820 matches
-
oxigen. După comportamentul pe care îl la încălzire, bromații se împart în trei categorii: Compușii anorganici ai bromului sunt formați pe baza unor stări de oxidare, de la -1 la +7. Bromul este un puternic oxidant, și poate oxida ionul de iodură în iod, reducându-se, în același timp, pe sine: formula 85 Bromul mai este, de asemenea, oxidant în prezența metalelor și metaloizilor, pentru a putea forma bromuri. Bromurile anhidre sunt mai slab reactive, în timp de bromurile hidratate sunt mai reactive
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de brom lichid în gara din orașul cu pricina. Norul toxic s-a împrăștiat pe o distanță de 20 de kilometri. Bromul se folosește la fabricarea unor coloranți, la prepararea unor medicamente, iar sarea "bromură de argint"' este folosită (împreună cu iodura de argint) la fabricarea plăcilor, filmelor și hârtiei fotografice (la prepararea materialului fotosensibil). Sub acțiunea luminii, AgBr și AgCl se descompun în argint metalic și halogen liber; această proprietate este folosită în fotografie: formula 87 formula 88 Compușii bromului (ca de exemplu
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
Bromul formează anionii: Br, BrO, BrO. Aceștia au culoarea incoloră, astfel, toate sărurile care nu au în moleculă un cation colorat sunt incolore (excepție face bromura de argint AgBr, ce posedă o culoare galben-pală). Dacă se tratează o soluție de iodură de potasiu cu apă de brom în cantități reduse se separă iodul, care, într-o soluție de sulfură de carbon colorează soluția în violet. În această reacției, trebuie evitat excesul de apă de brom. Acidul hipobromos reacționează cu hidroxizii metalici
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
stabil în soluție până la 40%. Soluțiile mai concentrate se descompun, în acid perbromos, oxid de brom și apă, după reacția: Bineînțeles, anionul bromic poate fi pus în evidență cu ajutorul puterii lui oxidante în soluții acide. În urma reacției cu bromaților cu iodura de potasiu, după care se adaugă acid clorhidric concentrat, se poate observa colorarea soluției rămase de la galben până la brun, datorate oxidării acidului iodhidric la iod elementar: Azotatul de argint formează, numai în soluții foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și compușii lui sunt folosiți în medicină, fotografie și industria vopselelor. Este un element chimic cu o abundență relativ redusă în sistemul Solar și în scoarța terestră. Iodurile sunt foarte slab solubile în apă, totuși, elementul este prezent într-o concentrație mai mare în apa mărilor, aspect ce explică dependența de iod a metabolismului animalelor și a unor plante, fiind cel mai greu element asimilabil de către organismele vii
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
abundență în scoarța terestră, însă este foarte dispersat în aceasta, aspect care îngreunează extragerea sa. Principalele surse naturale de iod sunt zăcămintele de salpetru de Chile (NaNO) și salpetru de India (KNO), fiind întâlnit chiar și în proporție de 1%. Iodurile însoțesc clorurile și bromurile, însă în acestea sunt prezente în concentrații mai mici. Cantități mari de iod se întâlnesc în apa mărilor, deși concentrația medie de iod în apă este de numai 2-3 mg I/l. Concentrarea iodului din apă
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
mici. Cantități mari de iod se întâlnesc în apa mărilor, deși concentrația medie de iod în apă este de numai 2-3 mg I/l. Concentrarea iodului din apă de către algele marine explică prezența elementului în cenușa acestora (sub formă de iodură de potasiu în concentrație de până la 0,4%). Apele sondelor petroliere conțin 25-60 g I/m³; unele ape minerale conțin de asemenea iod. Compușii organoiodici sunt sintetizați de formele de viață marine, cel mai răspândit compus fiind iodometanul. Cantitatea totală
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
parte a ciclului biologic. Microorganismele din sol au un rol semnificativ în această activitate, iar ciupercile sunt cunoscute pentru acumularea iodului, deși o parte din el se reîntoarce în oceane prin râuri. S-a arătat că plantațiile de orez emit iodură de metil — CHI — și că acestea conferă 4% din iodul atmosferic. În unele regiuni, precum Stepa Baraba din Rusia, nivelul iodului din sol poate să fie de 300 ppm, iar în solurile de-a lungul coastelor Japoniei și Țării Galilor să
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
solvatare sau în solvenți organici neoxigenați, cu care formează soluții colorate în violet. Solubilitatea mare a iodului în solvenții organici nemiscibili cu apa este utilizată în extragerea acestuia din soluții apoase. Iodul se dizolvă ușor în soluții apoase concentrate de ioduri alcaline sau acid iodhidric, dând soluții brune, datorită formării ionului I. Această proprietate este folosită la prepararea tincturii de iod în farmacii. Având o afinitate mai mică față de electroni decât clorul și bromul, iodul prezintă electronegativitatea 2,5, fiind astfel
