799 matches
-
foarte puternică restrânge Într-atât câmpul conștiinței proprii, Încât persoana În cauză nu mai poate admite faptul că și altul ar putea trăi o suferință similară sau că ar putea exista chiar o suferință mai mare decât a sa. Μ Invidiosul realizează starea de mulțumire proprie numai În raport de cât de nemulțumit Îl știe pe altul. Μ Poate fi numită oare fericire acea mare bucurie sufletească dobândită pe seama nefericirii altuia? Răspunsul ni-l dă În mod magistral scriitorul F.M. Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și de a simți Într-un fel propriu. Μ Elefantul, mai mult decât oricare altă ființă, trebuie să fie foarte atent la fiecare pas pe care Îl face. Așa și cel aflat În cele mai Înalte demnități publice. Μ Oamenii invidioși sau răi sunt cel mai mult rămași În urmă pe scara evoluției spirituale, deoarece toată energia lor psihică și nervoasă este Întrebuințată În cultivarea de resentimente și ostilități. Dimpotrivă, transpunerea empatică, generatoare de simpatie umană, este condiția fundamentală a luptei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ca să nu ne deranjăm vecinii... Și ei au înțeles că le știm de frică. Mihai: Eu am știut că vom fi urmăriți de vecini; ce facem, ce bem, ce mîncăm, pe cine primim, la cine mergem... Lumea e rea și invidioasă. Nu se bucură de succesele altuia. Se știe doar. Maria: Dar ce? Am mîncat și-am băut dintr-ale noastre! Fiecare după puterile lui. Nu toți pot să aibă la fel. Ce vină ai tu? Așa e viața. Mihai: Vorbe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
despre vremea sau despre recoltele din acel loc, de genul: "Iată, va ploua, un șarpe a trecut drumul." Preotul oficia cum trebuie, rînduia familiile. Trebuiau să aibă grijă unii de alții, era nevoie de toți pentru recoltă. Acum sîntem concurenți, invidioși, nu mai credem în nimic. Este aceasta o observație la obiect sau o reconstituire imaginară a unui trecut totuși încă foarte apropiat? Nu putem să spunem mai mult decît Rétif, Proudhon sau Péguy. Apropierea e de asemenea obligatorie dacă ținem
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
noastre și el nu va avea în puterea sa nici forță, nici energie pentru a se împotrivi acestei voințe. Foamea dă capitalului asupra lucrătorului mai multe drepturi decât ar primi aristocrația de la puterea regală și legală. Prin mizeria și ura invidioasă pe care ea o produce, noi manevrăm mulțimile, noi ne servim de mâinile lor pentru a strivi pe aceia care se împotrivesc planurilor noastre. Când va veni timpul pentru ca suveranul nostru universal să fie încoronat, aceleași mâini vor mătura tot
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
reacția unei instituții neoficiale, gura satului: "[...] se vedea ea că trage-a mare, zice preoteasa; unde-o vedeai să umble pe linie, să s-adune cu alte surate ori să vie la horă![...] zi noroc, taică! răsărea Zinca de la argea, (invidioasă), vorba aia, mai mult tofoloagele/ își găsesc noroacele." Copila, deșteaptă, "cum îi dedese soarta să fie", ajunge în trei luni de zile să se poarte de "parcă ai fi jurat cu mâna-n foc că fată de-mpărat se născuse
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
noaptea, pe lună", el le face următoarea urare: "Să vă crească, fete mari, hora cu trâmbițași, și cu lăutari, și cu feți frumoși!" După răspunsul primit (" -Să-ți crească și țâie banii în pungă și mălaiu-n traistă", averea omului sporește. Lumea, invidioasă, vrea să știe de unde are moșul avere. Crește un nepot, interzicându-i să primească pe cineva în casă. Îi face copilului act pe casă la primărie, promițându-i "că-l va face om". Moșul avea o pungă plină cu bani
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
este neobișnuit. Din această perspectivă patologicul este prezentat ca o formă de dezechilibru, dar care se înscrie totuși într-o normalitate a vieții sociale. Unii sunt persoane cu putere și bogați... și au necazuri mari. Se înțelege că lumea este invidioasă pe succesul lor... Așa-i de când lumea!" (Lucreția, 84 ani, Horia, Neamț). Ușurința cu care se exprimă prezicătorii, faptul că preferă răspunsuri simple și că fac apel la nenumărate exemple de situații similare creează un sentiment de familiaritate între practician
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
simți perturbați. Singura sugestie pe care o am pentru aceste situații este să încerce convertirea acestui sentiment de frustrare într-o infuzie de energie pozitivă pentru a depune și mai mult efort. Totuși, acest lucru nu este întotdeauna ușor. Aprobarea invidioasă. Unul din colegii mei mi-a spus odată: "Noi [matematicienii] lucrăm pentru aprobarea plină de invidie a câtorva prieteni". Acest lucru este adevărat, întrucât în activitatea de cercetare, care este mai degrabă de natură solitară, avem nevoie disperată de aprobare
