2,305 matches
-
lingvistice de imagini inedite, clădite cu multă râvnă și pricepere în structuri metaforic - panteistice, printr-un mixaj noezic de real și fantastic, unde lipsirea și așteptarea transgresează cromatic dintr-un cadru predominant liric și ingenuu, într-o galerie de imagini ireale, în sonanțe autumnale (J. B. Pontalis), la o metafizică a liniștii din cuvinte, suspin și tăcere. (prof. dr. Gheorghe Apetroae, Sibiu, critic literar, scriitor) *** 4. ELISABETA LUȘCAN (Leșu, Bistrița-Năsăud) - MUGUR DE GÂND / BROTE DE PENSAMIENTO (versuri, A5 manșetat, 108 pagini
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
de la gât au urmat cele de pe sâni, am fost nevoit să desfac sutienul, femeia a avut un ușor gest de împotrivire, după câteva cuvinte de încurajare, s-a lăsat abandonată în mâinile mele. Am desfacut sutienul, sânii, de o albeață ireală, tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
povară pe drumul limpede măturat în zori de aceiași îngeri leneși, calmi și romantici” Un final metafizic al unei parcurgeri depinzând de destin, un crez resemnat, asumat sentinței finale, în sens ortodox și moral, la confluența dintre real (conștient) și ireal (subconștient), îmi relevă un poem psiho-filozofic rafinat și cuprinzător. „a pus capăt începutului și a pus un început capătului scoțând drumul din neant din increat din abis scoțându-l curat nou pur neatins drumul în sfârșit drumul spre ceea ce numeam
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
îmi relevă un poem psiho-filozofic rafinat și cuprinzător. „a pus capăt începutului și a pus un început capătului scoțând drumul din neant din increat din abis scoțându-l curat nou pur neatins drumul în sfârșit drumul spre ceea ce numeam real ireal convențional nonconvențional probabil improbabil oniric” Circumferința existențială, cercul creator și reluarea din orice punct al unei predestinări, confirmă spre final ineluctabilul destin. “în hanul acesta nu se întâmplă niciodată nimic deși s-a nimerit să fie construit chiar pe drumul
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
trece peste amuzantul episod al ” teatrului improvizat”: ... la Erick Kaiser, p. 197, din localul restaurantului unde s-a servit cina dinaintea reîntoarcerii. Stereotipurile europene trebuie demitizate?! Finalul povestirilor este tot atît de frumos pe cît începutul. Două realități paralele. Imaginea ireală a prințului saudit însoțind, în gînd, revenirea la realitatea brutală a țării de baștină. Și, chiar așa: „ Care e cea de-a treia dorință?” ( p. 206). Cred că fiecare dintre noi are „o dorință de vis”! (Prof. VIRGINIA BOGDAN). Așteptăm
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – NOIEMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369386_a_370715]
-
cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafi i Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea auditoriul tâmp în ireal Concertul de pian suna prea matinal Imagini de calvar se estompau în noapte Mulțimea melomană se distingea prin șoapte. Referință Bibliografică: Executia-spicuiri / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
respectivele afirmații există poetul sau mai bine zis omul înzestrat cu imaginație și sensibilitate aparte ce are capacitatea de a transmite și de a provoca emoția artistică, aceasta, la rândul ei, oglindind procesul de cugetare/meditație prin realitatea obiectivă/subiectivă/ireala. O realitate vie este că omul-scriitor este acea persoană care dorește neîntrerupt să plăsmuiască frumosul prin opere literare, pentru că acesta, în consecință, să pună bazele în fondarea unor valori complexe și anume: de natură culturală care să armonizeze și să
ANTOLOGIE MULTILINGVĂ, VOL. 4, COORDONATOR RODICA ELENA LUPU de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370595_a_371924]
-
sau nemaipomenită, sper să nu fiu ieșită din comun, dar aș vrea să fiu eu însămi, mai proaspătă decât ieri, mai veselă decât alaltăieri, mai înseninată...vreau să mă reînnoiesc, așa cum primăvara reînnoiește natura, înveșmântând-o în puritate și frumusețe ireală. Așadar, fiecare zi să fie lumina unui zâmbet : de bucurie, de compasiune, de înțelegere, de implicare, în esență , de mulțumire pentru ceea ce suntem și pentru ceea ce putem deveni.... Deci, ,, Bine-ai venit în viața mea”! Referință Bibliografică: UN ZÂMBET PENTRU
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]
-