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Cu hidrogenul reacționează la 440 °C formând acid iodhidric. Cu oxigenul nu se combină direct, însă compușii săi oxigenați sunt mai stabili decât cei analogi clorului și bromului. Cu unele metale, precum fierul sau mercurul, reacționează la temperatura obișnuită, formând iodurile respective. Față de apă, hidroxizi alcalini și hidrocarburi se comportă în mod analog cu clorul și bromul. Acidul azotic oxidează iodul, formând acidul iodic, care la temperatura camerei este o substanță solidă cu cristale lucioase: 3I + 10HNO → 6HIO + 10NO + 2HO La
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
ca acidul clorhidric. Are solubilitate mare în apă, un litru de apă pură putând dizolva 400 l de acid iodhidric. Este un acid tare cu un pronunțat caracter caustic. Reacția cu oxizii metalelor are ca produs de reacție apă și ioduri. Reacționând cu o soluție de argint se formează un precipitat alb-gălbui de iodură de argint, cu soluție de plumb un precipitat galben de iodură de plumb și cu peroxid de mercur un precipitat de diiodură de mercur de culoare roșie
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
putând dizolva 400 l de acid iodhidric. Este un acid tare cu un pronunțat caracter caustic. Reacția cu oxizii metalelor are ca produs de reacție apă și ioduri. Reacționând cu o soluție de argint se formează un precipitat alb-gălbui de iodură de argint, cu soluție de plumb un precipitat galben de iodură de plumb și cu peroxid de mercur un precipitat de diiodură de mercur de culoare roșie. Acidul iodic, HIO, este o substanță analoagă acizilor clorici și bromici, foarte solubilă
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
cu un pronunțat caracter caustic. Reacția cu oxizii metalelor are ca produs de reacție apă și ioduri. Reacționând cu o soluție de argint se formează un precipitat alb-gălbui de iodură de argint, cu soluție de plumb un precipitat galben de iodură de plumb și cu peroxid de mercur un precipitat de diiodură de mercur de culoare roșie. Acidul iodic, HIO, este o substanță analoagă acizilor clorici și bromici, foarte solubilă în apă și cu gust foarte acru; se dizolvă ușor în
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
luni de sarcină pentru dezvoltarea sistemului nervos al copilului, mamele cu deficiență de iod putând să nască copii cretini. În anul 1820, francezul Jean-François Coindet a fost primul care a folosit iodul în medicină, sub forma unei de iod și iodură de potasiu, acesta folosind-o ca un medicament pentru combaterea gușii endemice. El a observat că tratamente tradiționale contra gușii constau în consumarea cenușii de alge, iar din moment ce alga era bogată în iod, acesta ar fi fost ingredientul activ. A
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
sunt exploatate ca sursă de iod: un mineral din Chile (caliche) și câmpurile petroliere din Japonia și Statele Unite. În caliche se găsește azotat de sodiu, care este principalul produs în activitățile miniere și cantități mici de iodat de sodiu și iodură de sodiu. În timpul flotării minereului și producerii azotatului de sodiu pur se extrage iodatul de sodiu și iodura de sodiu. Concentrația relativ mare de iod în caliche și dezvoltarea mineritului intensiv, practicat în ultimii ani, au propulsat statul chilian în
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
În caliche se găsește azotat de sodiu, care este principalul produs în activitățile miniere și cantități mici de iodat de sodiu și iodură de sodiu. În timpul flotării minereului și producerii azotatului de sodiu pur se extrage iodatul de sodiu și iodura de sodiu. Concentrația relativ mare de iod în caliche și dezvoltarea mineritului intensiv, practicat în ultimii ani, au propulsat statul chilian în poziție de lider mondial la producția de iod în 2007. Majoritatea producătorilor de iod utilizează ca materie primă
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Bazinul Anadarko, Statele Unite ale Americii sunt două surse de apă salină bogate în iod. Acestea au o temperatură de peste 60 °C datorită adâncimii la care se găsesc sursele. Mai întâi, apa este purificată și acidulată prin utilizarea acidului sulfuric, apoi iodura este oxidată la iod cu ajutorul clorului. Rezultatul este o soluție de iod diluată care necesită o procedură de concentrare. În acest scop, soluția este barbotată cu aer, cauzând evaporarea iodului, dirijat apoi spre o coloană de absorbție cu acid în
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
