4,382 matches
-
urât și urina a curs abundent din trupurile lor; și la foarte mulți urina devenise groasă ca mierea de albine; urina altora era aproape roșie sau neagră și aproape la fel de tare ca nisipul râurilor. Și mulți au răsuflat duhori din intestinele lor, asemănătoare cu respirația diavolilor. Și mirosul urât a devenit atât de greu, încât nimeni nu-l mai putea suporta. Și când s-au botezat, îngerul apei a intrat în trupurile lor și din ei au curs afară toate spurcăciunile
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
lichide la masă. Digestia va fi mult îngreunată datorită diluării sucurilor gastrice și nu numai. Este bine chiar să bem cu cca. 30 de minute înainte de masă două pahare cu apă (400-500 ml) deoarece aceasta va mai curăța stomacul și intestinele și, în plus, va lichefia sângele făcând astfel posibilă o mai bună digestie și un mai bun transport al substanțelor prin corp cu ajutorul sângelui. Și ne va aduce și hidratarea de care avem nevoie. Nu este bine de băut în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
minore. Ar fi bine să încetăm „a mai ucide păianjenii cu barosul”. Evitați produse care conțin ouă crude (datorită albușului care nu este sănătos de consumat în stare crudă) conține avidin, o glicoproteină ce împiedică absorbția biotinei (vitamina B7) în intestin; prepararea termică a ouălelor inactivează această proteină lăsând biotina intactă. Încercați să consumați cât mai puțină ciocolată, zahăr și produse ce conțin zahăr (și dulcele dă dependență!) Adoptați un regim alimentar permanent de minimum 50% alimente crude pe zi (până la
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mult Max Blecher. Am scris și despre boală în jurnal și, în general, tot ce am scris a fost sub presiunea bolii. Am rămas cu imunitatea foarte scăzută. Asta înseamnă că nu pot să mănânc decât foarte puține lucruri, pentru că intestinele mele sunt paradite de la tuberculostatice sau m-am născut cu ele gata paradite, deși am fost alăptată trei ani și jumătate. Sub presiunea bolii, am fost liberă și am scris. Dar întotdeauna mi-am respectat condiția de soție și de
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
numai corpul meu, ci toată casa mă durea. Toată lumea. Ceea ce nu e departe de adevăr când naști de-adevăratelea. Doar că în vis nu nășteam un copil, ci îmi nășteam propriile organe. Ieșeau din mine unul după altul - inimă, plămâni, intestine, mă goleam complet. Încercam să-l strig pe H. să cheme ambulanța, doar că tocmai în momentul ăla întreg gâtlejul, cu tot cu corzile vocale, a luat-o la vale prin cervix. Mi-am adunat de pe podea corzile vocale dintr-o baltă
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
la oamenii prăbușiți care le foloseau, la mortar, la armătură, la magazii, la lemnul care începuse să se înmoaie la capete, la inelele cafenii și la mucegaiul verde de pe stucatură, la bărbați și la femei ca la niște sacoșe de intestine. Acest întreg turn de materiale perisabile ridicat pe țărm, care probabil își deversa gunoiul în rîu și a cărui fundație se odihnea în mîl. Ar fi putut cu ușurință să se prăbușească în orice moment, iar pînă în clipa aceea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
astăzi, aproape cenușiu, la fel de cenușiu precum apele unei competiții murdare. Nu-mi era frică. Desigur, n-am dormit în noaptea de dinaintea cursei. În spațiul modern, larg al toaletelor, unde era o duhoare înfiorătoare chiar din zorii zilei, mi-am golit intestinele așa cum mi se întîmpla înaintea fiecărei curse. Am citit programul de cel puțin cinci ori și am învățat pe dinafară numele adversarilor noștri. Eram atît de încordat că am uitat să fiu înfricoșat, iar cînd am ieșit pe apă ca să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lipsa de fonduri. Reorganizarea recentă a Unthankului Mare ne-a dat un personal mai numeros pentru a ne ocupa de numărul sporit de nefericiți, așa că avem mii de experți - urbaniști, arhitecți, ingineri, artiști, renovatori, conservatori, doctori specialiști în sînge, în intestine, în boli ale creierului - și toți stau în fund rugîndu-se ca fondurile să înceapă să funcționeze. — Ce pot eu face? — Poți începe ca funcționar de informații de grad D. Vei sta în spatele unui birou și vei asculta plîngerile oamenilor. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Veneau dintr-o singură direcție, dar veneau repede. Cuprins de panică, făcu greșeala de a-și accelera mișcările. Degetele lui atinseră inima omului, care încetă numaidecât să bată. O clipă mai târziu, degetele scormonitoare ale lui Ixtl descopereau stomacul și intestinele omului. Și le trase însă repede înapoi, cu un mârâit furios, căci găsise ceea ce căuta, numai că, din cauza neatenției lui, nu-i mai era de nici un folos. Pe de altă parte, nu se așteptase ca ființele acestea inteligente să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ăștia parcă s-ar fi înțeles să-i servească pe tavă guulii de care încă mai avea nevoie. Își alese așadar cu grijă viitoarea victimă. Omul pe care îl omorâse fără să vrea îi îngăduise să constate că stomacul și intestinele sunt potrivite scopului său. De aceea, era hotărât să-i vâneze îndeosebi pe bipezii cu stomacul mare. Până să aibă oamenii răgazul de a-l prinde în raza unui proiector, Ixtl o și zbughi împreună cu unul dintre ei. Ajustându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
propriilor lor conduite marțiale. Indiferent de tabăra pe care o aleg, indienii sunt motivați de orgoliul celui care vede gloria ca final al existenței sale. Cruzimea scalpării este parte din codul cultural al războinicului. Sfâșiați de alianțe și de conflicte intestine, indienii lui Battaglia sunt, ca și indienii lui Pratt, pe cale de a fi absorbiți în vârtejul unei istorii de rivalități coloniale care nu este a lor. Ucenicia lui Nightly este rapidă și brutală, eliminând inocența galantă a fostului locuitor din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Doamne, iar m-a luat durerea de cot, oftă doamna Reilly. — Lasă-mă, te rog. Nu vezi că vorbesc? o apostrofă fiul ei. Eu nu mănânc niciodată conserve. Am încercat o dată și am simțit cum încep să mi se atrofieze intestinele. Ești școlit bine, constată Darlene. — Ignatius a terminat universitatea. Apoi a mai petrecut pe acolo vreo patru ani ca să dea un fel de doctorat. Ignatius a absolvit strălucit. — „A absolvit strălucit“, repetă Ignatius înciudat. Te rog definește-ți termenii. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
desprindea de masă și ateriza pe dușumea, aparatul de filmat îi lunecă de pe umăr și se lovi de ciment cu un zgomot surd, de obiect care se sparge, iar din măruntaiele lui ieși filmul, întinzându-se pe podea ca niște intestine. Ignatius ridică aparatul și apăsă butonul destinat să-l pună în funcțiune, dar nu obținu nici un rezultat. O, Isus, la-nchisoare când mă găsești Tu cauțiunea mi-o plătești Tu-ntodeauna-mi dai în dar Gândul că nu trăiesc în zadar. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în micul antreu. Doamna Reilly puse jos punga de hârtie în care adusese fularul și sabia de plastic a fiului ei și întrebă: Ce doriți, domnule Levy? Ignatius! Vino aici și vorbește cu omul ăsta. — Mamă, trebuie să-mi golesc intestinele. S-au revoltat împotriva traumei din ultimele douăzeci și patru de ore. — Ieși din baie, băiete, și vino aici. Ce doriți de la nebunu’ ăsta, domnule Levy? — Domnule Reilly, știi ceva despre aceasta? Ignatius privi la cele două scrisori pe care le scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Abelman trebuie să fi fost foarte ofensat. Când se va descoperi adevăratul autor al scrisorii, ce va pretinde oare Abelman în loc de cinci sute de mii de dolari? O viață de om? Berea părea un acid care îi cobora gâlgâind în intestine. Era plină de gaze. Valva plumbuită le închidea cum face gura strânsă a unui balon. Râgâieli formidabile îi ieșeau din gât, înălțându-se spre globul plin de gunoi al lustrei de sticlă mată. O dată ce i se ceruse unei persoane să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dumneavoastră și îl înghite. Inelul rămâne, totuși, proprietatea dumneavoastră. — Da, spuse judecătorul, dar mi s-ar putea cere să aștept cu răbdare ca el să reapară. — Da, Onorată Instanță. Însă să presupunem că, din diverse motive, inelul se blochează în intestin. Nu ați avea dreptul să îl recuperați? Bineînțeles că da. Nu poate să vi se refuze acest drept. Este proprietatea dumneavoastră, oriunde s-ar afla. Cel care îl înghite își asumă riscul recuperării lui. Koch își spuse că era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