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
personale, și T.-A. însăși, în romanele sale. Caracteristice sunt propensiunea spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia ei difuză, personajul principal fiind mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și Vară vrăjmașă). În Caruselul lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
un preț mare pentru succesul dumneavoastră și ar trebui să vă bucurați de el. Pur și simplu, amintiți-vă că rangul își are privilegiile sale și, dacă l-ați câștigat cinstit și legitim, bucurați-vă de el. Dacă oamenii sunt invidioși pe dumneavoastră, ar trebui să vă pară rău pentru ei. Spuneți-le că pot obține acest lucru prin metoda tradițională: pot munci. +++ TEMĂ „RAPS (Rangul are privilegiile saleă nu este un cuvânt cu patru litere.” Scrieți acest lucru pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
rănită a culturilor mici” (Cioran) era astfel răzbunată, se găsise un leac pentru stigmatul etnic. A iniția un proces politic tocmai împotriva acestor figuri li s-a părut multor români incorect, ba chiar nedrept, o conspirație a unor dușmani pitici, invidioși pe realizările acestor personalități, gata să se răzbune pentru traumele lor istorice (cum ar fi Holocaustul). În câteva ocazii, când deschiderea unor astfel de dosare politice avea elemente de amară frustrare, oportunism și crudă ingratitudine, a fost relativ ușor de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
domni anonimi, care supraviețuiseră, exilați fie în propria țară, fie în câteva capitale ale lumii libere, în marginea societății. Mutilate de cinci decenii de manipulare a istoriei, de ignorarea deliberată și de îmbătrânirea inevitabilă a reprezentanților partidelor istorice, de neîncrederea invidioasă față de emigrați, imaginea și mai ales legitimitatea partidelor tradiționale ("burgheze", în vocabularul stereotip comunist, chiar atunci când era vorba de social-democrați) erau foarte îndoielnice la începutul acestui an 1990. Cu rare excepții, primii lor aderenți erau mai ales foști militanți ai
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
refuză avansurile unui tânăr, atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința lui de răzbunare. Va fi acuzată, pe nedrept, de crimă, fiind victimă a unei înscenări mincinoase, dar elementul divin intervine din nou salvator, un glas ceresc dezvăluie minciuna, cavalerul invidios este pedepsit, regele ținutului, Alla, o ia de soție după asistarea la această minune și acceptă creștinismul. Din nou misiunea eroinei pare împlinită, aproape de finalizare, cu toate acestea, noi intrigi vin să completeze și să îmbogățească firul epic. Soacra este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
știe Maiorescu în privința cealaltă, „dacă s-a lăsat de băut” răspunsul e simplu: criticul vrea să știe nu dacă Eminescu mai bea sau nu vreo băutură alcoolică ci clar: dacă bea „în companie”, adică în localuri publice (ieftine, cu prieteni invidioși, dornici să-l provoace, etc.). 12 februarie: Cere procură pe numele lui Mihai Eminescu pentru a amâna vânzarea casei către altă persoană (a mărit arvuna la 1000 lei ca s-o mai păsuiască o lună călugărițele). 14 februarie: Scrisoare către
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mimă tristă; oamenii jenați își acoperă gura sau fața, se înroșesc, râd nervos sau cu jumătate de gură, se îndepărtează de ceilalți; oamenii mândrii merg țanțoși, cu trunchiul drept, zâmbesc încrezător și fac gesturi triumfătoare (precum gestul ridicării pumnilor); oamenii invidioși aruncă priviri furișe persoanei invidiate sau lucrului râvnit; oamenii rușinați își ascund fața, își ajustează ținuta, merg cocoșați, evită contactul vizual, încearcă să dispară sau să se ascundă; oamenii geloși aruncă ,,priviri de gheață" rivalului, fac uneori gesturi nepoliticoase și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a lupta cu propriile slăbiciuni sau defecte. * „Oricine se Înșală nu Înțelege lucrul asupra căruia se Înșală.” (Sf. Augustin) Desigur, Sf. Augustin viza nu atît „neînțelegerea” de tip intelectual, cît mai ales acea neînțelegere afectivă și morală dintre oameni: vanitatea invidioasă a acestora Îi face incapabili nu numai de o atitudine empatică (prin care să se identifice cu bucuriile, speranțele sau suferințele altora), ci și de realizarea concesiilor, pentru a putea fi parteneri Într-o acțiune. * „Ultimul pas al rațiunii este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care laudă și laude care bîrfesc.” (Fr. De La