1,547 matches
-
collaboration d'Alain Charron, Des animaux et des hommes. Une symbiose égyptienne, Éditions du Rocher, capitolul Les animaux sacralisés, p. 165-200. 575 Michael Bright, Beasts of the Field. The Revealing Natural History of Animals in the Bible, pp. 35-39. 576 Iov, în Septuaginta, 4/ II, ed. cit., p. 143-145. 577 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 671. 578 Idem, p. 672. 579 Doina Ruști, op. cit., p. 136-137. 580 Cesare Ripa, op. cit., p. 483. 581 Damaschin Studitul, op. cit., p. 88. 582 Leonardo da Vinci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în numele Meu, pe Mine Mă primește»” (Matei 18, 5) (Protos. Nicodim Măndiță). Copilul în sânul maicii sale este în starea cea mai neajutorată, dar cea mai de glorie, e chipul lui Dumnezeu în lume, când copilul nu are nici o vinovăție. Iov spune: „Nu e om pe pământ să respire aerul planetei acesteia și să nu se umple de păcat”. Dar copilul nu a avut nici o zi pe pământ și este în stare dumnezeiască, iar când se face avortul se face un
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
este ilustrat, sub aspect poetic, de nume prestigioase: Ion Minulescu (Păpușa automată), V. Voiculescu (Primăvara în cimitir, Pescuitorul de gânduri), Adrian Maniu (Stea de iarnă, În adâncuri), Nichifor Crainic (Cântec de pescar) ș.a. În volumele următoare semnează G. Voevidca, D. Iov, Teodor Scarlat, G. Tutoveanu, C. Costandache, Ion Sân-Giorgiu (1939), până în 1944 adăugându-se puține nume noi (Mihai Beniuc, E slobod să mai cânt?). Proză publică, în 1931, Cezar Petrescu (primul capitol din Comoara regelui Dromichet), același autor reapărând, în 1944
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285303_a_286632]
-
a dacismului și a Marii Dacii. Ca exponenți ai acestor valori, un ciclu susținut de Ion C. Pojana promovează Figuri arădene (Teodor Botiș, Augustin Aron Hamsea, Ioan Suciu). Literatura publicată e modestă. Versuri semnează (printre mulți, inclusiv directorul revistei) D. Iov, Grigore Bugarin, Constantin Barcaroiu, Petru Sfetca, Ion Șugariu, I. Gh. Severeanu, Coriolan Bărbat, Ion Potopin, Romulus Fabian, Volbură Poiană-Năsturaș ș.a. M. Ar. Dan (Dion Mardan) și Proor (F. G. Pajiște) publică epigrame. Sub genericul Din Țara Soarelui, apar traduceri ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287823_a_289152]
-
rafinamente stilistice pentru a semnifica incapacitatea expresiei, a textului, a formei de a încapsula adevărul. Dialogurile lui îl constrîng aproape pe cititor să pornească la drum pe urmele sensului, să conceapă adevărul drept cale care crește înlăuntrul omului. Poemul lui Iov expune înaintarea dureroasă a omului singur în tăcerea lui Dumnezeu. La capătul încercării, această tăcere explodează, cu infinitatea sensurilor ei, în fața și în inimile eroului, ale prietenilor săi, ale cititorului. Dar numai pentru a-i chema să intre în necuprinsul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ardelenești”), George Todoran, N. Batzaria, Ernest Bernea, Iosif E. Naghiu (Eminescu și „Familia”), Al. Hodoș, Zenovie Pâclișanu, Septimiu Popa, Gr. Tăușan, Ion M. Neda. Sunt dedicate numere omagiale lui Iosif Vulcan, Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Nicolae Iorga. Mai colaborează D. Iov, Ion Ojog, Emil Zegreanu, Stelian Constantin-Stelian. C.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286946_a_288275]
-
Al. Rally, Radu D. Rosetti, Mircea Rădulescu (Se scoală morții). Se reproduc poeme de Nichifor Crainic (Lauda regelui), St. O. Iosif (Gorunul lui Horia), Al. T. Stamatiad, Ion Pillat (Unei amfore). Proză publică G. Caïr, George Cornea, I. Dragoslav, D. Iov, Sandu Teleajen, I.C. Vissarion ș.a.; se remarcă unele schițe și povestiri de Caton Theodorian și Constanța Marino-Moscu, dar prezențele de relief sunt Gh. Brăescu, Victor Eftimiu, Liviu Rebreanu (Catastrofa), Hortensia Papadat-Bengescu (Pe praguri de biserici, Patrula) și E. Lovinescu însuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
rune de Heine), Ștefan Berechet (schița Bucuria de A. P. Cehov), I. U. Soricu (fragmente din Faust de Goethe) sau Apostol D. Culea (Acțiunea intelectualilor germani în pregătirea războiului european de Gustave Le Bon). Alți colaboratori: Artur Enășescu, Al. Cazaban, D. Iov, Tudor Teodorescu-Braniște (sub pseudonimul Andrei Braniște). A. St.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289783_a_291112]
-
