4,844 matches
-
împreună aveau alt preț, acum însă... Câte nu s-au scris în calendarul timpului de atunci!? - De ce ești așa de prăpăstios? Tu chiar în lumina zilei vezi un petic de noapte!? - Fiindcă există în toată această poveste, cel puțin așa intuiesc eu, un virus al îndoielii. Ființa asta a adunat atâta ură împotriva noastră, încât sunt sigur că are și sângele otrăvit. Să dea Dumnezeu să mă înșel! Totuși, eu te avertizez, nu te hazarda! Cântărește bine fiecare gest, atitudine, cuvânt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
De atunci, se deschisese o prăpastie între ea și Alex și acum, una și mai adâncă între ea și Ina. Am coborât în mine până la ultima treaptă își spuse sieși, odată ajunsă aici, mă întreb ce urmează acum? Atunci nu intuise dimensiunea urmărilor ce aveau să-i macine ființa și că în ea se născuse, sub imperiul întunericului ce o domina, o altă Olgă. Reflecta adesea că o dată cu părăsirea casei lui Alex, fusese aruncată la marginea nopții. Pașii o duceau spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
atât îți spun: fii foarte prudentă! Tot ce spui, ce faci, ce credit îi acorzi, în genere, să te afli mereu sub acoperișul unei rezerve. Olga te vinde și te cumpără în același minut de zeci de ori. Eu am intuit demult că în ea sălășluiesc în același timp, în bună înțelegere, un înger și un demon. - Tu vezi totul în negru, Alex, spuse Ina. Ce poate ea să-mi cauzeze? Suntem colege de serviciu, ne vedem fiecare de treaba noastră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
noapte de vis! În zorii zilei, când păreau mai obosiți decât atunci când intraseră sub plapumă, erau convinși amândoi că fuseseră creați unul pentru celălalt. Proclamară, fără a invoca vreun dubiu, că viața merită trăită din plin. Părinții lui Mihăiță au intuit încă în primii lui ani de viață, apoi din vremea când frecventa grădinița că băiatul lor fusese înzestrat de zânele cele bune cu multe daruri. Cum era și firesc, ei căutau să le descopere și, prin toate mijloacele, să le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
deja de primul somn, șprițuit și pus pe glume. Încercările lui de a-și înveseli soția nu se lipeau de starea acesteia, precum nu se lipesc mărcile poștale de proastă calitate de o scrisoare. Uneori Victor își schimba brusc atitudinea. Intuind că iritarea și chiar supărarea Olgăi puteau să-i strice buna dispoziție cu care venise, încă de cum pășea pragul, pentru a o împăca, îi oferea un smoc de bani, acumulările unei zile în care afacerile îi merseseră din plin. Sursa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu mâna să părăsească mai repede incinta. Era cuprinsă de o firească stânjenire pe care încerca să o justifice celor prezente în salon, spunându-le că e o situație de excepție. - Ți-am spus... de bucu... Nu-și termină spusele. Intuind îndemnurile ajunse la exasperare ale Olgăi, continuă: mă duc, mă duc! Din ușă: ce mă fac, nu e nimic de mâncare în frigider. - Ai bani!? - Am! - Atunci care e problema? - Vreau să mănânc mâncare gătită de soția mea, asta vreau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bătaie de cap cu noua investiție că, mai ales în faza finisărilor apar o sumedenie de probleme. Trecură aproape două săptămâni și Alex nu mai amintea nici măcar în treacăt despre vizita aceea, devenită acum o curiozitate deosebită pentru Ina. Alex intuia nerăbdarea soției sale, dar cum își propusese ca totul să constituie o surpriză, voia ca la intrarea pe poarta noii locuințe să i ofere cheile și să-i spună cu satisfacție: Iată cuibul visurilor mele! Într-o duminică dimineață, după
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a pus, numai el știe de ce, multe lespezi de tăcere și indiferență. E greu de crezut că va avea vreodată intenția să scoată la lumină ce a îngropat la adâncimi greu de explorat chiar de el însuși. Aș dori să intuiești exact starea în care mă aflu, de aceea, te rog să ai răbdare cu mine, Ina dragă. Te mai rețin numai un pic, cu o poveste scurtă care poate ar vorbi în locul meu mai bine și mai mult decât toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că ar fi mai înțelept să-și sfătuiască soțul să meargă în dormitor și că discuția ar putea continua dimineață, gândind că atunci ea va fi cea