în cale. COPILĂRIE ȘI ADOLESCENȚĂ Capitolul I. Înainte de toate, să cunoaștem puțin, cu cu toții, istoria încărcată de puritate și simplitate ancestrală a regiunii intracarpatice a Țării Loviștei, din nordul județului Vâlcea, tărâm plin de legende și misticism, plină de frumuseți ireale, înconjurată de masivele Parâng și Făgăraș ce o îmbrățișează protector, străbătută fiind de râurile Olt și Lotru, și de numeroasele râulețe ce izvorăsc din munți, reci ca gheața și dulci ca mierea, ce șerpuiesc domol peste câmpuri, dealuri, și prin
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
în nor, / Vieții eșec, spectator”. Omul își atinge reala valoare numai răspunzând vocației sale. ADELAIDA CRISTESCU ISELIN. Oralitate. Surpriză și surprindere. Teribilism moderat și aproape grav. „Eu - nu sunt ultima ta dragoste, / sunt prima și cea mai sinceră, / pentru că sunt ireal de adevărată, / așa, fără nume și viață reală, / sunt mai concretă decât oricine pe lume, / sunt fata de vânt și de sânge, / sunt fata din visul iubirii / și atât”. Introvertire camuflată în extravertire. „Tu, îndrăgostit de emancipare, / eu, aripă frântă
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
în lumea asta, atâția oameni care mor de singurătatea cea mare, oameni cu răni în suflet și doruri multe, oameni care au pierdut toate trenurile și adoptă o filozofie a tristeții. Ce taină ducea cu ea această femeie ce părea ireală și privea pe cer miriadele de stele, cea care îl așteptase din abisul veșniciei pe cel pe care îl pierduse.Ca și când i-ar fi intuit gândul, Bernardina îi spuse cu o voce tristă în care se ascundea experiența tristă a
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
acesta primejdios și încărcat de resentimente.Marea voluptoasă îi pregătise o nuntă neptuniană și fluidică, chemându-i în extazul furtunii apelor pe iubitul ei Amaar.Silueta aproape transparentă a Bernardinei înota într-un șuvoi de lumină și prezența ei părea ireală. Referință Bibliografică: Romanul ,,Bernardina / Mariana Didu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1507, Anul V, 15 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mariana Didu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
la sfârșitul săptămânii în curs. După încheierea convorbirii, așeză mașinal receptorul pe masă, deși acesta impunea printr-un țiuit insistent fixarea la bază, spre reîncărcare. Urmară minute în șir de nemișcare, de uluială. Parcă ceva fantastic, ceva de necrezut, ceva ireal i se arătase Mirei. Și chiar așa se dovedi a se fi întâmplat... Toată dimineața, Mira stătu la calculator, vrând să finalizeze cărticica despre animăluț. Nu știa ce o îndemna să încheie povestea pisoiului. Ori poate știa?! Oricum, avea nevoie
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
dârz adulmec cu nesațiu Himere cârd, și-al lor mărgăritar. Surpat ades în vânturi și restriști Nu m’am sculat un ceas pentru tăgadă, Ci mi’am purtat tot visul meu grămadă, Cu ochii veseli, niciodată triști. Întrezăresc în tine, ireal Erou de comedie zăpăcită: Străfundul omenirii ce palpită Mereu, după un fir de ideal. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 30, din 25 iulie 1942 NOIEMBRIE Soare veșted, soare vechi Cât o palmă de înalt, Îl iau plopii de
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
lirică a poetului Traian Vasilcău iar tăcerile din cartea sa „Sfeșnic în rugăciune”au semnificații multiple. Ca și Lucian Blaga sau Mihai Eminescu poetul își hrănește poezia la izvoarele unei sensibilități seculare: ”dar fără dor,/ Popor ce-a fost în ireale ere/ Și nu mai e deloc. Care popor?”, în drumul singurătății sale luând cu el „dorul”. Ca element esențial al civilizației omenești dorul devine mit, o adevărată codificare a religiei și a înțelepciunii. Alături de cuvintele cosmogonice, Cer, Pământ, Ape, la
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
Liberă în spirit, filozofia-i tăinuită-n ceruri. Misterul morții e un simbol al vieții Și nimeni nu poate să ni-l spună, Ascuns e-n taină și doar prin vers poeții Îi dau târcoale visând-o, deci nu e ireală! O doxă veritabilă a Arborelui Vieții, poate-i mit, Nici metafizica nu-i știe adevărata rădăcină Dincolo de real iubirea-i asemeni unui rit Ce-i dă sufletului s-aleagă nemurirea-n viață. Referință Bibliografică: Simbol ascuns / Gabriela Docuță : Confluențe Literare
SIMBOL ASCUNS de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353403_a_354732]
-
1529 din 09 martie 2015 Toate Articolele Autorului Totuși Încă n-ai să pieri. Cine să te-nvingă atât timp cât torci dragoste curată? Râzi când cu dureri continuă să ningă soarta-ți ciudată. Nu sunt prăbușiri desele derute în care trosnesc ireale ruguri, când pădurea ta unde zburdă ciute plină-i de muguri. Nu fi trist că rar arcuiești o boltă și brodezi pe ea steaua ta polară, ca zbuciumul des ce te-a vrut recoltă să nu te doară. Știi că