de D. Anghel, precum și nuvela Din jurnalul unui bastard de Ion Minulescu. Au mai semnat schițe și nuvele V. Demetrius (Doctorul și Isidor Fein), Vasile Savel (O lacrimă. Scene din viața tipografilor) și N. N. Beldiceanu (Pâinea), iar teatru N. Davidescu (Iov). În domeniul artistic, prin articolele lui Th. Cornel, ca și prin reproducerile care îi ilustrează paginile, V.s. i-a impus atenției publice pe Constantin Brâncuși, Iser, Camil Ressu, Ioan Theodorescu-Sion, N. Vermont, B’Arg, Cecilia Cuțescu-Storck, Gheorghe Petrașcu ș.a. Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
tinerimii”. Continuă să publice poezii, schițe și povești în „Universul literar”, „Mișcarea” ș.a. Din 1916, încorporat, participă la acțiunile militare până la sfârșitul războiului. Scoate, în primul an de apariție cu I. Tedescul (Barbu Nemțeanu), o vreme singur, ulterior cu D. Iov, „Biblioteca copiilor și a tinerimii” (București, Chișinău, 1918-1922). Secretar de redacție la „Chemarea” lui N. D. Cocea (București, Chișinău, 1918-1920), pleacă din 1920 la Chișinău, de unde va trimite corespondențe cotidienelor „Adevărul”, „Dimineața”, „Lupta” și „Flacăra”. Un timp îndeplinește și funcția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
colaborare cu P. Crihan), Chișinău, 1934. Traduceri: Abraham Reisen, Bani de iarmaroc, București, [1919]; Heinrich Mann, Inima, București, [1925]; Franz Wedekind, Seducătorul, București, 1925; Rabindranath Tagore, Mama și copilul, Chișinău, 1933; Hans Heinz Ewers, Păianjenul, București, f.a. Repere bibliografice: D. Iov, Condamnarea lui Terziman, „Îndreptarea”, 1924, 570; E. Marghita, „Stele sub nori”, DMN, 1927, 26 octombrie; Const. Șăineanu, „Stele sub nori”, ADV, 1927, 13 455; Procesul de presă de la Chișinău, ADV, 1928, 13 653, 13 654; Tudor Teodorescu-Braniște, „Stele sub nori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
CL, 1998, 2; Carmelia Leonte, Măsura iubirii, CRC, 1998, 8; Const. M. Popa, Noaptea lui Vincent, Craiova, 1998, 122-124; Dieter Schlesak, Gefahrliche Serpentinen rumänische Lyrik der Gegenwart, Berlin, 1998, 151-152; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 513-515; Romulus Bucur, Iov gratuit, Pitești, 2000, 51-53; Marius Chivu, Fundăturile poeziei, RL, 2002, 32; Al. Cistelecan, Ultimul homerid, „Cuvântul”, 2002, 9-11; Dan Bogdan Hanu, Suspinul homeric, CL, 2003, 3; Gheorghe Grigurcu, Șansa „biografismului”, RL, 2003, 15; Daniel Cristea-Enache, Omul din subterană, ALA, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
e preluată, după cum recunoaște chiar semnatarul scrisorii, de la Sf. Apostol Ioan: "Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan, 1, 18); [32] Spre final, asemenea lui Iov ("Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră" - Iov, 8, 9), autorul epistolei reafirmă nimicnicia vieții omenești: Noi suntem de ieri și umbră pe pământ e viața noastră" (p.
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan, 1, 18); [32] Spre final, asemenea lui Iov ("Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră" - Iov, 8, 9), autorul epistolei reafirmă nimicnicia vieții omenești: Noi suntem de ieri și umbră pe pământ e viața noastră" (p. 148). 2.6. Toate aceste texteme, care semnifică, din diferite unghiuri, pedeapsa divină, efemeritatea trupului și mântuirea spiritului, sunt "repetate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în câmpul ETHOS-ului și nu are decât un acces limitat la EPISTEME. Cu toate acestea, personajul prototipic pentru câmpul ETHOS-ului nu este el, ci Filaret, care, împărțindu-și toată agoniseala săracilor, ajunge să repete de bunăvoie destinul lui Iov (model la care naratorul trimite în mod explicit la p. 53 și 62). Filaret e omul care rezistă oricărei ispite, îndeosebi dorințelor de îmbogățire și de mărire (v. textemele [15], [24] și [25]); chiar și ca bunic al împărătiței Maria
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lui C. devine o pură incantație muzicală, nemaiurmărind un sens anume, cuvintele evită sensul (logic, deci precar), lăsând locul tăcerii etc. Procesul interpretării poate fi însă reluat prin prisma ultimului volum, publicat postum: La capătul puterilor. Însemnări pe Cartea lui Iov (1997). Eseu și totodată poezie, această lucrare trimite, după titlu, la cărți celebre ale unor mari convertiți, precum Giovanni Papini (Un om sfârșit); subtitlul însă evocă o altă lucrare celebră, Fragmente din corespondența cu prietenii de N.V. Gogol, autor pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
