1,743 matches
-
lăsa, continua bombănelile. Agresiv, arogant, să-l iei la palme, nu alta... Un picior pe scară, pardesiul larg deschis, valize în fiecare mână, valize spectaculoase, piele adevărată, groasă, zeci de etichete colorate, turistul venea de la Monte Carlo. Asta îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul dromaderei flutura o eșarfă lungă DIOR, carouri roșu verde, ciocoiul scuipa invective, contra șoferului, contra călătorilor, contra murdăriei, putorii, țopeniei, contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu știu ce-ar trebui să-ți urez. — Poate că știți. Știți destule... prea multe. Dar nici ceea ce știți nu v-ar ajuta. Urați-mi să trăiesc într-o epocă neinteresantă... Irina îl privește. Verdele tulbure al privirii ei îl intimidează, vocea ei răgușită și arsă îl intimidează. — Poetul acela oriental, doar știți... se ruga zilnic pentru asta. Să-l ferească cel de sus de o epocă interesantă . Câtă dreptate avea, câtă dreptate... — Poate că n-ai suporta. N-ai suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
urez. — Poate că știți. Știți destule... prea multe. Dar nici ceea ce știți nu v-ar ajuta. Urați-mi să trăiesc într-o epocă neinteresantă... Irina îl privește. Verdele tulbure al privirii ei îl intimidează, vocea ei răgușită și arsă îl intimidează. — Poetul acela oriental, doar știți... se ruga zilnic pentru asta. Să-l ferească cel de sus de o epocă interesantă . Câtă dreptate avea, câtă dreptate... — Poate că n-ai suporta. N-ai suporta. Ai suporta greu, crede-mă. La fel de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că pentru el chiar e normal, am o revelație subită. O, Doamne. Poate că are un valet care Îi face În fiecare zi ceai și Îi calcă cămașa. Și ce dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cântărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
importante. Nu poate să lase totul baltă, oricât de mult ar vrea. Sigur că nu, zic iute. Oricum, o să fie bine. Atunci o să mă duc doar eu la prânzul ăsta cu ea, da? adaug, de parcă n‑aș fi absolut deloc intimidată de această perspectivă. — Trebuie să se ducă întâi la centrul de înfrumusețare, zice Luke, și îți propune s‑o însoțești. A, da? zic prudentă. Păi, ar putea fi distractiv... — E o șansă de a vă cunoaște mai bine. Sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Savoy, privindu‑mă radios. În timp ce mă așez, face semn unui chelner. — Gin tonic pentru doamna, vă rog. Ridică din sprâncene către mine. Corect? — Da, te rog. Îi zâmbesc recunoscătoare. Deși am vorbit atâta cu el la New York, mă simt puțin intimidată de revedere. — Deci, zice, în timp ce chelnerul îmi aduce băutura. S‑au întâmplat destul de multe de când am vorbit ultima oară. Ridică paharul. Noroc. — Noroc. Iau o înghițitură. Cum ar fi? — Cum ar fi că Alicia Billington și încă alți patru au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o șleahtă de cerșetori. E îngrozitor că n-ați auzit de marxism și leninism. Suntem în armată ca să schimbăm lumea, nu doar ca să ne umplem burta. Mă enervează. Țărăncile se uită de la una la alta - nu știu ce să-i răspundă. Le intimidează. O întreb pe femeie cum o cheamă. Fairlynn, răspunde ea. Mi-a fost pus acest nume după poeta antică Li, Reflecție Pură. Ai auzit de opera ei? Superbe versuri! Ce ești? o întreabă tinerele țărănci pe Fairlynn. Poetă. Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
această criză, deși nu neapărat și de una viitoare. Pe chipurile acelor oameni se citesc anumite întrebări lăsate în aer. De ce e Kang Sheng agresiv și nemilos când se ocupă de alte cazuri, dar pe acesta îl cocoloșește? * Kang Sheng intimidează și nu își face niciodată probleme despre ce cred alții despre el, cu excepția lui Mao. Iar Mao îl tot avansează. În timpul căsătoriei, ea descoperă că numai atunci când urmează sfaturile lui Kang Sheng are succes. Kang Sheng este educația ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de cântece pentru tobă din Shan-dong, O colecție de cântece populare din Jiao-dong, Cântecele Pădurii din Shan-bei și Clasicii banjoului cu o singură coardă. Plăcerea este imensă. Și cu toate astea nu mă pot exprima pe deplin. Poziția mea îl intimidează. Există întotdeauna o distanță între noi. Pentru toată lumea din China, eu sunt femeia lui Mao. Nici unui bărbat nu-i este îngăduit să aibă gânduri personale în legătură cu mine. Deși mi-ar plăcea să fiu mai apropiată de Yu, sunt rezervată. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
