1,431 matches
-
la unitatea militară? și chiar mă așteptam să- mi răspundă Moș Gerilă, cu cotul scos pe geam. — Cum adică? mi-a răspuns un chiștoc de țigară - e tot ceea ce am reușit să văd. — Cum adică „cum adică“? am Întrebat eu iritat. — Adică ce „unitate militară“? Ești În unitate. Am căzut pe gînduri pentru o clipă. Așa ceva nu se poate, pentru că o unitate are porți și garduri și la ora asta ar trebui să fie acolo niște santinele. Probabil că m-ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne frămîntă, e demnă de urmărit. Deodată, lui Marcel i se luminează chipul, are o revelație și o exprimă. — Auzi mă, Claudiule, dar, dacă voi sînteți frați, mă-sa nu e și mă-ta? Claudiu Îl privește cu o stupefacție iritată. Probabil că-i vine să-i dea una În cap, dar asta, În mod cert, e o idee cît se poate de proastă. Nu te joci cu Sfarmă-Piatră. Patrana apare În coasta lui Marcel, cu gura căscată, vrea să prindă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uită cineva urît la noi. Noi nu sîntem armata, sîntem niște animale speriate, niște gîngănii, niște prăpădiți la fel ca ei. Mă reîntorc la cartea mea, o vreme turuie singur, apoi tace. — Tu ce faci acolo? mă Întreabă el ușor iritat. — Citesc, răspund Într-un tîrziu. — Ce citești? Ridic mîna În care țin cartea și Îi arăt coperta. — AÎÎÎ..., declară el neconvins, privindu-mă cu un dispreț comic. Am stins lumina de mai bine de oră, dar aerul În salon e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
magician. — Di, ce-i la televizor? Dă-i drumul să vedem cutremurul din San Francisco. Astea-s imaginile pe care-mi place să le văd. — Mi-am uitat aseară poșeta la familia Blackett, spuse Gabriel. — Mereu uiți câte ceva! ripostă Brian iritat. Jeremy Blackett era profesor la Școala Generală. El și soția sa Sylvia se numărau printre pasionații jucători de bridge. Gabriel nu juca bridge, dar sora lui Jeremy, Sarah, și fratele lui, Andrew, completau întotdeauna careul când Brian și Gabriel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Doamna Osmore mi-a spus, răspunse părintele Bernard, etalându-și surâsul fermecător. De fapt, îl înștiințase Gabriel la telefon, dar i se părea lipsit de tact să menționeze acest lucru. — Și de unde, mă rog, a aflat doamna Osmore? întrebă Brian iritat. Nu vrem să ne pice tot felul de indivizi, s-o deranjeze pe Stella. — M-am gândit la o mică atenție, spuse părintele Bernard și-i oferi un pachet lung și subțire, învelit într-un ziar, care se dovedi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a fost transpus în practică acest plan al ei de a-și confrunta fiii cu un rival, nu a reieșit niciodată limpede; într-un fel, poate că a funcționat mult prea bine. În mod cert, Brian a s-a simțit iritat, dar temperat de puternicul său simț al datoriei, așa cum se mai întâmplase și în alte încercări la care a fost supus. Brian, în ciuda temperamentului său dificil, se lăsa îmbărbătat de exercitarea unei activități raționale. Își dăduse seama că Tom e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
convorbire cu Pearl la Londra și hotărî că era ce-i trebuia lui. Îi cumpără un bilet de avion până la Denver și îi dădu instrucțiuni unde s-o găsească pe Hattie. Îi scrisese și lui Margot, care a fost surprinsă, iritată și ușurată. Pearl sosi și o găsi pe Hattie petrecându-și vacanța de vară într-o mică garsonieră întunecoasă, din același bloc unde locuia Margot, și străduindu-se să-și facă temele de vacanță, în timp ce suferea de o torturantă singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ceva. Dar ce săvârșise? Ce putuse el face care să-i dăuneze, să-l ofenseze, să-l irite, să-l zgândărească pe acest mare om - sau care să-l facă pe marele om să-și închipuie că fusese ofensat, iritat, zgândărit? Tom își scormonea conștiința, simțindu-se, totodată, prada unei imense, dar obscure remușcări. Unde, în purtarea lui nesăbuită, zăcea greșeala? Își închipuia oare John Robert că Tom îl încurajase pe George să... ori că-i spusese lui George că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spartă, făcu un salt în iarbă și începu să alerge cât îl țineau picioarele în