1,269 matches
-
studiată formă a comunicării umane; are formă orală și scrisă, folosind așadar canalul auditiv și vizual; * Paraverbalănu poate exista decât în interdependență și concomitent cu cea verbal, constând în caracteristicile vocii, particularitățile de pronunție, intensitatea rostirii, ritmul și debitul vorbirii, intonația, pauza etc. * Nonverbalăinformația este codificată și transmisă printr-o diversitate de semnale legate de postura, mișcarea, gesturile, mimica, înfățișarea partenerilor, privirea, orientarea corpului, distanța etc. * Mixtăconstă în combinarea tipurilor precedente; După finalitatea actului comunicării: * Accidentalăconstă în transmiterea întâmplătoare a unor
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
COMUNICAREA PARAVERBALĂ Definiție Comunicarea paraverbală este acel tip de comunicare ce presupune modalitatea de folosire a vocii, a tonalității acesteia, pauzele din cursul rostirii, producând o anumită reacție receptorului. Vocea devine astfel un instrument de persuasiune. Variind volumul, ritmul și intonația, este menținut interesul ascultătorilor. Prea scăzută sau prea ridicată, vocea nu este ascultată. Tot de paraverbal țin și: tusea semnificativă (ce atrag atenția receptorului), debitul verbal (numărul de sunete emise într-o unitate de timp, care este fie o manifestare
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
nu este ascultată. Tot de paraverbal țin și: tusea semnificativă (ce atrag atenția receptorului), debitul verbal (numărul de sunete emise într-o unitate de timp, care este fie o manifestare temperală sau afectivă, fie o modalitate de a influența destinatarul), intonația (variația de înălțime a tonului), bâlbâiala, prelungirea unor silabe sau accentual de insistență (subliniază intenția vorbitorului), inflexiunile vocii (variații făcute cu un anumit scop), fluierat (admirativ sau depreciativ) etc. Rolul comunicării paraverbale Comunicarea paraverbală este importantă deoarece, prin aceasta, se
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
PARAVERBALE ÎN PRODUCEREA ȘI RECEPTAREA MESAJELOR: Citiți de două ori fiecare din următoarele enunțuri accentuând de fiecare dată un alt cuvânt din text, astfel încât semnificația mesajului să difere. Elevii vor nota în caiete sensul enunțului oral. Apoi, folosindu-vă de intonație, încercați să surprindeți stări sufletești diferite, în funcție de tonalitatea folosită (supărare, tristețe, nervozitate, ironie, bucurie, sfidare, dezinteres, mirare, incisivitate etc.) a. Ioana te-a așteptat aseară până târziu. ................................. b. Claudiu întârzie la orice întâlnire. c. Nu știu ce să mă mai fac cu
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
în silabe, legarea silabelor în cuvinte, propoziții și fraze sunt aspecte de ordin material al vorbirii. Aceste aspecte sunt discriminate prin tact și auz, dar pot fi observate chiar și cu ochiul liber. Elementele prozodice ale vorbirii: accentul, ritmul și intonația sunt importante deoarece ajută la stabilirea de raporturi logice între cuvinte, sintagme și propoziții și predau o stare sufletească. Ritmul vorbirii. Noțiunea de ritm este foarte complexă. Prin ritmul vorbirii înțelegem viteza de emitere a cuvintelor pe o unitate de
Implementarea unui ritm normal ?n vorbirea copilului deficient de auz by Daniela Maja [Corola-publishinghouse/Science/83970_a_85295]
-
Dacă ritmul este corect, atunci aceste greșeli nu reduc inteligibilitatea vorbirii; ex: cuvântul „ îmbrăcăminte” pronunțat greșit, dar cu un ritm corect, devine inteligibil. In clasele mari, educarea ritmului se completează cu formarea și consolidarea autocontrolului asupra inflexiunilor vocalice cerute de intonație și modularea conștientă a vocii pentru a reda anumite stări. Ritmul, accentul și intonația sunt dependende de durata pronunțării și de ritmica respiratorie. Pentru a nu altera pronunția și prin urmare sensul cuvintelor trebuie să se stabilească în echilibru între
Implementarea unui ritm normal ?n vorbirea copilului deficient de auz by Daniela Maja [Corola-publishinghouse/Science/83970_a_85295]
-
pronunțat greșit, dar cu un ritm corect, devine inteligibil. In clasele mari, educarea ritmului se completează cu formarea și consolidarea autocontrolului asupra inflexiunilor vocalice cerute de intonație și modularea conștientă a vocii pentru a reda anumite stări. Ritmul, accentul și intonația sunt dependende de durata pronunțării și de ritmica respiratorie. Pentru a nu altera pronunția și prin urmare sensul cuvintelor trebuie să se stabilească în echilibru între fonație și respirație.