care va avea cuvântul de început și de sfârșit. Alex își privi ceasul. Intui că nu are audiența ce s-ar fi cuvenit și replică: - Poate ar trebui să ne culcăm, e deja ora unu și ceva... aproape... - E chiar două și... Pari a fi foarte obosit! - Să știi că nu trebuie să fii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Toate aceste cuvinte pronunțate pe un ton imperativ îi înghețară ființa fetei ce radiase până atunci de căldura unei tinereți neînfrânate. Dezumflată, Lili fu aproape gata să scape din mână întreaga mapă pentru a se debarasa de sumedenia de hârtii. Intui că șefu’ nu poate fi abordat. Se întoarse în biroul ei, trânti înciudată dosarele doldora de hârtii din brațe și se îndreptă în grabă spre ușă, cu gândul că poate, poate, l-o mai ajunge din urmă pe șef. Dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
concordau cu bunele intenții ale soției sale. El nu putea șterge cu buretele unele dovezi afișate dezinvolt de către Olga, chiar înainte de a părăsi orașul, care demonstrau că ea mai purta acea haină neagră a dușmăniei de care nu se debarasase. Intui că ura ei nu se estompase. În diverse ocazii aceasta strecurase abil câte o picătură de otravă, pentru a învenina climatul unei familii așezate pe făgașul normalității. Totuși, după primirea telegramei, a doua zi, dis-dedimineață, cei doi soți porniră spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
maturgia sa. Teză cvasi-inedită, care interesează. Și e scri să cu talent, cu adecvare la subiect. Deoarece, personal, nu cred că despre autorul Rinocerilor se poate scrie ca despre Goethe, spre exemplu : musai să ți schimbi pana. Autoarea cărții, a intuit asta și cucerește nu doar prin pros pețimea subiectului, ci și prin stil. Chiar dacă, precum mulți alți doctoranzi ai noștri, se fasolește (posibil verb iones cian, nu?) cum că „ocupația mea nu era aceea de a scrie lucrări științifice”; probabil
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
replică neașteptat de lingușitoare. Sau, la naiba, sinceră. În fond, discutam cu o biată insectă, nu? A zis: "Nu știu Șefu'. Eu nu sunt deșteaptă ca matale. Dă-mi mata un nume!" Spusese "deșteaptă", deci își asuma condiția feminină, așa cum intuisem. Și gândăciță, gândăciță, dar părea unsă cu niscaiva alifii. Ori eram eu prea bănuitor? În sfârșit, o să văd eu mai încolo ce fel de... tipă e. Nu-mi era tocmai simpatică, așa că am început să mă gândesc la un nume
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi dus imediat mintea să ia din toate câte puțin și să puie apă după aia. Da' pă 'andicapatu' ăla nu". În clipa aceea am tresărit. Până atunci mă gândisem la tot felul de formule de neutralizare a substanței. Acum intuiam că nu acolo era soluția salvatoare. L-am urmărit pe vajnicul nostru portar cu un interes din ce în ce mai sporit. Petrică își umplu sticlele luate de la nea Vasile și le împachetă în niște pagini de ziar. Ezitase o secundă. Era să întreprindă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
într-un sertar? Deodată mi s-a părut că o coală de hârtie vibrează. Am ridicat-o și sub ea era un gândăcel. M-am simțit de-a dreptul emoționat. Am luat imediat un pix și am scris cu majuscule, intuind, simțind, mai degrabă, într-un mod nedeslușit cu cine am de a face: "DORINELE, TU EȘTI?". I-am pus repede alături o mină de grafit. A luat-o între lăbuțe și atunci am fost sigur că e el. A tremurat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
verișoarei mele care locuia în Zalău. Încă de când îmi vorbise verișoara mea de Mona la telefon:-Vezi că acolo în orașul unde te-au dus valurile, este o fată grozavă, profă suplinitoare de chimie, ai căror părinți stau tare bine...intuisem că ar vrea să mi-o vâre cineva pe gât. Era ca și cum Mona rămăsese, într-un trecut îndepărtat, gravidă cu vreun „ciumete” din Zalău și avortase, iar acuma, ca să-și piardă urma, își luase lumea-n cap și se oprise
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oftaturi, ca și cum discuțiile noastre erau, contrar situației, mai mult decât intime. Am mai spus-o și o mai spun, dacă trebuie, de o mie de ori. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le intuiam tot mai fierbinți, fără nici măcar s-o fi atins. „Adevărată prezență angelică are femeia aceasta”concluzionam în gând, pe de altă parte, după un periplu de investigație destul de anevoios. Părea că-i aud vocea puțin răgușită: Am senzația, d-le