Rochefoucauld) În funcție, evident, de cîtă obiectivitate sau, dimpotrivă, de, cît subiectivism punem În aprecierile noastre (exemple: Îi reproșăm cuiva combativitatea excesivă În susținerea opiniilor personale, dar nu ne putem reprima recunoașterea invidioasă a faptului că această combativitate stă la baza succeselor sale sociale; complimentul la adresa eleganței pe care o pretinde cineva, dar care, de fapt, este o eleganță forțată, sau de prost gust). * „Schimbarea este singurul lucru constant.” (A. Schopenhauer) Fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vorba” angajează nivelul intelectual și moral din sistemul personalității, pe cînd „actul motor”, mai mult nivelul afectiv și instinctual al acestuia. * „Porcul, trecînd pe lîngă tine, te va murdări neapărat. Dar nici el nu va fi mai curat.” (N. Iorga) Invidiosul, de exemplu, Împroșcîndu-te cu tot felul de calomnii, departe de a se elibera de răutate, va avea sufletul și mai Înveninat, caracterul și mai urîțit. * „GÎndurile care vin cu pași de porumbiță conduc lumea.” (Fr. Nietzsche) În schimb, „reaua-voință” (sau
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sufletul, Îl elevează intelectual și Îl umanizează. * „Nimic nu apropie mai mult pe oameni de zei, decît faptul de a face fericiți pe alți oameni.” (Cicero) Desigur, de adevărații zei (și anume de „zeii cerești”), pentru că zeii Olimpului au fost invidioși pe Prometeu, pentru cutezanța lui de a se pune În slujba umanității. Posteritatea i-a acordat lui Prometeu onorantul merit de a fi fost un „erou civilizator”, care nu a ezitat să-și riște viața pentru a-i ridica pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
înțeles, cel de„senil“ și„îndrăgostit nebunește“:„Regele îndrăgostit îl vizita zilnic, se ocupa personal de averea sa și chiar și de educația sa, pe care o găsea mai mult decât insuficientă și la scurt timp l-a prezentat curtenilor invidioși ca fiind intermediarul prin care se vor obține de acum înainte toate favorurile. “ Unul dintre cei mai vehemenți atacatori ai sexualității regelui Iacob al Angliei se ascunde sub pseudonimul Aulicus Coquinarie. Lucrarea sa, intitulată Aulicus Coquinarie or the Character of
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de cea mai fină aluzie. în lumina oferită de memoriile vremii, reușim să ne imaginăm personalitatea complexă a celui care a fost Regele Soare. Prin caracterul său, a reușit să creeze un tipar, cel al monarhului absolut. Autoritar și galant, invidios și generos, copilăros și maturizat prea devreme, Ludovic al XIV-lea este alcătuit, asemeni unui caleidoscop, din umbre și lumini. Urât și temut de dușmani, apreciat de admiratori, regele Franței a reușit să lase tuturor o puternică impresie. VViața secretă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
32). Din când în când, fiecare dintre noi am avut și avem momente mai scurte sau mai lungi de invidie; ea prosperă datorită diferențelor (biologice, materiale, financiare, sociale, psihologice) dintre oameni 52. Emoție complexă, invidia presupune o comparație între situația invidiosului și a celui invidiat, "ceea ce determină constatarea inferiorității primului în cel puțin un domeniu și la înțelegerea faptului că această inferioritate nu poate fi modificată în viitorul apropiat", scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 71). În momentele sale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care vorbește Francesco Albertoni). Odată constatat dezavantajul personal, sunt declanșate stări sufletești precum: furie, tristețe, ciudă, resentiment, chiar ură. Nimic nu împiedică mai mult bucuria și fericirea oamenilor ca invidia, remarca R. Descartes încă din secolul al XVII-lea (1984). Invidiosul "contestă superioritatea celorlalți, fără a putea invoca o motivație clară, scrie Ph. Braud (2008); el deplânge caustic ceea ce, din solidaritate sau din fraternitate, ar trebui, dimpotrivă, să aprecieze" (p. 148). Mușcătura invidiei apare cel mai frecvent în următoarele două situații
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
solidaritate sau din fraternitate, ar trebui, dimpotrivă, să aprecieze" (p. 148). Mușcătura invidiei apare cel mai frecvent în următoarele două situații de dezavantaj: a. atunci când superioritatea altuia se manifestă într-un domeniu pe care îl valorizează și îl vizează și invidiosul. El se consideră cel îndreptățit să ocupe poziția, locul, recunoașterea, avantajul, atenția, și nu persoana invidiată. În context, Fr. Lelord și Ch. André (2003) precizează: mușcătura invidiei este o dureroasă senzație "care ne cuprinde în fața superiorității evidente a altuia, într-
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]