reprezint pe Mao, dar de fapt nu fac parte din viața lui. Habar nu am cum îi trec zilele. Nu-mi face plăcere să alerg după amantele lui și nu îmi place faptul că el găsește plăcere în a mă intimida. Îmi tot spune cum le-ar plăcea comandanților lui (dar nu le spune pe nume) să mă sufoce în propriul meu pat, e obositor și doar să țin pasul cu imaginația lui. Mai ales atunci când face pe zeul și diavolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care...? — Nu... De văzut nu pot spune... Sau poate că... Nu știu, n-am de fapt nici o dovadă... E vorba mai degrabă de atmosfera crispată... Dar și pentru ei tu erai cineva nou, necunoscut! Și renumele tău putea să-i intimideze! Putea fi așa la Început, de acord. Pe urmă, relația ar fi trebuit să se normalizeze, dar nu. Chiar și atunci când am mers cu toții În orășelul nostru, prea tăceau. Nu mă pierdeau o clipă din ochi, dar tăceau. Erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
altădată, Îmbătrânit ca și el. A insistat să Îi fac o vizită acasă. Până la urmă, ca să nu mai dau cu ochii de el În fiecare dimineață, În stradă... —În stradă? De ce?... Nici până la sfârșit n-am Înțeles de ce... Poate Îl intimidau recepționerii, care depășeau măsura și În privința slugărniciei, și În privința obrăzniciei. Depinde doar cu cine vorbeau. Poate era obsesia paranoică, pe care o au mulți dintre cei de acolo, că sunt urmăriți. Cristian se uita tot timpul În toate părțile, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atrăseseră atenția că nu are voie să iasă afară. Ce nesuferiți! Oboseala o sili să revină în pat. O rază de soare gâdila nasul ursului cu blana întinsă pe podea. Ursul acela fioros, cu gura deschisă și colții mari, o intimida ori de câte ori se simțea vinovată, ori de câte ori strica sau spărgea, fără să vrea, câte ceva din casă. Atunci începea să-i împodobească urechile cu funde, flori sau mărgele colorate. Gătit ca de sărbătoare, ursul se îmblânzea dintr-odată. Și această trecere de la încruntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asculta și tăcea. Avea cu totul alte amintiri. Bunicul îi apărea din copilărie stând drept și privindu-l ca de la o mare depărtare pe sub gugiumanul impresionant din samur. Deși simțea o undă de tutun parfumat și de levănțică, bunicul îl intimida. Știa că sub nici o formă nu trebuia să-i apară dinainte atunci când suferea de melanholie și se închidea în odaie. Apoi, când avea aproape cinci ani, Iancu îl descoperise dormind pe o masă mare, în mijlocul holului. Se temuse că iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Julia s-a uitat la ea cu același dispreț cu care ar fi privit un vagabond care i-ar fi cerut să-l sărute franțuzește. —Ei, hai, termină! Doar are copiii, nu? Alison a clătinat din cap fără nici un cuvânt, intimidată de frumusețea femeii. Era sigură pe ea în prezența oamenilor pe care îi cunoștea sau în rarele ei momente de furie, dar altfel îi lua mult timp până când să iasă din cochilie. —Ei, în cazul ăsta, ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
uite și să-și vadă de viață. Susan a pus o mână pe brațul lui Alison, indicând astfel faptul că voia să vorbească. Am dreptate presupunând că tipa nu știa nimic de nuntă? Alison, care continua să se simtă puțin intimidată de Julia, a fost recunoscătoare pentru abordarea mai blândă. — Da, a răspuns ea zâmbind emoționată. Eu am crezut că băieții au venit cu permisiunea mamei, dar, mai târziu, am aflat că Luca nu-i spusese nimic și-o mințise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-ți pierzi și ceilalți dințișori cât mai repede cu putință, nu? Susan s-a simțit din nou ca o fetiță de opt ani, stând mută în fața îngrozitoarei directoare de școală care-o mustră. Dar, din fericire, Nick era rareori intimidat de soacră-sa. —Jenny, copilul o să-și cumpere un baton mic de ciocolată, nu acid citric, a replicat el. Și-acum dă-mi voie să vă duc