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu s-ar fi putut îndrăgosti numai de un cap sau numai de un gât! Ha, ha, ha! Treceam cu mâna peste aceste părți fierbinți, pe care le mângâiaseră zei ca Ares, Dionysos, Hermes, Poseidon și muritori ca Anchises, Adonis. Intuiam îmbrățișările, șoaptele lor. Apoi vocea ei șovăindă. Timbrul. Mai ușor mi-aș fi pututo imagina pe Afrodita ca întreg, dacă asamblâdui componentele cu lipici de duzină (șutit și ăsta de șmecherii care, lucrând la vreo cizmărie, aduceau acasă materie primă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așteptând din moment în moment să mi se umple fața de stupefacție și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum era la modă sau cum cerea eticheta să exclami chiar dacă nu erai uimit. Să exclam, așadar, din curtoazie. Intuiam deja multe idei legate de funcționalitatea unei astfel de încăperi, dar preferam să tac și totodată să-l și provoc pe Valy la dialog. Ce zici, d-le Gerard? Ce să zic de ce anume? Cum de ce? De țimărul ăsta, omule
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
veneau mai ales seara cam după cină, numai de dragul de a povesti una sau alta. Media de vârstă-40 de ani. Pentru mine, ca nou-venit, năvala musafirilor fusese o adevărată avalanșă. Începusem să rețin treptat figurile, numele acestora și să le intuiesc comportamentul sufletesc. Era și un domn mai tânăr care venea numai singur. Unul Grig. Dădea impresia că el venea numai să se audă spunând bancuri și să aibă satisfacția că gazda e pe fază și că gustă de minune, poanta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de data aceasta, o eșarfă care să se asorteze cu cromatica părului. Frumusețea ei venea însă, de undeva, din adâncuri, mai bine zis parcă din zona care nu e la îndemâna oricui spre a o sonda ori măcar spre a o intui. Discutând cu ea, ajungeai la concluzia că între un bărbat și o femeie se poate înfiripa oricând, o prietenie care ar putea merge adiacent cu iubirea, ca pe parcurs să se contopească tacit cu aceasta. Ajungeai cu ea la concluzia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
totdeuna, de anumite prejudecăți, recunosc, incomode. După vreo zece minute, Iozefina se ridică fără să mă mai privească, și se furișează cu un mers rebel, afară din odaie, după care, cu toate implorările gazdei mele de a mai rămâne, pleacă. Intuiesc că ea și gazda mea erau bune prietene și că ar fi fost bine să fi știut și eu acest lucru. Nici nu-mi aduc aminte să-i fi răspuns la salut. După plecarea ei, îmi spune gazda că ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gemene să fie dată de-o parte). Gerard o văzu pe maicăsa cum dăduse din mână ca și cum ar fi zis lasă sau n are importanță, fie că nu trebuia să știe și fiul ei toate astea, fie din alte motive intuite de tata, dincolo de cuvinte. Doar știi și tu că verișoara mea Karin, nu dă doi bani pe toate minciunile la modă, care încap pe străzi de când se luminează de ziuă și până noaptea târziu. De-aia tace ea când vine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vom găsi goliciunea searbădă a unei minți ce nu a putut singură să pună ordine în lucruri. Or tocmai această trăsătură e impresionantă la Richard Feynman: lejeritatea cu care, vorbind de fenomene pe care puțini oameni le pot cu adevărat intui, reușește să pune ordine într-o masă de cunoștinte cu desăvîrșire disparate. E ca atunci cînd, peste un haos ce pare inextricabil, o minte vine și-și pune amprenta interpretării proprii, luminînd dintr-o dată o vînzoleală de fapte în care
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
în spatele cortinei se dă o bătălie mare pentru a i obține serviciile, pentru a-i intra în grații, pentru a-l face să se hotărască. Știuse Roja să citească printre rînduri? își dăduse seama ce se petrece în jurul casei sale, intuise toate jocurile de culise? Din primele clipe, își dăduse seama că, deși Roja își ratase cariera militară, avea spirit de revoluționar adevărat, iar în cazul ăsta, de ce să se complice aiurea, de ce să intre în combinații cu tot felul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]