate, dacă privim lucrurile sub raport etic. Care sunt totuși limitele acestei pasiuni de a cerceta și de a nu mai crede decât În luminile Îndoielnice ale propriei conștiințe neliniștite? Cercetători din domeniul medicinei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
intimist. Consecventă formulei lirice alese, autoarea, pentru care interioritatea ritmează întregul curs al timpului obiectiv, se străduiește să depășească monotonia, creând variații la nivelul temelor: primele poezii privilegiază proiecțiile simboliste în peisaj, Pe culmi de gând consemnează „ceasurile chinuite” ale interogațiilor ce îi invadează existența, iar versurile din celelalte cărți refac traseul iubirii și al unei biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor capătă un caracter definitoriu: „Slove de azur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
analiza unei ipoteze și pentru dezvoltarea unui conținut se pot utiliza următoarele surse directe ale conținutului: -surse livrești utilizarea bibliografiilor, a bibliotecilor, a băncilor de date; -anchete prin utilizarea interviului, a sondajelor de opinie sau a chestionarelor; -surse personale utilizarea interogațiilor interioare, înțelegerea altor puncte de vedere și redarea punctelor de vedere proprii. Modalitățile de pregătire a ideaticii necesare unui plan al expunerii textului presupun: a) lectură în limita timpului, a bibliografiei găsite, a materialului specific abordării subiectului vizat (se citește
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
inventariere a unor reflecții mult mai calificate asupra a ceea ce generic este numit ființă umană și mai ales a condiției acesteia într-o lume ce pare să nu vrea să-i facă prea mult loc. Să pară doar? Iar acea interogație, de o infatuare, fără precedent, atunci cănd i se caută un răspuns, interogație a sensului vieții, nu cred că are vreun rost odată ce, fiecare, odată născut, inconștient sau nu, caută răspunsul trăindu-și viața pur și simplu. Să fie definiția
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
ființă umană și mai ales a condiției acesteia într-o lume ce pare să nu vrea să-i facă prea mult loc. Să pară doar? Iar acea interogație, de o infatuare, fără precedent, atunci cănd i se caută un răspuns, interogație a sensului vieții, nu cred că are vreun rost odată ce, fiecare, odată născut, inconștient sau nu, caută răspunsul trăindu-și viața pur și simplu. Să fie definiția vieții, viața însăși, o definiție în miliarde de variante, una fără gen proxim
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
le utilizează discursul lui Pașaliu implică prezența unei priviri exterioare: conjunctivul cu valoare de imperativ ("Să vorbim"), formulele de interpelare directe ("domnul meu", "domnilor studenți"), verbele la imperativ ("închipuiți-vă"), verbele la persoana I, plural, (vedem), și, în egală măsură, interogația retorică ("Dar ce fel de muzică scot ei, când sunt trimiși la plimbare pe digul de piatră?"). Dimensiunea declamatorie a fragmentului subliniază și particularitatea esențială a descrierii ekphrastice reflexive. O descriere ekphrastică reflexivă pune descriptarul și descriptorul într-un context
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
prim volum din trilogie este Refugii. Explicația titlului devine explicită în secvența dialogului dintre Ioana și Helgomar, când Ioana îi încurajează confesiunile îndemnându-l să recite împreună versurile poemului lui Emil Botta, Aproape novembre 31, care se încheie cu o interogație retorică: Unde sunteți 32. Helgomar refuză, pretextând că le strică și o lasă pe Ioana să le recite. Ideea lipsei locului securizant este introdusă chiar din primele pagini ale romanului, când doctorulu Vlad consultă fișa noii paciente, Ioana Olaru, recent
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
desenată, îndeplinind funcția semnificației acustice, de la sunetul pur (onomatopeea, care, incredibil, poate fi tradusă: cocoșul galic se exprimă "cocorico", în timp ce în versiunea germană vorbește limbi străine prin "kikeriki"), până la "gradul zero al foniei", al semnului care nu marchează nici un sunet (interogația tăcută, de exemplu).535 Semnele devin simboluri, care la rândul lor devin semnale pentru lectura benzii (chiar dacă există diferențe notabile între autori în privința utilizării și semnificației lor), semne "cabalistice" care marchează gândurile și vorbele tari, iar metaforele limbajului curent sunt
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]