1,401 matches
-
un studiu în cine știe ce revistă semiconfidențială îți aduce 50 de puncte, în timp ce „alte publicații în străinătate” de-abia dacă îți aduc cîte 5 puncte per buc. Stați liniștiți deci, nu fac o pledoarie pentru revenirea la aceste proceduri ! Altceva mă intrigă și neliniștește. Mă intrigă și mă neliniștește faptul că fiecare nouă instanță legiutoare, mai mică sau mai mare, pornește de la premisa că predecesorii au fost niște escroci, că au permis și chiar încurajat furtul și că acum trebuie împiedicați cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
revistă semiconfidențială îți aduce 50 de puncte, în timp ce „alte publicații în străinătate” de-abia dacă îți aduc cîte 5 puncte per buc. Stați liniștiți deci, nu fac o pledoarie pentru revenirea la aceste proceduri ! Altceva mă intrigă și neliniștește. Mă intrigă și mă neliniștește faptul că fiecare nouă instanță legiutoare, mai mică sau mai mare, pornește de la premisa că predecesorii au fost niște escroci, că au permis și chiar încurajat furtul și că acum trebuie împiedicați cu orice preț. De multe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu care scria ceva în caiet. Aveam impresia că erau cuvinte încrucișate. Cînd ieșeam, pe la prînz, nu mai era acolo. Dispărea. Mă întrebam totdeauna unde putea fi, de unde venea și unde se ducea. Desigur, unul dintre vagabonzii orașului, dar mă intriga. Mai ales umbra de zîmbet cu care completa careurile sale de cuvinte încrucișate, fără să acorde vreo atenție trecătorilor. — De ce o luați mereu pe aici, și nu pe la stop ? m-am pomenit într-o zi că mă întreabă, așa, din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unul, răspunsei măgulit. ― Nici jumătate cât el, șopti mai mult pentru sine. Plecă ochii în caiet și începu să scrie "Robi Thakkur", și în caractere bengaleze, și în caractere europene. Aceasta mă enervă din mai multe motive; întîi, pentru că mă intriga pasiunea ei pentru un bărbat de șaptezeci de ani; al doilea, pentru că se depărtase discuția de la Geurtie (prin care, crezul eu un moment, aș fi făcut-o un pic geloasă); în sfârșit, pentru că bănuiam că își bate joc de mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și d-ta, tot cu dedicație, exemplarul d-tale. Bătu din palme. Îmi aduse cerneală și de-abia își putea stăpâni nerăbdarea, în timp ce eu scriam: "Prietenei mele Maitreyi Devi, de la un elev și profesor, în amintirea etc". Acel "etc." a intrigat-o. Pe exemplarul ei scrise doar atîta: "Prietenului". ― Și dacă această carte e furată de cineva? ― Ce are a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cartea pe care o scriu în colaborare. Să vi-l spun eu: Teologia și demonologia electricității... Îi plăcuse titlul. Îl notase în caietul lui intim, după ce rezumase prima întîlnire și încercase să precizeze semnificația incidentului din 23 iunie 1955. Îl intriga faptul că explozia care, pentru motive politice, trebuia să arunce în aer o statuie fusese anulată de ploaie și înlocuită cu trăsnetul care in-cendiase stejarul centenar. Prezența dinamitei constituia un element caracteristic epocii contemporane. Din acest punct de vedere, incidentul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai fi putut găsi decît o autoevaluare care să-ți pună în circulație abilitățile personale? F) Limbi străine + carnet auto Cerința cunoașterii uneia sau a mai multor limbi străine nu mai este o noutate pentru nimeni și nici nu mai intrigă: deschiderea frontierelor către Europa face indispensabilă cunoașterea de limbi străine (dacă relaționați cu străinătatea, sub forma unei corespondențe directe; dacă utilizezi Internetul sau, pur și simplu, dacă ești nevoit să te informezi, în pregătirea ta, citind periodice sau lucrări de
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
nas la mirosurile de pe scară, lucrul acesta n-are să-l deranjeze pe înțeleptul tânăr. Dimpotrivă. Așa că își continuă dezinvolt conversația : — ...vremea s-a întâmplat să fie călduroasă, dar Brătianu cu căciula pe cap ! Un fapt care nu putea să nu intrige, dat fiind că el era unul dintre cei care țineau de cordoane ! Totuși, să vezi diplomații arborând cea mai adecvată ținută, iar prim-ministrul cu căciulă pe cap... Pentru ultima oară te mai uiți la pendulă și hotărârea ta de-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că simte... Bineînțeles, nimeni nu o lua în seamă ! Și ce crezi ? Cam la vreun an după ce a murit madam Ana, primim o vizită. Un om pe care când l-am văzut de la fereastră - scund, îndesat, mai vârstnic- ne-a intrigat, pentru că atât de bănuitor s-a uitat în jur până să se hotărască să sune ! Și tot așa când l-am poftit sus ; eram înghesuiți în mansardă și nu ne făcea plăcere să primim în asemenea condiții, iar el, pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