direcția mării, de-a lungul unei alei de arbori de tisă zdrențuiți, care formaseră cândva niște garduri vii. Rămas singur cu fetele, Emma se simțea iritat, iritat că Tom dezertase, iritat că se lăsase convins să cânte, iritat pe Pearl că-i oferise prilejul acelei conversații prostești, iritat pe Hattie care i se părea lui a fi o domnișorică țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcu un salt în iarbă și începu să alerge cât îl țineau picioarele în direcția mării, de-a lungul unei alei de arbori de tisă zdrențuiți, care formaseră cândva niște garduri vii. Rămas singur cu fetele, Emma se simțea iritat, iritat că Tom dezertase, iritat că se lăsase convins să cânte, iritat pe Pearl că-i oferise prilejul acelei conversații prostești, iritat pe Hattie care i se părea lui a fi o domnișorică țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iarbă și începu să alerge cât îl țineau picioarele în direcția mării, de-a lungul unei alei de arbori de tisă zdrențuiți, care formaseră cândva niște garduri vii. Rămas singur cu fetele, Emma se simțea iritat, iritat că Tom dezertase, iritat că se lăsase convins să cânte, iritat pe Pearl că-i oferise prilejul acelei conversații prostești, iritat pe Hattie care i se părea lui a fi o domnișorică țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse destul de repezit: — Ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunse Hattie, aruncându-și coada împletită peste un umăr și pe cea despletită peste celălalt umăr. Era, de bună seamă, speriată, totuși, pomenindu-se brusc față-n față cu bunicul ei. Hattie se simțea năpădită de un val de independență iritată, care făcea ca răspunsul ei să nu fie ipocrit. John Robert se așeză pe unul din scaunele mai masive, evitându-le pe cele de bambus. Hattie rămase în picioare, rezemată de consola căminului și ferindu-și fusta de focul dela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că se poartă. Sau cel puțin se purta pe vremuri, când lumea era mai elegantă și avea mai mult bun-gust. Doamna s-a oprit și l-a întrebat: Mai vrei să vezi materiale? Puiu a negat, ușor neliniștit și ușor iritat. Când ai să fii mare ai să dorești să-ți faci și tu un costum, sunt sigură, a spus doamna. Puiu a ieșit din încăperea cu suluri de stofă și s-a trezit din nou în sala de festivități. Numai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe un scăunel, chiar lângă microfon, așteptau să fie înmânate diplomele făcute sul și legate cu panglică roșie. Rareș! se auzi un strigăt firav din mulțime, și el recunoscu numaidecât glasul Feliciei. Dar discursul directorului începuse deja și mulțimea făcu iritată Șșt! întorcându-și capetele spre locul de unde venise strigătul... Rareș nu pricepea despre ce tot vorbea pe estradă domnul Mocanu. Vorbea de un concurs sportiv? ...ale campionilor de mâine!... răsuna la difuzoare vocea domnului Mocanu. ...Nu trebuie să credem însă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se întorcea răvășit și nedumerit spre el, Radocea îi răcnea drept în față: Ai auzit ce-a spus? N-ai auzit? Lenghel Iosif! Ăsta cică a câștigat concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai până la estradă, unde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ai de toată situația asta de care v-am vorbit?" Burlan stătea rezemat moale cu șalele de pupitrul băncii din spatele său, cu o lucire de panică în privirea sticloasă. Se străduia să rămână în picioare. "Ei! l-a îmboldit instructorul, iritat. N-ai nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan. Și a rămas cu vorba-n vânt. Ia s-auzim! a spus cu asprime instructorul. Crezi că ce?" Cred că n-ar trebui... a încercat Burlan să continue. Și iar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înalță privirea și întreabă binevoitor: Ei bine, cum rămâne cu matematica? E aridă sau nu?... Chițu Marin sare în picioare neîntrebat și spune că la fel s-a întâmplat și cu balta din cartierul Măgura... Pentru Dumnezeu, Chițule! îl întrerupe iritat profesorul. Ce legătură are balta din cartierul Măgura cu ce vorbim noi aici?... A secat pe vremea secetei, explică Chițu Marin. Așa mi-a povestit tata. El