2,413 matches
-
speriat de întrebarea căpitanului". În fapt, semnele artificialității de comportament și, implicit, de gîndire le avem încă din replicile care inaugurează, în roman, vorbirea lui Bologa, și care lasă să se audă, strident, neverosimil, o "voce a datoriei", placată și inumană. Surprinde maniera în care Apostol Bologa se lasă "vorbit" de un discurs care nu este al lui și în care se absoarbe orice responsabilitate individuală. Tot o formă de apărare, de propria judecată, poate fi socotită confuzia în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ce va fi sacrificată sub pretextul unui joc ritualic tragic. Manole nu apelează la forțele naturii pentru a împiedica sosirea soției, așa cum făcuse personajul din baladă (Actul III). Impresionând prin puritatea iubirii sale, Mira vine la Manole să împiedice actul inuman: sacrificiul. Dar scena zidirii are loc și construcția primește har (Actul IV). În final, omul Manole se revoltă împotriva artistului Manole, care înțelege gravitatea faptei sale, vrea să distrugă biserica, dar aceasta aparține tuturor. Mulțimea împiedică distrugerea acesteia. Prin moarte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de aceea, un preț extrem de ridicat, începând cu morții din 8 noiembrie 1943 și terminând cu genocidul pus la cale de regim în ultimele săptămâni. Dominația sovietică în Europa de Est a înlesnit instaurarea unui sistem rupt de tradițiile noastre, ineficient și inuman. Vechile structuri de putere abolite, valorile autentice puse sub interdicție ori distruse, lupta formațiunilor de partizani lichidată cu o teribilă cruzime, populația stoarsă treptat de resurse, elita politică și intelectuală aruncată în închisori, era firesc ca rezistența anticomunistă să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și credință! Muncă onestă, răbdătoare, atentă la nevoile aproapelui. Credință fermă în valorile care au modelat, de-a lungul vremii, sufletul acestui neam. Munca ne-ar sălta din mizeria în care ne-a împins cel mai aberant, fiind cel mai inuman, dintre toate sistemele. Credința ne-ar împăca, după atâta discordie, cu noi înșine, înlesnindu-ne un nou început, sub zodia valorilor perene. Cronica, XXV, 49 (7 decembrie 1990), p. 1 LEGITIMITATE? Politologii leagă în chip firesc stabilitatea democrației de un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
A părăsit-o, o dată cu știința și cu geometriile riguroase oferite de aceasta, era prea multa rațiune acolo, iar viața este și altceva decât rațiune, trebuia căutat acel ceva, pentru ca, așa cum spune Carlos Cătănia, simțea repulsie față de spiritul științei, pentru că era inumana, prea abstractă: "Fetișismul științific îl scotea din sărite în măsura în care ignoră ceea ce este fundamental, primordial pentru ființă umană"5. O dată găsit, a devenit o obsesie, de care a încercat să se elibereze scriind ficțiuni. Crede că "artistul este, prin excelență, unic
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
stabili o nouă armonie cu propriul său interior, să aibă speranța, aceeași care a făcut din Sábato un apărător radical al libertăților și demnității umane. Sábato nu poate tăcea în fața totalitarismelor, a injustiției, cu disprețul acesteia pentru individ și cu inumanele consecințe sociale, care au condus omenirea la arhipelagul Gulag, la lagărele de exterminare și alte asemenea atrocități. Cand a început să scrie Tunelul povestește Sábato prima dată s-a gândit să redea povestea unui pictor care înnebunește pentru că îi este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
milioane de musculițe, furnici și țânțari, turme de porci sălbatici, cete de maimuțe, papagali și tucani, poate chiar și vreo doi jaguari". Absolut nicio legătură cu zonele noastre industriale. Ei trăiesc în inima naturii, înconjurați de o natură prolifică, neliniștitoare, inumană. Inumană, în sensul că nu ar putea găzdui, așa cum este ea acum, nicio ramură a industriei. Plecată să arunce resturile menajere în hățișurile de pe malul râului, soția lui Chumpi (gazda lui Descola) s-a întors în sat țipând de groază
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de musculițe, furnici și țânțari, turme de porci sălbatici, cete de maimuțe, papagali și tucani, poate chiar și vreo doi jaguari". Absolut nicio legătură cu zonele noastre industriale. Ei trăiesc în inima naturii, înconjurați de o natură prolifică, neliniștitoare, inumană. Inumană, în sensul că nu ar putea găzdui, așa cum este ea acum, nicio ramură a industriei. Plecată să arunce resturile menajere în hățișurile de pe malul râului, soția lui Chumpi (gazda lui Descola) s-a întors în sat țipând de groază. O
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