Implementarea unui ritm normal ?n vorbirea copilului deficient de auz by Daniela Maja [Corola-publishinghouse/Science/83970_a_85295]
-
sau fonartria sau tehnica vorbirii) este parte componentă a procesului de demutizare și presupune: - formarea și exersarea respirației - exersarea organelor fonatorii - educarea sensibilității vibrotactile și interacțiunea analizatorilor - emiterea și formarea vocii - corectarea defectelor de pronunție - învățarea elementelor prozodice ( ritm, accent, intonație) d) lexicul ( vocabularul) Îmbogățirea vocabularului pentru surzi este de o importanță cardinală căci numai astfel se trece spre abstractizare și generalizare. Trebuie să stăpânească forme flexionale pentru a înțelege corect mesajul și pentru a construi mesaje inteligibile. Pentru a înțelege
Formarea abilit??ilor de comunicare la copiii deficien?i de auz by Sasu Eleonora [Corola-publishinghouse/Science/83972_a_85297]
-
slab dezvoltat, prezintă dificultăți în decodarea semantică<footnote Pufan C. (1982), Elemente de surdopsihologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București footnote>. Limbajul persoanelor deficiente de auz este puternic influențat de deficiența senzorială existentă. Astfel, în planul vorbirii, modul de exprimare nearmonios, intonația stridentă sau monotonă, ritmul și calitatea articulării perturbă inteligibilitatea vorbirii. În cazul persoanelor hipoacuzice, care au posibilitatea de a percepe unele sunete și cuvinte, vocabularul se dezvoltă mai repede în raport cu cel al indivizilor cu deficiență auditivă profundă, aceștia ajunând să
Caracteristici ale activit??ii de ?nv??are ?i evaluare la elevul deficient de auz by Constantin Romaniuc , Elena Cre?u , Stela F?nt?n? [Corola-publishinghouse/Science/83967_a_85292]
-
puternic influențat de deficiența senzorială existentă, fiind afectate în planul vorbirii modul de exprimare și calitatea discursului, neexistând feedback-ul sonor de corecție sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, așadar, deficitar pe linia exprimării (nearmonioase), a intonației (stridentă sau monotonă), a ritmului, a calității articulării, fapt ce perturbă inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete și cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid decât cel al surzilor, astfel că ei
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
sonore. În alb se vedea luminozitatea, în negru renunțarea, pocăința, în roșu focul, în galben aurul, în verde tinerețea. Fondul icoanei era fie de aur strălucitor, fie galben imitând aurul. Artiștii urmăreau culoarea dominantă, iar celelalte culori dă‑ deau diverse intonații și completări. În anul 1453, otomanii au cucerit Constantinopolul și arta își încetează reprezentarea și mai ales dezvoltarea în Orientul creștin deja guvernat de Im‑ periul Otoman; chiar dacă a continuat să existe, ea a supraviețuit aproape din inerție. În alte
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
înțelegerea lumii prin arta muzicală. COMPETENȚE SPECIFICE ȘI CONȚINUTURI 1. Operarea cu elemente de limbaj specific în abordarea creațiilor muzicale COMPETENȚE SPECIFICE CONȚINUTURI 1.1. Valorificarea tehnicilor de interpretare instrumentală în formarea unei citiri cursive; tehnici de interpretare instrumentală (acordaj, intonație); citire la prima vedere; 1.2. Citirea partiturii respectând elementele de limbaj cunoscute; citire la prima vedere; elemente de limbaj muzical (ritmicomelodice, tempo, agogică, dinamică); 1.3. Sesizarea structurilor unei lucrări muzicale audiate sau executate prima oară; celula, figura, motivul
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
cu nivelul de dezvoltare instrumentală al elevului; să familiarizeze elevul cu epoca și stilul de creație; să fie diversificat și atractiv; să asigure în permanență materialul didactic la clasă; Intervenția profesorului în timpul citirii la prima vedere va fi necesară atunci când intonația sau ritmica nu sunt juste. Pentru realizarea unei citiri de partituri cursive și corecte, profesorul îi va indica câteva repere ce preced execuția: titlul lucrării compozitorului, pentru a putea deduce câteva date privind epoca, stilul și conținutul lucrării; indicația de