crezu că izbucnise o încăierare sau cine știe ce tărăboi. Dar imediat își dădu seama că erau hohote de râs. Se ridică de la birou și se îndreptă spre fereastră. Tom McCaffrey, ieșind îmbrăcat din cabină în ploaia care se mai potolise, era intrigat de același zgomot. Anthea îl prinse în drum. — Hello! — Hello, Anthea, ce s-a întâmplat? — Să mergem să vedem. Tom o luă de mână și alergară împreună de-a lungul bazinului. O mică mulțime se adunase în jurul Pârâului lui Lud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după ce nu vrusesem să deschid vechilor prieteni care mă căutaseră, am trimis o carte poștală unuia dintre ei, invitîndu-l să treacă pe la mine. Am fixat o zi de joi, după-amiaza. Au venit toți. I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși. Se prefăceau totuși că nimic nu-i miră. Nici măcar faptul că în plină zi stăteam cu lumina aprinsă și că în camera mea erau cărți și hârtii aruncate peste tot. Trebuiau să calce cu grijă, ca să le ferească
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am pornit de-a lungul liniei. Am mers așa multă vreme, depășind pădurea. M-am oprit să mă odihnesc puțin și apoi am plecat mai departe. Nici urmă de vreo gară. Era o câmpie nesfârșită parcă și complet pustie. Mă intriga faptul că nu mai trecea nici un tren, nici într-o direcție, nici în alta. Dimineața, eram istovit. M-am culcat pe marginea șanțului în iarbă. Spre seară mi-am continuat drumul și, pe întuneric, am ajuns în cele din urmă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mă conving dacă visasem sau nu. M-am învîrtit însă pe cărările dintre smârcuri fără nici un rezultat. Nici urmă de colibă. Și, ca și prima oară, nu rămânea nici un semn în spatele meu. Mlaștina îmi ștergea urmele pașilor, ceea ce mă intriga cu atât mai mult cu cât nu găseam nici o explicație. Am încercat să mă lămuresc, să merg numai cu ochii în pământ, să fac zece pași și după aceea să mă întorc. În zadar. Totdeauna intervenea ceva. Făceam un pas
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
melodie. O melodie ciudată pe care o cunoșteam de undeva. Am ciulit urechea. Da, era cântecul pe care-l cântau îmblînzitorii cobrelor. Era ca și cum îmblînzitorii stăteau ascunși în stufăriș și de-acolo cântau îngînîndu-și melodia cu vântul. Din ce în ce mai mult, mă intriga faptul că mă lăsaseră singur. De ce mă aduseseră atunci acolo? Mi se părea curioasă purtarea celor doi îmblînzitori. M-am gândit că dispăruseră să bea ceva și pe urmă aveau să se întoarcă, să-mi facă de petrecanie sau să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mutilând fața idolului, dar cicatricea accentua și mai mult râsul sarcastic și crud. Pe jos, era o crustă de noroi uscat, iar în această crustă se vedeau foarte bine urmele pașilor care după aceea dispăreau. Nu atât dispariția urmelor mă intriga, cât coincidența cu ceea ce visasem: la o parte din ele se vedea un semn. Unul din pantofii celui ce trecuse pe acolo părea să fi avut tocul rupt. I-am arătat și Eleonorei și s-a mirat și ea. Lăsînd-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să treacă, așa cum arată ― puțin adus de spate și cu ochelari ― , drept unul dintre acei intelectuali ce-și poartă cu grație decadența ori ratarea, studiind religii rare sau filosofie scolastică fără să producă nimic. Ceva, însă, în atitudinea lui mă intrigă. Nu-mi dau seama ce. Poate faptul că în rafinamentul său, parcă devitalizat, se simte ceva care nu-i în ordine. Peste o jumătate de oră, îl văd, în "marele salon", ridicîndu-se de pe scaun și ducîndu-se să se amestece printre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am auzit mereu, la difuzoare, același anunț: "D-l Victor Ivanovici e rugat să vină la recepție". Bucata de carton cu numele său lipsea de la tablou. Când, în sfârșit, Victor Ivanovici a apărut, toți au aplaudat. Elvețianul care m-a intrigat în prima seară și-a adus, la Pireu, bicicleta pe vas! Și la Odesa și la Constanța și-a coborât bicicleta, a încălecat pe ea și dus a fost. La Odesa nu I-am mai văzut decât pe vapor. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
