1,090 matches
-
tragediei sale sau chiar să-și bată joc de ea. Să ia în bășcălie chipul din oglindă. Să rîdă de inutilitatea propriei sale zbateri care, altminteri, l-ar face să vomite. Perfecțiunea pe care o caută este o șansă dată inutilității de a avea sens. V. tînăr sînt sătul de propria-mi persoană. De ce s-o salvez? Cuvîntul ăsta vine de la masca greacă pe care în teatru și-o schimbau actorii. Ce să salvez? Dacă eu sînt altcineva? Dar e așa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
morții să-mi fugă mintea la altele. Dacă n-am reușit toată viața, măcar acum să știu.” V. tînăr stă încă acolo, pe plajă și-aș vrea să-i pot face din noapte un scut cu care să respingă lănciile inutilității cu care îl rănește lumea diurnă. Se simte venind de la el, pînă aici, mirosul de rășină. Știu că-l doare. Cum l-a schimbat ființa aceea!... V. tînăr îmi dau seama că m-am transformat. Poate că nu atît alăturarea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sînt adevărate cum de neadevăr mi s-a molipsit și închipuirea. Prezentul îmi pare o umbră a unui trecut atît de îndepărtat încît l-au deformat miturile mereu repovestite. Și nici măcar nu-mi pot închipui vre-un viitor. Pare o inutilitate, mai degrabă hilară, aberantă. Nici măcar absurdă. Au început să apară oameni pe plajă care privesc mirați goliciunea mea pentru că vîntul e rece. Îi privesc și eu și constat că niciunul nare viață. Sînt doar automate sau actori într-o proiecție
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că am rămas așa, siderat de propriul eșec. E imposibil să reacționez, să mă mișc în afara automatismelor care-mi maschează paralizia. Gîndul însuși pare imobil. Prăbușirea unei ieșiri le blochează le blochează și pe celelalte. E o cumplită senzație de inutilitate a membrelor, o imposibilă revoltă față de soarta care mi s-a hotărît în altă parte și nu mai am cum să mi-o schimb.Mi-e frică de oricare altul din jur pentru că însuși destinul mi-e inamic. Aș vrea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
morții ca-n apele mării, scufundîndu-ne pe măsură ce înaintăm? Iar amintirea e boală pentru că goală ne e viața lăsată în urmă. O plută încărcată cu cuvinte care mint. Că moartea e adevăr irevocabil și concret stă dovadă, în ceea ce ne privește, inutilitatea cuvintelor. Mergînd înspre moarte, pășești încet într-o tăcere plină. Doar ea te silește să speri cu adevărat.” Să speri? Închis în limpezimea înghețată a vitraliului, V. din spital îmi pare că toată lumea pînă la mine, într-un efort de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
palmele de corneea sa rece începi să vezi lumea ca dinăuntrul lui. În fiecare vîrstă, tînăr și matur, știu că durerea mea e generoasă. Cuprinde atît anatomia vulgară cît și pe cea nobilă, a creierului și inimii. Inima strivită de inutilitatea iubirii, mintea, de infirmitatea lumii. Gîndind asupra a ceea ce e dincolo de noi judecăm întotdeauna strîmb. Că nu-i adevărat ceea ce nu ne face plăcere sau ne refuză măcar o șansă. Și ne mirăm că dreptatea noastră, așa cum încercăm să ne
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai rămîne cu adevărat din tine în afară de pustiu? Știi că nu-ți poți împărtăși chinul fără să dispari. Nu-ți mai rămîne decît strigătul. Cel pe care nimeni nu-l bagă în seamă. La care fug cu toții. E clipa cînd inutilitatea dispare. Unica stare muzicală ce-ți face sufletul să rezoneze cu lumea, să-i simți Nordul și, pătruns de forță, să i te aliniezi.” V. tînăr caut să-mi limpezesc gîndurile. Țipătul nepămîntean și continuu nu trebuie să mă tulbure
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-i ascundă trupul. Pentru că tot ce le e superior le face spaimă, îi amenință, le devorează rostul fără de rost. Înseamnă că titanul e un monstru îmbătat cu sine! Pentru că el trăiește în utopia că, dincolo de masochista sa gîndire, prin aburii inutilității sale schimbate în alcool, mai pîlpîie încă un zeu pe care-l poate prinde în mînă și strînge tare. Cu mare mirare îl ascultă tînărul Doctor. Nu sar putea spune că cele auzite nu l-au tulburat și pe el
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
odată cu respirația ta precum un șarpe care, mușcîndu-și coada, se înghite cu totul. Ai urlat? Ai sfidat? Fîs! Te-ai chinuit, doar, aievea.” Doctorul mă privește o clipă mirat, apoi mă întrebă: „-De unde în tine, demolatorul, gîndurile astea? Asupra inutilității răului și a propriei vanități ai perfectă dreptate.” Și eu rîd gesticulînd fericit de jocul gîndurilor: „-Scăparea e să poți iubi. Exact ce eu nu mai pot. Aici sînt iremediabil pierdut.” Celălalt mă privește încruntat pe sub ochelari și-mi replică