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
răspunsurile din care vom identifica competențele. 1. Ana-Maria Boiangiu, oboi: „Am făcut cunoștință cu domnul profesor Gunther Passin și cu două studente ale acestuia, Verena și Magdalena. Am primit o metodă scrisă de domnul profesor Gunther Passin, pentru exercițiile de intonație, tehnice, game, arpegii, articulație, accente și tot ce ține de partea tehnică și interpretativă. Am lucrat Sonata în do minor de Haendel, am făcut exerciții ritmice pe pasajele de virtuozitate din sonată, partea a II-a. Am învățat tot ce
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
pot fi dobândite în urma calificării prin liceu - filiera vocațională Nr. Profilul Calificare profesională Unități de competență 1. Muzică Corist 1. Descifrarea știmei corespunzătoare registrului vocal, din piese corale de dificultate medie; 2. Susținerea partidei vocale corespunzătoare, respectând tehnica vocală și intonația; 3. Interpretarea adecvată, înscrisă în cerințele dirijorului (tempo, dinamică, frazare, etc.); 4. Instruirea grupului coral (vocii) din care face parte; 5. Exersarea individuală a repertoriului; 6. Respectarea disciplinei specifice unei fromații muzicale (exercițiul individual, repetiții, spectacole, etc.); 7. Comunicarea interactivă
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
interacțiune psiho-socio-culturală între persoane și pentru a fi optimă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 1. consistență de conținut a mesajului, dată de cantitatea de informație cuprinsă în mesaj și semnificativă pentru ambii interlocutori; 2. expresivitatea comunicării elaborată și asigurată prin intonație, calități de stil, pauze logice; 3. inteligibilitatea celor comunicate. În cadrul comunicării se pot distinge mai multe tipuri de comportament: i. Comportamente pozitive: * De solidaritate (încurajează, ajută, valorifică efortul altora); * De destindere (caută diminuarea tensiunii, se declară satisfăcut); * De acord (acceptă
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
două structuri vezi Nicula, în acest volum, p.). Deoarece în sintagmele de tip (ii), articolul hotărât contribuie la integrarea discursivă a nominalului, demonstrativul își pierde funcția de determinant, compensând-o printr-o funcție pragmatică de marcare a forței ilocuționare, alături de intonație și de structura sintactică a enunțului: critică, nemulțumire, dezacord: dar acuma domnu băsescu: ne CEre:┴ că nu sînt BUNE XEroxate. CE facem NOI cu actele astea î mergem la notariAT↑ plătim↑ sîntem penSIonari cu opsute de mii pe lună. C
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
substituibil prin toate sinonimele sale de la nivelul sistemului (ne apărați pe noi chiar de noi/*ne apărați pe noi de noi personal/*ne apărați pe noi de noi în persoană/*ne apărați pe noi de noi singuri) , iar emfaza prin intonație pare insuficientă (?ne apărați pe noi de NOI). Substituțiile sunt blocate de sistemul intradiscursiv de presupoziții: progresia discursului pune în evidență existența presupoziției "nu există o justificare pentru prezența forțelor de ordine, nu există un inamic de care forțele de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
optimizare a comunicării, așa după cum indică pauzele și intercalările din exemplele de mai sus: vorbitorul își dă seama că referentul, pe care inițial l-a presupus accesibil interlocutorului, ar putea fi greșit decodat de acesta. În funcție de semnificația enunțului și de intonație, dubla actualizare în discurs a unui referent, prin pronume și prin substantiv, generează forțe ilocuționare precum: amenințare, reproș, dojană. 6.2. Asertivitatea Când vorbitorii optează pentru a-și asuma punctul de vedere, au la dispoziție mai multe structuri sintactice: (i
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