plecarea soției se implică într-o relație extraconjugală. Banii trimiși de soție nu mai sunt folosiți de G.I. pentru copii, ci sunt cheltuiți cu concubina. Clientul hotărăște să se mute la o mătușă pe o perioadă de timp, nemaisuportând tratamentul inuman al tatălui, în timp ce fratele său preferă să rămână acasă. Mama copiilor nu cunoaște adevărul G.I. amenințându-si copiii în cazul în care ar dezvălui realitatea. Prezentarea problemei: Încercări precedente de soluționare a problemei. G.V. a solicitat de mai multe ori
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
În fine, peregrinii ies din bezna Abhaziei, rezistând vrăjitoriilor și himerelor, salvați și de forța disperării extreme de a-și reprezenta iubirea și moartea. O face Abdul, truverul, profesând până la capăt acea "pia fraus", succedaneu stilistic la o realitate trangresivă, inumană, menită să se reproducă pe sine haotic și la nesfârșit. Purtându-și echipa de exploratori de-a lungul fluviului stihinic de piatră Sambatyon, până la vărsare, Eco nu-și poate reprima desfătări semantice și cromatice oferite de profuziunea mineralogică deslănțuită. Abundă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și de rafalele de apă. Brânzilă, posedat de pulsiunile sale de voaiorist și onanist în fața casetelor cu filme porno, o confundă pe Fabiana (de care Cristiano era îndrăgostit, fără să-i fi dat cel mai mic semn, din orgoliul acela inuman al adolescentului, firește) cu protagonista filmului său preferat, Ramona, o urmărește pe motoretă și în tentativa de a o poseda conform obsesiilor aferente, o omoară. În amalgamul de retardare și misticism din capul său, ajunge la concluzia că blondina Ramona
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ale Americii Latine. Decât să zugrăvească Parisul, cu răsștiutele sale străzi și cafenele sufocante, și în general Occidentul "mișunând de viață", autorul preferă să scrie despre "periferia lumii", ca de pildă Israel, taberele palestiniene (Steaua rătăcitoare), despre Africa, despre condiția inumană a indigenilor, să descrie câmpiile imense dar deșertice, cerurile limpezi și înmiresmate, munții înalți și pleșuvi, nopțile lungi și pure, golfurile și mările vrăjite, tot atâtea locuri sălbatice și aparent lipsite de viitor, să redescopere lumea desrădăcinaților, pentru a da
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
moral, intră în mișcarea clandestină a Armatei Republicane Irlandeze (IRA). Luptă cu înverșunarea specifică irlandezilor până la retragerea englezilor din Dublin. Bucuria libertății nu era încă deplină, când noul guvern pornise deja represaliile împotriva vechilor camarazi, dându-și pe față despotismul inuman care va declanșa războiul civil. La un an după ce Anglia a părăsit Irlanda, muriseră mai mulți irlandezi decât în tot războiul anterior. Simțindu-se străin în propria patrie, părăsit de orice credință și speranță, pleacă pe continent și se oprește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ne eliberăm, odată pentru totdeauna, de viziunea confortabilă asupra umanului pe care o întreține omul modern. Ce reprezintă Auschwitz? Un posibil greu de formulat în cuvinte. Ființe umane transformate, nu în animale, ci în ceva de nedescris, de neimaginat: "ființe inumane". E posibil ca umanitatea să se transforme în "inumanitate", cea a victimelor, cea a călăilor. Ce este "inumanitatea"? Un imposibil: imposibil să-ți judeci semenii, să faci să fie imposibil ca celălalt să te judece. Cum a putut rezista un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o forță majoră, ci pentru că sunt fascinați și, ca să spunem așa, vrăjiți de un singur om, unul de care n-ar trebui să le fie frică pentru că e unul singur și nici să-l admire n-ar trebui, pentru că este inuman și plin de cruzime față de ei toți. Oamenii sunt totuși atît de slabi! Și totuși n-ai de ce să te lupți cu acest tiran și nici să te aperi de el n-ai nevoie; el se autodistruge dacă țara nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
seamă în special crizele financiare generate de plecarea bruscă a capitalurilor la primul semn de slăbiciune politică sau economică. Pentru sindicate, globalizarea distruge joburile și face să crească inegalitățile, datorită hipercompetiției globale care generează "dumping social" și condiții de muncă inumane. Guvernele acuză globalizarea pentru pierderea suveranității naționale față cu creșterea nestăvilită a forței piețelor financiare și a companiilor multinaționale. "Globalofobia" a atins punctul culminant în 1999, o dată cu eșecul summit-ului de la Seattle al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), și a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