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă revăd căutîndu-mi o credință ca să mascheze faptul că, de fapt, nu cred în nimic. Prefăcîndu-mă că sînt în căutare și luînd în discuție totul în jurul meu. Să pot rămîne în același loc și, murdărind totul, să dau vina pe inutilitatea căutării. Distrugîndu-le pe toate, spărgîndu-le ca atinse de tirul unei mitraliere. Amărăciunii mele fără motiv i-am găsit întotdeauna cauza în cei din jur. Cei cu care m-am certat și pe care, în drumul meu spre slavă, am vrut
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
clipă pe Doctor care a venit în fugă, chemat de vecini. Plîng, acum, molcom. Și înăuntrul meu e la fel. Răvășit ca după o furtună ce a măturat totul. N-a mai rămas decît remușcarea, o durere surdă și senzația inutilității. Trupul mă doare. „-Credeam că ai băut”-spune Doctorul-„dar văd că e mai rău!” Și începe imediat prin a mă ridica și ami obloji rănile. „-Lasă-mă, Doctore”-îi spun. „-Nu merit! Sînt ultimul dintre animale.” Dar el îmi răspunde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ralenti, Într-o neluată-n seamă dezagregare. Prin evitarea colosalului, prin mi minor, adevăruri puține dar necosmetizate, prin bizarele rotații interioare ale personajelor, filmul evoluează din perspectiva continuă a zădărniciei pînă la ultimele sale limite, pînă la descompunerea ei. Orașul inutilității este o Lisabonă Sodoma (mai mult) și Gomora Într-o inocentă putrefacție, prăfuită sub Întrebări care nici nu se mai pun și pînzele de păianjen ale corăbiilor de altădată. Un oraș extrem de puțin prezent În cinema și excelent ales aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
maladii ireversibile, și anume lipsa congenitală a orizontului de așteptare. Fiindcă de defectat, nu se poate defecta ceva ce nu există. Ce există este doar educația acestui cititor, care se apropie de zero absolut și-l Îndreptățește să acuze de inutilitate tot ce nu-nțelege, ce nu seamănă cu ce vede el acasă, la slujbă, la televizor. Așa că proza de azi moare pe unele segmente doar pentru a se adapta acestui exponent al marelui public, de o tîmpenie exemplară, fără pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un fapt, în clipa în care îl suporți, devine nemăsurat, chiar vital. Adică nimic nu e mai important decât suferința proprie. Orice altceva se pierde cu totul. Ducându-se iarăși în audiență la un alt slujbaș al primăriei și înțelegând inutilitatea actului său în clipa în care l-a văzut la dreapta aceluia pe cel ce îi respinsese primul memoriu, într-o cămașă descheiată la gât, în carouri galbene și roșii, sprijinit de speteaza scaunului pe care își așezase haina, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o vorbă, până când Andrei Vlădescu sfârșește ce are de spus, îl mai privește o dată pe deasupra ochelarilor, și-i scoate și se uită la el cu aceeași privire mijită putând însemna orice; din acele clipe Andrei Vlădescu simțind și mai profund inutilitatea prezenței sale acolo, încă sperând, dar stinghereala sau teama în fața Autorității, așezate în trei exemplare, să-l asculte, sporind și gâtuindu-l dintr-odată și văzându-se, din afară, în chiar acea clipă, pe scaunul simplu, mărunt și becisnic, cântărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi „bine îngrijită“. Sper să se vindece repede. Știu precis ce simte ea. Mi s-a pus un nod zdravăn în gât în timpul slujbei, așa că tot restul după-amiezii am fost într-o dispoziție foarte tristă, plin de gânduri negre despre inutilitatea războiului și alte chestii de-astea. Când Pater ne-a dus acasă cu mașina, am început să compun în minte această poezie, să-i zicem: În amintirea unchiului Godfrey Jeliți, jeliți, cei ce luptați în război, Căci, iată, a pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e nici o problemă să-l las pe Richard să le facă baie copiilor singur. Peter ajută mult mai puțin În casă decât Richard, dar am avut ocazia să văd de-a lungul anilor că Cheryl se bucură și chiar Încurajează inutilitatea soțului ei. Peter joacă În viața lui Cheryl importantul rol de „crucea pe care trebuie s-o duc“. Fiecare martir are nevoie de un Peter care, În timp, poate fi Învățat să nu-și mai recunoască nici propriii chiloți. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