o altă lucrare celebră, Fragmente din corespondența cu prietenii de N.V. Gogol, autor pe care C. l-a prețuit și l-a comentat într-un studiu. Un capitol din cartea lui Gogol se intitula Meditații la dumnezeiasca liturghie. Destinul lui Iov l-a obsedat pe C. de tânăr (încă din 1967 elaborase primele pagini pe această temă). Ce este omul, ce valoare are el, este Iov „neprihănitul” vinovat în fața lui Dumnezeu, se află lumea într-o continuă degradare, într-un inevitabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
studiu. Un capitol din cartea lui Gogol se intitula Meditații la dumnezeiasca liturghie. Destinul lui Iov l-a obsedat pe C. de tânăr (încă din 1967 elaborase primele pagini pe această temă). Ce este omul, ce valoare are el, este Iov „neprihănitul” vinovat în fața lui Dumnezeu, se află lumea într-o continuă degradare, într-un inevitabil păcat, există pentru om o salvare, o posibilă mântuire? Iov, condamnat fără vină, prefigurează ideea că omul poate suferi, poate muri din dragoste pentru semeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
1967 elaborase primele pagini pe această temă). Ce este omul, ce valoare are el, este Iov „neprihănitul” vinovat în fața lui Dumnezeu, se află lumea într-o continuă degradare, într-un inevitabil păcat, există pentru om o salvare, o posibilă mântuire? Iov, condamnat fără vină, prefigurează ideea că omul poate suferi, poate muri din dragoste pentru semeni, ceea ce se va întâmpla mai târziu cu însuși Fiul lui Dumnezeu, spre răscumpărarea păcatelor lumii. Prin educația primită în familie și prin formație, C. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
De aici un continuu dialog cu Providența: „În mâna ta voi sta și nu voi ști/ Decât să-mi șterg la colțurile gurii / spuma roșcată, rana îndoită / de care spui că vrednic sunt, și sunt”, întocmai ca în Cartea lui Iov. Aceeași viziune a cosmosului în decădere și descompunere, în volumele Cele ce sunt (1974) și Versuri (1982). O atmosferă similară domină romanele Martorii (1968) și Cartea fiilor (1970), în care narațiunea se țese pe canavaua unei simbolistici biblice foarte dense
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
1989; Convorbiri cu regele Mihai I al României, I-II, București, 1991-1993; Poeme, cuvânt înainte Ioanid Romanescu, Iași, 1994; Regele Mihai și exilul românesc, pref. Al. Zub, Iași, 1994; Anul tăcerii, București, 1997; La capătul puterilor. Însemnări pe Cartea lui Iov, București, 1997. Ediții: M. Eminescu, Nouăzeci de poezii, pref. edit., București, 1991; Poeziile creștinilor români, pref. edit., București, 1995. Traduceri: N.G. Cernâșevski, Prologul, București, 1957 (în colaborare cu A. Ivanovski); Victor Sivetidis, Oracolul lui Oreste, București, 1969, Memoria oglinzii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
Ciobanul. Cugetări despre nerozie, un dicționar umoristic (Din dicționarul intelectualilor) dă Sofronie Ivanovici. Alți colaboratori: E. Sperantia, Caton Theodorian, George I. Stratulat, Radu Dragnea, G. Rotică, C. Râuleț, G. Gregorian, Nichifor Crainic, G. Talaz, Alexandrina Scurtu, Oreste, Mircea Rădulescu, D. Iov, Oct. C. Tăslăoanu, V. V. Haneș, V. Al. Jean, Andrei Braniște. I.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
curat. Sărac am fost, sărac am să mor. Au izbucnit în râs. Maiorul Fetecău m-a agrăit cu ironie prefăcută: Vezi, domnule Maxim, ce-ai făcut! Pe cât erai de bogat, într-un minut ai pierdut frumusețe de avere, ca și Iov. Și asta pentru atitudinea dumitale nereverențioasă față de viitorul dumitale socru! Ce să-i faci, domnule maior Fetecău! Asta-i viața! Vorba lui Tănase: „Valul lumii, valul mării! Te ridică, te coboară”! Și din ziua aceea domnul Marinică n-a mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
intențiile mascate ale CDE de a-i ajuta pe unii și de a-i păcăli pe alții, nu au fost vorbe goale deoarece, după ce agentul Siguranței îl scoate pe evreul în cauză mai curat și mai sărac decât chiar biblicul Iov, nu a uitat să mai scrie și următoarele: „...n’a făcut nici un fel de politică în trecut iar în prezent, are atitudini net democratice (sic!, subl.ns.), în alegerile din 19.IX.1946 și 28.III.1948 a fost delegat
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lume și o altă cunoaștere: „înaintez prin dosul ființei/ pe dedesubtul ei,/ unde nu se află încă nimic închegat”. Scrisul se face pe dinăuntru, este un scris în propriul trup, o scriere-căutare și sfâșiere de sine. În arta poetică intitulată iov.iova.iona.ion, înțesată de aluzii livrești, biblice și autobiografice - o întâlnire între poetul Gheorghe Iova și autor, la intersecția Căii Victoriei cu Lemnea, într-o vineri seara, pe 16 noiembrie - poate fi citită „plângerea” lui Iova-Iov, care de fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]