care vorbește despre Michaux, marele său prieten în dezastre livrești, reflexie autoficțională a lui Cioran: Îl admiram pentru clarviziunea sa agresivă, pentru refuzurile și fobiile sale, pentru suma versiunilor sale [...] mai presus de toate, prețuiam la el latura incisivă, crispată, "inumană", exploziile și ricanările sale, umorul său sfîșiat, vocația sa de convulsionar și de gentleman. (Michaux ou la passion de l'exhaustif) Și pentru a nu-și contraria gîndirea paradoxală, se grăbește să noteze în Caietele sale: Nu trebuie să scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scurtele răgazuri de odihnă nu mai au efect: "Se mai oprea câteodată, cu mâinile încleștate de o rădăcină, ori de o ramură ce atârna, și pieptul îi horcăia ca niște foale". Senzația predominantă este, din nou setea, o sete mistuitoare, inumană, sugerată, epic, prin repetiția enunțului: "Îi era sete! Îi era sete! Își mai răcorea limba și pleca iar". Detaliile supliciului fizic, ale torturii provocate de efortul supraomenesc nu întârzie, completând scena: "Dar vinele picioarelor îi tremurau, sânul i se umflase
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îi solicită prezența la tribunal). Rămas, așadar, singur cu servitorii, protagonistul încearcă să savureze comoara din bibliotecă, însă este împiedicat de atmosfera tenebroasă, respirând un aer thanatic: Din jilțurile seculare exala miros de mort. Tablourile pereților priveau cu o fixitate inumană. Perdelele se clătinau la trecere; încuietorile scrâșneau strident; o ușă de dulap se deschise singură și atât de brusc când am ajuns în față, încât am tresărit". În plus, comunicarea enigmatică și, fără îndoială, gravă pe care i-o face
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
5, p. 309) 9. H. Marcuse, Scrieri filosofice, traducere de I. Herdan, S. Vieru, V. Dem. Zamfirescu, 1977, Editura politică, București. Conține mai puține texte estetice. 10. Reținem observația cardinalului Henri de Lubac (1896-1991) că "Umanismul exclusiv este un umanism inuman" (p. 19), că "destinul omului fiind veșnicia, el nu trebuie cu nici un chip să-și afle odihna aici pe pământ". (Ib.) Apud, H. de Lubac, Drama umanismului ateu, traducere din franceză de Cornelia Dumitru, Editura Humanitas, București, 2007, 314 p.
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
antonescian a avut o grijă deosebită pentru familiile celor plecați pe front și în mod cu totul special față de invalizi, orfani și văduve de război (IOVR). Deoarece la sfârșitul anului 1944 comuniștii nu trecuseră încă la măsura suprimării abuzive și inumane a pensiilor și ajutoarelor acordate IOVR, tovarășa de mai sus putea să-și dea liber resentimentelor și urii cu care fusese instruită la „cursul de cadre” ce avea ca obiect unic și principal deslușirea „doctrinei Marxisto Leniniste”. De altfel, la
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în funcție de data asta întărită chiar de un „tovarăș” de la CC! De altfel, din lista pe care o vom publica în continuare, lipsesc tocmai aceia care au criticat-o dur la ședința din decembrie 1944! Se confirmă, așadar, că murdara și inumana „luptă de clasă” pe care o vor inaugura în curând bolșevicii români, începuse de fapt cu puternice lupte de acaparare a puterii totale interne de către unii lideri, dacă nu cumva de toți, dar separat. Iată componența acestor „comitete”, citată chiar
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
pasaj a fost făcută cu scopul de a demonstra pentru a mia oară că atât UTC-ul (UTM-ul) cât și PCR-ul (PMR ul) au fost slugile devotate ale ocupanților sovietici care odată cu tancurile au adus și sălbatica și inumana ideologie marxist-leninistă. Iată cum a consemnat scribul de serviciu pe Biroul Județean al UTM, pățania „sărmanului” tov. Vojniver: „...tov. Iancu arată că atunci când a plecat cu cadourile județenei noastre a primit și un plic pentru C.C. P.M.R. precum și alte acte
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cotele la stat. Salariații și muncitorii nu puteau schimba decât 3 milioane iar cei fără ocupație, 1,5 milioane. „Exploatatorii” de la sate aveau dreptul la un schimb mult mai mic! De, comuniștii români importați de la Moscova tocmai începuseră apriga și inumana „luptă de clasă” împotriva „chiaburilor”! Mergând mai departe pe informările jandarmului șef de la Moara Domnească, iată ce mai scria el în aprilie 1948 referitor la nemulțumirile populației din raza sa de activitate: „ ...populația din satul Portari este nemulțumită pe considerentul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Aiud), continua astfel: „... chiar dacă parte din scrisorile anonime procură unele date exacte, totuși folosul lor este în general minim față de răul imens pe care îl fac (subl.ns.), discreditând aproape întotdeauna persoane onorabile”. Pentru a curma acest obicei păgubos și inuman, ministrul transmitea unele recomandări celor vizați, adică noilor responsabili de la prefecturi, primării, etc.: „...pentru aceste motive, nici o scrisoare anonimă nu va fi luată în considerare (...). Adaug, de asemenea, că este cu totul condamnabil și trebuie stârpit obiceiul de a se
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]