două camere pentru muzică, dotate cu o acustică specială, plus biblioteca, plus sala de arme și odăi pentru oaspeți. Asta se întîmpla prin 1920. Mii de vizitatori au început să vină, în anii următori, să vadă "minunea", și toți plecau intrigați de "domnul Johnson", care se recomanda "eu sunt bancherul lui Scotty", dar și încîntați de farmecul celui ce inventase sau găsise o mină de aur. Scotty a trăit mai mult decât Johnson. A murit în 1954 și e îngropat în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cu al treilea și cu al patrulea nu mai e nici o problemă. Pentru a confirma această regulă, Manuche a mai făcut rost de un iepuraș. Era al treilea, picătură ruptă cu ceilalți doi. Fapta a pus pe gânduri și a intrigat întreaga suflare. Chiar că era prea de tot. - Asta-i culmea! a exclamat Adina. - Facem crescătorie de iepuri! a sugerat, ușor sarcastic, Christian. - Măcar de-ar fi mai mari - a gândit cu voce tare Gruia. - Dar de unde îi tot
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
se parfumează cu mirodenii. Intrați, ele vor trage perdelele și veți începe să plutiți. Zeii coboară peste trupurile goale și insulele gonesc, nebune, cu pletele de palmieri zbătându-se în vânt. Încercați. Ce înseamnă un judecător-penitent? Văd că v-am intrigat cu toată această poveste. Am făcut-o fără să-mi dau seama, vă rog să mă credeți, dar pot să mă explic mai lămurit într-un sens, e vorba chiar de una din funcțiile mele. Dar trebuie mai întâi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
face, cum se simte la cei 94 ani abia împliniți în decembrie recent. Am sunat imediat, numărul i-l știu și prin somn, cineva a ridicat receptorul, dar nu a vorbit cu mine, lăsând receptorul deschis... Faptul în sine mă intrigă și mai mult, cu cât acum două zile când am sunat mi se răspunsese. Acum nu-i lucru curat, e semn că și aici sunt serioase probleme de sănătate. Voi încerca și mâine, și poimâine, spre a avea o clarificare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
aproape neverosimile. Și îmi dau sentimentul că sunt indiscret. Mă uit, parcă, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumătate, străin. 25. Mă plimbam pe aleile unui cimitir cu castani enormi, pe care îl mai văzusem parcă, intrigat de faptul că uitasem de ce pe pietrele funerare nu era trecut nici un nume. Și, din câte îmi aminteam, cunoscusem cândva motivul. Era o după-amiază senină, cu cer albicios și cald, iar lumina moale, filtrată prin crengile castanilor, îmi dădea o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Carlos dialogul, adresîndu-se lui Celso. Le-a dus-o, spuse Arminda, dar Celso era Încă acolo. Lasă c-o duc eu! exclamă Daniel. — Dă-mi-o mie, spuse Julius. O duc eu. Dar În clipa aceea recunoscu privirea care Îl intrigase atît de mult. — Din tată-n fiu! exclamă Al Capone. Fernando Ranchal y Landron de Guevara! — Sărmanul Cano, murmură Julius. Profesoara de spaniolă, aia cam fandosită pe care-o văzuseră cu iubitul ei pe bulevardul Wilson, le-a dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-i jucărie. Fiecare oraș în care el a fost păstrat, de la Edessa legendarului rege Abgar și până la Torino, s-a im pregnat de forțe misterioase...“ Ajunși în oraș, m-am cazat la o pensiune și-am ieșit pe străzi, intrigat de explicațiile profesorului Marco. Dar orașul părea foarte pașnic. Palate semă nând mai mult a primării, statui de duci de Savoia pe cai de bronz, în fine, faimoasele porticuri. Turiști, lume colorată și amestecată. Unde era magia ora șului dintre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Cuprins de un soi de panică, m-am întors cu privirea și am pornit iarăși de-a lungul malului către vârfurile stâncilor ca să pot vedea în larg. Cred că ar fi trebuit să-mi fie foarte frică, dar eram prea intrigat și prea năucit. Câteva clipe mi-am lăsat mintea să se scufunde în ceață parcă și întreaga mea experiență de viață se anula, iar fantomele îi luau parcă locul. Ceea ce trăisem mi se părea totuși prea material, mai ales că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]