extrem de mult denigrând-o În fața vecinilor și prietenilor ei. Îi plăcea În mod special să atragă atenția asupra a două feluri de mâncare pe care le discredita public de fiecare dată când i se ivea ocazia: picioare de vițel și intestine umplute. Armanoush Își amintea că Rose i se plânsese o dată doamnei Grinnell, vecina de alături. — E strigător la cer, a exclamat doamna Grinnell cu o urmă de dezgust În glas. Și chiar mănâncă intestinele alea? — O, da, a Încuviințat Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ivea ocazia: picioare de vițel și intestine umplute. Armanoush Își amintea că Rose i se plânsese o dată doamnei Grinnell, vecina de alături. — E strigător la cer, a exclamat doamna Grinnell cu o urmă de dezgust În glas. Și chiar mănâncă intestinele alea? — O, da, a Încuviințat Rose din cap cu multă Însuflețire. Le mănâncă, credeți-mă pe cuvânt. Le condimentează cu usturoi și ierburi aromate, le umplu cu orez și le Înfulecă imediat. Cele două femei au chicotit condescendent și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Între naratorul din Aurélia și naratorul cărții mele. Doi visători. Urme de nebunie.“ Luase din bibliotecă o culegere de articole ale lui Karl Abraham și nimerise peste fraza următoare: „Reamintesc că, În inconștientul anumitor nevrozați, o cameră În dezordine reprezintă intestinul plin cu materii fecale“. Așadar, el ar avea un caracter anal? Unul dintre indicii era Încăpățînarea. Era adevărat că se Încăpățîna de cinci ani să scrie o carte pe care nu avea nici un chef s-o isprăvească, și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
deasupra mea, Îmi cădea În spate. Îi ghiceam vârful, dar mă mișcam mai Întâi În jurul lui și apoi Înăuntrul arcelor de la baza lui. strivit Între un picior și altul, Îi măsuram cu privirea gleznele, pântecul, părțile rușinoase, Îi ghiceam vertiginosul intestin, totuna cu esofagul din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de a Întuneca lumina ce-l Înconjura, iar pe măsură ce mă mișcam, Îmi oferea, din perspective diferite, mereu alte bolți cavernoase ce decupau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
convinși că l-ar poseda și că e un secret veritabil pentru că, dacă ar fi fost fals, l-ar fi dezvăluit. Timp de secole, căutarea acestui secret fusese liantul care Îi ținuse la un loc, fie chiar cu excomunicări, lupte intestine, Întrajutorări. Acum, ei erau cât pe ce să-l cunoască. Și au fost asaltați de două spaime: că secretul ar putea fi de natură să-i dezamăgească și că - devenind cunoscut tuturor - n-ar mai rămâne nici un secret. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unui canar). Cu toate astea, visă pubele uriașe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli În sos și cu organe sexuale tăiate. Viermi uriași, la fel de mari cât pasărea și Înarmați cu ciocuri, Îi atacau cadavrul. Îi smulgeau piciorușele, Îi sfâșiau intestinele, Îi spărgeau globii oculari. Se trezi În noapte tremurând; era abia unu și jumătate. Înghiți trei comprimate de Xanax. Astfel se termină prima lui zi de libertate. 2 La 14 decembrie 1900, Într-o comunicare făcută la Academia din Berlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a Treia să invadeze Ohrdruf-ul, primul lagăr nazist de exterminare pe care aveau să-l vadă americanii. Am fost dus acolo, forțat să privesc totul - gropile cu var, spânzurătorile, stâlpii unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea să spânzure șase inși deodată. Când am văzut-o eu, de capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-și scena triumfului. — Desigur, există și o parcare subterană, explicase el pe un ton încurajator în timp ce avocatul examina buruienile de sub un birou secular. Hugo spera să nu i se pună prea multe întrebări în legătură cu parcarea. Ideea de a coborî în intestinele umede ale clădirii ca s-o inspecteze nu-l atrăsese prea tare. Așa că Hugo nici nu se obosise. De altfel, nu inspectase cu prea mare atenție nici „apartamentul“ propriu-zis. Însă detaliile nu erau punctul lui forte. El era omul imaginilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce înseamnă graviditatea. Lecția era ilustrată cu ajutorul unui carton uriaș și foarte colorat reprezentând o secțiune transversală a corpului feminin însărcinat. Cartonul era proptit pe un șevalet. Hugo s-a cutremurat văzând rinichii colorați într-un roșu țipător și tuburile intestinelor și mușchii contorsionați ai inimii. S-a holbat îngrijorat, venindu-i aproape să vomite, la copilul roz, așezat cu susul în jos în pântecele ilustrat. Hugo nu știuse că pruncii se formează cu capul în jos. În mod sigur, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]