1,368 matches
-
reprezentând pe orice femeie din toată lumea. Femeile, de obiceiul lor, mai ales la noi, nu sunt prea în curent cu evenimentele mondiale și sunt rare acelea care au nevoie de ziar în fiecare zi. Ioana nu citea niciodată ziare. Dacă ironizam, găsea argumente destule să mă arate pe mine mediocru, legat de ceea ce e trecător. Cu ocazia dragostei, femeilor le devine orice indiferent, poate ca lumea să se răstoarne și să-și schimbe forma continentele. Faptul că iubitul a întîrziat cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plecat, și m-am uitat și eu la fotografii, încercînd să reconstituiesc conversația lor. Fiecare gest al interpreților căpăta o importanță capitală, și-mi storceam creierul ca să fac și eu reflecțiile cele mai inteligente cu prilejul lor. Au admirat? Au ironizat? Au povestit o amintire cu ocazia imaginii? Ce nebun sunt! Dar ce nenorocit! M-am gândit mult la această scenă, ca și cum toată ființa Ioanei s-a concentrat atunci. Când i-am povestit-o de curând, ea nu și-a mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tu să rămâi străină. - Și mai vorbești de sufletele noastre identice! - Are vreo importanță Lidia mai mult decât un mic amuzamentși ar putea schimba ceva dintre noi? - Nu mă importă. Nu pot s-o sufăr! - Poate că ești geloasă. - A ironiza gelozia cuiva este facil și inuman. - Aceasta echivalează cu o mărturisire. - N-am toate drepturile? Cu ce savoare m-am răzbunat! Parcă iscasem anume această discuție ca să mă pot răzbuna: - Nu mai ai nici un drept, ceea ce ai făcut m-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
două kilograme de când o îngrijește pe Viky, să nu mai aibă oră de somn și nici timp măcar ca să se spele cum trebuie, iar noaptea nu poate să se dezbrace complect ca să se odihnească în așternut. În timp ce eu, cel care ironizez, nu sunt în stare de astfel de sacrificii și, în cazul morții lui Viky, m-aș ascunde pe cât mi-ar fi posibil, ca să escamotez toată acea situație penibilă și m-aș jena tot timpul de gesturile convenționale ale celorlalți. Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Savin și eu, veșnic fără nici un ban, miroseam tutunul și înghițeam în sec. Dar ne răzbunam teribil. Savin, eu și Raicu începeam să vorbim cu aluzii la acel Ștefănescu - și "aluziile" erau așa de ale dracului, încît, în realitate, îl ironizam ceasuri întregi, iar el tăcea - căci n-avea ce face! Rămas în clasa a VII-a cu acest coleg de gazdă, eram ca și singur. De altfel el s-a și mutat aiurea. Acest an l-am dus foarte curios
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu lustru de onorabilitate; - e un comutator epic, întrerupînd orice electrizare erotică; - e un pretext de divagații și interpretare. Despre imposibilitatea unei relații erotice între parteneri de vârste diferite, Ibrăileanu se exprimă într-un articol din 1925, intitulat Idealism. Sunt ironizate "aranjamentele" scriitorilor de a-și crea "o mică lume ideală în mijlocul acestei lumi de mizerie" (Opere, VI, p. 220). Pe damele "fine", "caritabile", le consideră "deviate", anormale. Eroarea acestor scriitori constă în fetișizarea naturii feminine: "ei cred că inteligența fascinează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
două volume din Război și pace, care nu e un roman facil, lipsit de considerații abstracte. Să nu uităm alt aspect: Adela este spirituală, adoptă o gândire specific feminină, realistă. Apreciază fără menajamente portretul lui Schopenhauer, aflat în camera bărbatului, ironizează poezia, de altfel, dezastruoasă, a lui Carol Scrob. Persiflarea nu recomandă neapărat un acultural. Să mai amintim o singură scenă, grăitoare pentru ilustrarea spiritului vioi al Adelei. E vorba de "scena" mesei și a conversației de la maica arhondară, unde dl
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
avea obiceiul să se uite la încheieturile mâinilor lui Seymour și să-i spună să-și scoată puloverul: „Hei, Seymour, scoate-ți puloverul! E cald în casă.“ Și lui Seymour îi plăceau zeflemelile astea venite de la copii. Și eu îl ironizam din când în când. Iar el se înveselea invariabil. Îi priau, prospera pe seama tuturor observațiilor lipsite de tact și de considerație făcute de cei mici din familie. Acum, în 1951, când aud unele vești iritante în legătură cu isprăvile fraților și surorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