bagajele sus, a continuat el înșfăcând geanta de voiaj de la picioarele femeii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ascunsese după o tarabă, să se pună la adăpost de câine și, totodată, să-l observe pe Milică fără să fie văzut, și-acuma miră-te, prostovane, de unde plouă cu șuturi în fund, hi-hi-hi... Într-adevăr, se mira, dezorientat și intimidat de atâtea perechi de ochi urmărindu-l cum ține lesa cu amândouă mâinile și trage de câinele întărâtat, care nu se mai oprește din lătrat, gata să-l trântească și să fugă cu el târâș ca să dea iama prin lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mea, păi, neamurile. Nimeni nu-i chiar singur pe lume și nici de tot străin... Ba tocmai că bătrânul pare cumva înstrăinat, reținut, căindu-se poate că a fost cândva prea aspru cu fiică-sa, și totodată parcă l-ar intimida prezența lui Rafael, îmbiindu-l și poftindu-l, taicule, bine-ai venit, fă-te comod, și el lungește gâtul după nepotul ăsta nou, de care ia cunoștință cu întârziere. Pare să-l ceară Mirelei și ea ezită o vreme, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de aerobic și cu un fizic cam slab, Jeff se afla pe cea mai joasă treaptă. Bărbații din meseria asta sufereau foarte mult. Unii dintre cei ce luau steroizi În neștire, Îi numeau „fetițe“ - foarte original - și Încercau să-i intimideze cu privirea atunci când se Întâlneau pe coridor (dacă nu chiar mai rău). Jeff făcea exerciții câte două ore pe zi și, În ciuda acestui lucru, era deseori tachinat pentru că preda În fața unei mulțimi de fete, săreau În sus și-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea. Ochii i se Îngustară puțin, dar continuă să vorbească de parcă Întreruperea nici n-ar fi existat. Știam că semnarea acelei mărturisiri era un mijloc de a-l scoate din Închisoare. Mintea nu-mi era limpede, iar ei m-au intimidat. — O, desigur, sărmană creatură fragilă și lipsită de apărare. Ei bine, sunt fericită că-ți pot oferi un public În fața căruia să-ți repeți spectacolul, am spus sarcastic. Dar Jeff? La asta te-ai gândit? Tot mai crezi că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sosește rândul lui Omar, vizirul se apleacă la urechea sa și șoptește: — De astăzi Într-un an, să fii la Isfahan, ca să vorbim. Khayyam nu este sigur că a Înțeles bine, simte un soi de șovăială În suflet. Personajul Îl intimidează, ceremonialul Îl impresionează, zarva Îl amețește, urletele bocitoarelor Îl asurzesc; nu mai are Încredere În simțurile sale, și-ar dori o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește În altă parte, reîncepe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tata nu mi-a răspuns. Am deschis televizorul. Duminică dimineață, dădeau totdeauna Daktari sau Flipper, pe urmă venea emisiunea pentru armată. Militarii erau foarte prietenoși cu toții și se uitau drept la aparatul care-i filma, încât uniformele lor nu te intimidau nici un pic. Aveam o armată populară cum nu s-a mai văzut, cu multe fețe zâmbitoare și tancuri strălucind de curățenie. „Băieții noștri își fac datoria”, vorbea un locotenent la microfon. Era alt locotenent decât acela care-i trăsese nevestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai venit patru străini, singurii ale căror răspunsuri la anunțul lui Davey au sunat destul de normal. Cea mai vorbăreață este Charlotte, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni bufanți, în carouri. Sinceră să fiu, nu prea îmi place tipa, mă cam intimidează. Ben arată ca un om normal, Jennifer e drăguță, roșcată și foarte tânără, Jim e un tip trist, are în jur de patruzeci de ani, o haină gri și o pereche de pantaloni bej de nailon, foarte șifonați. În comparație cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
paradoxal, am impresia că fluența și naturalețea primilor doi protagoniști i-au speriat pe ceilalți. Și eu mă simt la fel. Erau așa de siguri pe sine, așa de nerăbdători să ne spună povestea lor, încât aproape că ne-am intimidat. Mi-e frică să nu mă bâlbâi, să nu mă repet și oricum n-aș putea ține un discurs atât de bine articulat. Uitându-mă în jur, îmi dau seama că am dreptate. Jennifer își răsucește părul într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]