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353503_a_354832]
-
o așa splendoare va da frâu imaginației și oamenii îți vor spune povești atât de captivante încât vei auzii fiecare - și toate - cuvintele ... despre un loc a cărui istorie pare mai puțin reală și mai mult pretinsa ... și cu castelele ireale la marginea orizontului ... “ Vizionați acest splendid clip reportaj .... Orașul Brașov, prezentat într-o filmare superbă O filmare realizată deasupra orașului prezintă imagini inedite din Brașov. Prezentarea este făcută în limba engleză, cu subtitrare în română. Clipul, postat joi, pe Youtube
THIS IS BRASOV de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352843_a_354172]
-
omul cu tot datul lui istoric, în evoluție și manifestare. Antologia de față a creat, prin lucrările studenților filologi, imaginea viitorului ca posibilitate a științei și tehnicii de a cerceta și observa în laboratoare nevăzutul. În lecturile acestea există un ireal al imaginilor imaginarului care oricând poate deveni real prin tot ceea ce gândim. Gândirea însăși este un produs regenerativ al ideilor vii. Când cugetăm ne legăm existența de divin. Când creăm o astfel de literatură ne înălțăm deasupra fiindurilor telurice stăpânite
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
da. Căci nu visul ca iluzie izbăvește în cazul sinucigașului din piesă ci nădejdea creștină că doar Dumnezeu care spune că poți fi mai mult decât ești, îți mai poate reda liniștea dinainte. Personajele vor să iasă din acest spațiu ireal în care le-a aruncat soarta și să viseze o lume mai bună. Toate ciudățeniile care i se întâmplă sinucigașului ce nu-și poate duce la îndeplinire grozăvia gândului său, sunt fantasme pe care viața i le demolează una câte
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
e dor de tanti Victorița/ de sfatul ei cel înțelept/ deși, de-acolo nu mai vine/ eu parcă tot o mai aștept”. (Dor de tanti Victorița) Ființe plăpânde populează acest spațiu, ca descinse dintr-o pagină de poveste, mai aproape de ireal, decât de palpabil și concret, prezențe diafane, îngerești. „Stă bătrâna gârbovită,/ pe o bancă, sub un tei/ toate tristețile lumii/ stau ascunse-n ochii ei”. (Cheia bătrânei) „Îmbătrânesc părinții lângă noi/ fiind ocupați, nu prea îi luăm în seamă”. (Îmbătrânesc
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
Descinde din înalturi, alt foșnet, și se-așează Pătând pe pajiști scoarțe din line unduiri De aripi înmuiate în soare de amiază, Simeze încărcate cu mii de năluciri. Uimit surâd din iarbă oglinzile de floare Privind în aer valsul, aproape ireal Al îngerilor care se-mbracă în culoare, Purtându-le sărutul spre cerul de opal. Plutesc, sau se avântă, ca-n jocuri de copii Și clatină trifoiul pe care poposesc, Năvala lor cuminte destramă păpădii, Când delicat le-mbie cu dans
ARHANGHELII CULORII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353900_a_355229]
-
văzut un oraș, cu străzi ciudate în care oamenii țipau. Am simțit că eu devin fiecare părticică, ale acelui oraș. M-am simțit în coloane și ziduri, care se prăbușeau ca niște umbre rămase pe zidul alb, al unei existențe ireale. Am simțit în mine geamătul pietrei albe și parcă, vocile celor care m-au sculptat. Am devenit prin mortarul legăturii, făină de timp între cărămizile apărătoare de existență conștientă. Sub mine acum piatra strivea albul vieții, iar fragmente de coloane
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
suntem aici pe veci stăpâni...”. Într‑o pornire inexplicabilă de entuziasm și solidaritate cu cei care cântau, am început și noi să cântăm tare, iar vocile ni s‑au unit cu alte și alte voci într‑un cor magnific și ireal care a durat doar câteva minute. Imediat, toate luminile s‑au stins și pe holuri s‑au auzit pașii alergând și vocile ridicate, amenințătoare ale studenților de la zi care făceau de serviciu. Colega din Bacău, al cărei soț era securist
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
prezente, În suflet mi-ai produs o deviere, Și gândurile îmi sunt inerte! Lipsit de blânda mângâiere, A mâinilor gingașe și ușoare, Simt în inimă aceeași deviere, Nuanță ștearsă, dar îmbietoare. Dar totu-i vis nimic concret, Îmi pare totul ireal, Fie ca direct sau indirect, Tu îmi zâmbești ideal. 1964 Referință Bibliografică: DA! E ADEVĂRAT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DA! E ADEVĂRAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352599_a_353928]