le ține minte pe toate. S-a tot micșorat, s-a tot micșorat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la un nasture, așa, ca să nu apară descheiat de tot. Aplecat servil din mijloc, așează furculița în stânga profesorului și cuțitul în dreapta sa. Profesorul își ridică spre el privirea contrariată. Nu-l recunoaște. Spune pe un ton mai degrabă obosit decât iritat: Ți-am spus, drăguță, că nu mănânc nimica. Îl privește ceva mai atent, dar tot nu-l recunoaște. Mata ești picolo aicea? îl întreabă pe Chițu. La distanță, la mesele de la intrare, ceilalți băieți se foiesc neliniștiți, dând semne că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toată grupa în Cișmigiu și am făcut poze, la un moment dat mi-ai cerut să-mi iau mâna de pe umărul tău. Da, mi-aduc aminte. Ai fost iritată. Te-ai întors brusc spre mine și m-ai certat. Erai iritată. Nu, n-am fost iritată... Nu cred c-am fost. Mi-aduc aminte de tine chiar din ziua când s-au afișat rezultatele la admitere. După ce ai ieșit din îmbulzeala din jurul avizierului ai stat de vorbă c-un băiat ceva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am făcut poze, la un moment dat mi-ai cerut să-mi iau mâna de pe umărul tău. Da, mi-aduc aminte. Ai fost iritată. Te-ai întors brusc spre mine și m-ai certat. Erai iritată. Nu, n-am fost iritată... Nu cred c-am fost. Mi-aduc aminte de tine chiar din ziua când s-au afișat rezultatele la admitere. După ce ai ieșit din îmbulzeala din jurul avizierului ai stat de vorbă c-un băiat ceva mai în vârstă. Ați avut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asta ca să nu se cunoască vreo urmă, dar abia astfel se trăda... Nu i-a fost greu să înțeleagă ce anume căuta. Vroia să afle din jurnal dacă a renunțat sau nu la ideea lui nebunească și ce intenții avea. Iritat, a început să scrie în jurnal mai mult decât avea de gând să facă. Și-a compus o psihologie de ins care bravează totul, care iese în stradă și strigă, în sfârșit tot ce i-a trecut prin minte, ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
orizont ca un început de nor, dar țârâitul liniștit al greierilor anunța că nu erau încă speranțe de ploaie. ― Și ce vom face acum? mă întrebă ea cu o voce sugrumată. ― Nu știu. Poate plouă. Asta e, i-am răspuns iritat și tăios. Eleonora se sculă și se duse în sala de așteptare. Mi se păru că o aud plângând. Apoi i-am auzit pașii îndepărtîndu-se. După un timp, am auzit aceiași pași făcând drumul înapoi. Mai grăbiți însă. S-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o pauză, a fost internat vreodată în ospiciu, ți-a vorbit vreodată despre așa ceva? Ți-a dat vreun amănunt din care să fi reieșit că a avut vreodată sănătatea zdruncinată? ― Nu, nu mi-a spus nimic... Și mă privi ușor iritată, parcă, de întrebarea mea. ― Dar dumneata? De data asta a tresărit. ― Nu înțeleg. ― Dumneata, am continuat prefăcîndu-mă că n-am observat nimic, ai avut antecedente din care s-ar putea trage concluzia că ai sănătatea zdruncinată? Mi s-a părut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe Leonardo. Anglia, pe Shakespeare. Magellan făcea prima călătorie în jurul globului. Noi n-am avut răgazul unei Renașteri. A trebuit să trăim între biserici cu ziduri afumate și presiunile înaltei Porți. Ce-am făcut o mie de ani? se întreba, iritat, Cioran. Între altele, am făcut și asta. Am fost nevoiți să ne uităm mereu în zare, pentru a observa la timp norul de praf ridicat de ieniceri și spahii. Ne-am reconstruit casele arse și am supraviețuit, în umbra unui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu tifla unei "Rome" supertehnicizate, la fel de plină de păcate ca Roma antică, dar mai vitală. Acum, mă ispitește altă frondă. Îmi place să văd în New York o "Romă" locuită de "barbari", unde noi, cei din "Lumea Veche", descoperim mirați, descumpăniți, iritați, că istoria s-a răsucit, că acești "barbari", tineri, viguroși, fără tradiții, extraordinar de eficienți și nesuferit de puternici, sunt mai "civilizați", din punct de vedere tehnic (mi se întîmplă destul de des să mă trezesc în fața unui buton care nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]