prin diverse procedee intonaționale și/sau sintactice, dobândește statutul de cel mai proeminent element discursiv; focusul în cadrul enunțului poate coincide cu tema sau poate fi diferit de aceasta. Vezi și DSL, s.v. 10 Alte strategii de focalizare a subiectului sunt intonația emfatică (Rezultatul mă interesează), însoțirea subiectului printr-un intensificator (Tocmai rezultatul mă interesează), izolarea sintactică prin circumstanțialul de relație (Cât despre rezultat, mă interesează foarte tare), reluarea subiectului prin pronume neutru (Rezultatul, asta mă interesează), construcțiile scindate (Ceea ce mă interesează
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a vorbirii, ci față de un Întreg complex care acompaniază această vorbire și În anumite situații, de stimuli nonspecifici pentru vorbire, care o preced sau o succed. Numărul acestor stimuli nespecifici este extrem de mare - gesturi, umblet, expresie facială, expresia ochilor, dicție, intonație, numeroase mișcări neobservabile, prestigiul persoanei care vorbește, starea fiziologică de așteptare ori de trebuințe biologice ale receptorului și, În general, orice care În momentul respectiv este legat de cuvintele pronunțate. Acești factori care prin ei Înșiși nu au o semnificație
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Manuela HUŢUPAŞU, Mihaela ŞIMONCA () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93093]
-
fiziologică de așteptare ori de trebuințe biologice ale receptorului și, În general, orice care În momentul respectiv este legat de cuvintele pronunțate. Acești factori care prin ei Înșiși nu au o semnificație concretă pot Întovărăși orice vorbire. De exemplu, o intonație mânioasă poate fi implicată nu numai În cuvinte care exprimă furia dar și În acelea care exprimă dragostea. (id. p.160) Pentru o mai bună Înțelegere a acțiunii acestor factori, Lozanov accentuează faptul că, În cadrul relațiilor/comunicării umane, foarte important
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Manuela HUŢUPAŞU, Mihaela ŞIMONCA () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93093]
-
scrie pe note muzicale cântecul „Cărăbuș, cărăbuș”. Se denumesc sunetele muzicale respective notelor muzicale din cântec, se folosesc gesturi fononimice sau se indică silabele muzicale corespunzătoare, fiecare fragment muzical în parte, până la terminarea cântecului. - se solfegiază cântecul, în scopul asocierii intonației dintre sunete și, respectiv, notele muzicale corespunzătoare.exerciții de intonație pregătitoare pe „portativul mut”, sau pe scăriță. - exerciții de dictare melodică și improvizație melodică orale. - interpretarea cu ajutorul instrumentului a unor cântece, însușite prin solfegiu. 2. Structura de predare a unei
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
muzicale respective notelor muzicale din cântec, se folosesc gesturi fononimice sau se indică silabele muzicale corespunzătoare, fiecare fragment muzical în parte, până la terminarea cântecului. - se solfegiază cântecul, în scopul asocierii intonației dintre sunete și, respectiv, notele muzicale corespunzătoare.exerciții de intonație pregătitoare pe „portativul mut”, sau pe scăriță. - exerciții de dictare melodică și improvizație melodică orale. - interpretarea cu ajutorul instrumentului a unor cântece, însușite prin solfegiu. 2. Structura de predare a unei măsuri de 2/4 Partea I - repetarea unor recitative, în
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
pauza de jumătate de timp;Solfegierea exemplelor muzicale din manual;Cântarea instrumentală a pauzei de jumătate de timp. 4. Lecția de consolidare a cunoștințelor de tehnică muzicală - recapitularea sunetelor muzicale și respectiv, a notelor muzicale, pe bază de exerciții de intonații, solfegiere, dictare orală și improvizație; - lectura muzicală a unor cântece învățate și a altor exemple muzicale noi, înscrise în manualul de muzică; - cântarea instrumentală a exemplelor muzicale în lecții de consolidare, va putea îmbrăca forma unor acompaniamente, care să contribuie
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]