randamentul economic al metodei de extragere nu este satisfăcător. Mostrele comerciale de iod solid conțin impurități în proporție ridicată; acestea pot fi înlăturate prin sublimarea și apoi desublimarea vaporilor rezultați. O compoziție ultrapură de iod poate fi obținută prin reacția iodurii de potasiu cu sulfatul de cupru (II), care are ca produs de reacție iodura de cupru (II). Aceasta se va descompune în iodură de cupru (I) și iod molecular: În laborator pot fi utilizate diverse metode de izolare a iodului
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
conțin impurități în proporție ridicată; acestea pot fi înlăturate prin sublimarea și apoi desublimarea vaporilor rezultați. O compoziție ultrapură de iod poate fi obținută prin reacția iodurii de potasiu cu sulfatul de cupru (II), care are ca produs de reacție iodura de cupru (II). Aceasta se va descompune în iodură de cupru (I) și iod molecular: În laborator pot fi utilizate diverse metode de izolare a iodului, de exemplu izolarea analoagă a halogenurilor: oxidarea iodului din acidul iodhidric cu ajutorul dioxidului de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
prin sublimarea și apoi desublimarea vaporilor rezultați. O compoziție ultrapură de iod poate fi obținută prin reacția iodurii de potasiu cu sulfatul de cupru (II), care are ca produs de reacție iodura de cupru (II). Aceasta se va descompune în iodură de cupru (I) și iod molecular: În laborator pot fi utilizate diverse metode de izolare a iodului, de exemplu izolarea analoagă a halogenurilor: oxidarea iodului din acidul iodhidric cu ajutorul dioxidului de mangan. Iodul elementar este folosit ca dezinfectant în diverse
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
folosit ca element în sine sau sub forma anionului I dizolvat în apă. Iodul poate proveni din iodofori, care conțin iod și un agent solubilizant. Exemple de astfel de soluții sunt: tinctura de iod (iod în etanol sau iod și iodură de sodiu într-un amestec de etanol și apă), soluția Lugol (iod și iodură în apă, formând în mare parte tiiodură) și iod Povidone (un iodofor). Iodul formează un complex albastru intens cu amidonul și glicogenul (clatrat). Pe această proprietate
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
poate proveni din iodofori, care conțin iod și un agent solubilizant. Exemple de astfel de soluții sunt: tinctura de iod (iod în etanol sau iod și iodură de sodiu într-un amestec de etanol și apă), soluția Lugol (iod și iodură în apă, formând în mare parte tiiodură) și iod Povidone (un iodofor). Iodul formează un complex albastru intens cu amidonul și glicogenul (clatrat). Pe această proprietate se bazează numeroase aplicații practice de identificare a unor compuși organici. În iodometrie, concentrația
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
un iodofor). Iodul formează un complex albastru intens cu amidonul și glicogenul (clatrat). Pe această proprietate se bazează numeroase aplicații practice de identificare a unor compuși organici. În iodometrie, concentrația unui oxidant poate fi determinată prin adăugarea unui exces de iodură, împreună cu puțin iod, pentru distrugerea iodului elementar/triiodurii ca rezultat al oxidării de către materialul oxidant. Un indicator de amidon este folosit pe măsură ce indicatorul se epuizează, crescând contrastul vizual (albastrul închis devine incolor, în locul decolorării triiodurii galbene). Iodul poate fi utilizat
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
poate fi utilizat în testarea unor eșantioane alimentare pentru determinarea existenței amidonului. Soluțiile cu iod pot fi folosite în depistarea bancnotelor contrafăcute, pornind de la premisa că hârtia acestora pot conține amidon. Hârtia ce conține amidon poate fi testată cu o iodură pentru depistarea oxidanților precum peroxizii. Substanțele oxidante transformă iodura în iod, care apare albastru. O soluție de amidon și iodură poate fi preparată în același scop. În procedura colposcopiei, soluția Lugol este aplicată în regiunea vaginală și cervicală. Țesutul vaginal
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
determinarea existenței amidonului. Soluțiile cu iod pot fi folosite în depistarea bancnotelor contrafăcute, pornind de la premisa că hârtia acestora pot conține amidon. Hârtia ce conține amidon poate fi testată cu o iodură pentru depistarea oxidanților precum peroxizii. Substanțele oxidante transformă iodura în iod, care apare albastru. O soluție de amidon și iodură poate fi preparată în același scop. În procedura colposcopiei, soluția Lugol este aplicată în regiunea vaginală și cervicală. Țesutul vaginal normal se colorează în maro datorită conținutului mare de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]