folos personal. Nu vom Înțelege niciodată natura (sau pe noi Înșine) pe deplin, și fără Îndoială n-o vom respecta niciodată, până când nu vom disocia caracterul ei sălbatic de noțiunea de folosință - oricât de nevinovat sau inofensiv folosul. Căci tocmai inutilitatea generală a unei părți atât de mari din natură se află la rădăcina vechii noastre ostilități și indiferențe față de ea. Există un fel de răceală, aș spune mai degrabă o amorțeală, un spațiu gol În miezul coexistenței noastre forțate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ca ea să fie uitată? Ne-a oferit alegerile, care, în ultimă instanță ne fac ceea ce suntem. Născuți fiind din plămădeală divină, o fărâmă din înțelepciunea Lui este în fiecare și Omul poate fi capabil să vadă singur suferința imensă, inutilitatea și mai ales, dincolo de orice manifestare propagandistică, lipsa unor învingători reali într-un război. Aceasta va fi piatra de încercare a umanității în viitor. Spiritul luminat deasupra instinctelor. Eliberată de tenebre, omenirea intră în lumină. Utopie? Poate, dar cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trăi mai departe sub apăsarea continuă a unui șantaj de care știa că niciodată nu va scăpa? Silit să își toarne colegii, prietenii, camarazii, ca apoi să le privească familiile îndurerate în ochi și să le spună vorbe consolatoare. Gândul inutilității lui ca om, despărțirea brutală și năucitoare de tot ce înseamnă valorile lui morale, acum terfelite și aruncate în noroi, îi provoacă o suferință uriașă. Ce poate să facă? Să-și suporte viitorul pe care îl întrezărește între vizite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stabilirea de așezări în Orientul Mijlociu. Astfel, se poate vedea că P.E.S.C. este deja în acțiune și este funcțională oriunde pe glob. Bosnia a fost privită, însă ca un test pentru P.E.S.C. Se spune că în acest caz și-a dovedit inutilitatea (datorită frustrării create pentru că U.E. nu a fost cea care să pună capăt acestui război). Dar nu trebuie uitat că și în acest caz membrii U.E. au căzut de acord asupra sancțiunilor impuse și, conform principiului acțiunii conjugate, au deplasat
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
și spun că știu." (pag. 50) Cu un titlu americănesc - Misiune imposibilă - dar cu o poetică vădit autohtonă, proza Anei Blandiana iese din restricțiile verosimilului. Flama neîmpărtășită provoacă celui asaltat atacuri de panică. Beția iubirii își găsește contraponderea în convulsiile inutilității. Cel iubit și incapabil să iubească e, aflăm către final, un înger. Căzut, mă întreb, înainte de a deveni obiect al pasiunii? "Dar eu continuam să hohotesc pradă unui indigest amestec de revoltă și milă, fără sfârșit și fără alegere, pentru
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
când Eugene Ionesco, exasperat să se afle, ca măgarul printre oi, la aceeași Academie, m-a trimis la Robbe-Grillet să-l conving să-și depună candidatura, acesta mi-a râs în nas și mi-a demonstrat, în numai câteva fraze inutilitatea și ridicolul acestei instituții. De fapt, Robbe-Grillet își calculase ca un șahist și această mutare: de la bun început a refuzat să se împopoțoneze cu costumul cel verde și sabie la brâu, costumație demnă de un spectacol de operetă și, mult
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
fapt, să își justifice introducerea tardivă a acțiunii disciplinare, prin faptul că, anticipând soluția de clasare ce ar fi urmat să fie pronunțată de Inspecția Judiciară și cunoscând că aceasta este definitivă, ar fi rămas în pasivitate ca urmare a inutilității demarării unei proceduri din desfășurarea căreia lipsea un mecanism legal de contestare a unei astfel de soluții. Faptul că abia ulterior a survenit Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea caracterului definitiv al
DECIZIA nr. 89 din 27 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300550]
-
a creditorului. Astfel, prelungirea plății unei părți considerabile a creanței - a cincea tranșă anuală a creanței fiind de 35% - imprimă un risc apreciabil asupra executării utile a creanței pentru creditor și totodată este de natură să îi creeze acestuia percepția inutilității dreptului câștigat în instanță. ... 8. De asemenea, se susține că legiuitorul delegat nu a invocat motive care să justifice în mod rezonabil această opțiune, nearătând de ce alte măsuri, eventual, alegerea unei perioade mai scurte sau o reașezare a cuantumului
DECIZIA nr. 102 din 27 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/301130]