are voie să muncească destul de mult și să nu ceară nimic. Am convingerea bine orientată, nu va trece multă vreme și ve-ți fi nevoiți să justificați abuzurile comise. Dreapta judecată se apropie...!!” „Filozofi ca tine am văzut eu mulți...!” - Îl ironiză maiorul Huzum cu gânul la surpriza ce o va face superiorilor săi ducânu-le plocon o provizie Însemnată de țigări americane, ne realizând de fapt nuanța politică a acuzării. În momentul când vei intra pe poarta circumscripției a 7-a de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
obicei, salută pe toată lumea, apoi cu o mutră suficient de acră, Îi Întinse mâna lui Tony Pavone. „Lupul de unde a Înhățat un miel, mai dă târcoale. Ce mai faci, prietene...?” „Muncesc din greu, nu ca altă lume...!” Îl privi sfidător, ironizându-l. „Cum se face mă Mingoti, ești fără muncă, vagabondezi, șantajezi pe unul și pe altul Însă, miliția nu te vede...? Se pare dacă nu mă Înșel, ești favorizat...?!” „Fiecare cu norocul lui...” - monologă Mingoti. „Sunt extrem de grăbit. Am avut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sigur, voi fi pedepsit pe nedrept... Nu sunt criminal, nu am omorât pe nimeni...!! Atunci dece mă anchetați legat...? Dacă doriți să mai răspund la Întrebări, să mi se desfacă aceste blestemate fiare ce-mi sfârtecă Încheietura mâinilor...!” „Nemaipomenit...!” - Îl ironiză Lct.Col.Tudose Ion. „Domnul „Hoț”, are tupeu, nu mai Încape discuție. Nu ceri să te servim și cu o cafea...?” Câteva momente anchetatorul Îl Înfruntă cu o privire suficient de aspră, apoi fața i se lumină și-l Încurajă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu siguranță o grosolană greșeală. Iar dacă În momentul de față sunt În asemenea nefericită ipostază, este datorită Lct.Col.Tudose Ion, care vă duce În eroare cu cea mai desăvârșită nerușinare...! “Am răbdare să te ascult până la capăt...!” - Îl ironiză procurorul privindu-l zâmbind. “Mulțumesc. Ce timpuri trăim domnule procuror...!? Oare așa se manifestă libertatea individului În societatea noastră totalitară, de care face paradă oratorică Tovarășul Nicolae Ceaușesu de o așa manieră Încât aproape-ți vine să-l crezi...? Dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu stăteam aproape sau ne pierdeam printre altele îl simțeam ca pe un timp pierdut ireversibil, căci durata spațiului comun era scurtă. Atunci o credeam o nemțoaică britanizată mai rece. Ea e teoreticiană raționalistă. Niciodată nu a încetat să mă ironizeze: - Mihaela, come on! What is this whole stuff with the emotional, empathic, natural? Niciodată nu a înghițit decât cu ghionturi felul meu de a face filosofie feministă, cu accente femeiești și cu un femeiesc foarte asumat, inclusiv în sens simbolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dar fiecare are capacitatea de a se transforma în comic. De altfel, “în comic este implicat un urât ca negație a frumosului, la rândul lui negat de comic.” Dispunând de o mobilitate fantastică și de un caracter “accentuat aventuros”, bizarul ironizează cu ușurință obișnuitul. Macabrul se înrudește cu fantomaticul, dezgustătorul, hidosul, scârbosul, dar și cu umorul negru și gluma macabră. Astfel, moartea dobândește un caracter fantomatic dacă, împotriva naturii sale, apare drept ceva ce este din nou viu, animat. Această contradicție
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de fapt de mișcările extraordinare ale acestora. Cel mai talentat ilustrator al comediei dell’arte este Jacques Callot, cu ciclul său caricatural intitulat Balli di Sfessania. Punând în contrast, în aceeași compoziție, elementele umane cu cele animale, Callot intenționa să ironizeze omul și activitățile sale derizorii, ascunzând în spatele ciudățeniilor și al nesemnificativului aluzii serioase referitoare la esența umanității. Urâtul a fost deseori asociat cu caricatura, și chiar plasat în aceeași categorie de către unii teoreticieni - mai ales de către aceia care văd simpla
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fioroase, cadavre mutilate, chipuri grotești de animale, măști hidoase, procesiuni demoniace, simboluri ale îngâmfării, corupției și prostiei umane. Goya își tratează personajele cu o libertate nemaiîntâlnită, deformând îndrăzneț și uneori violent. După Goya, artistul are menirea de a satiriza și ironiza viciile și erorile în scop educativ. De aceea, el alege dintre excesele și nebuniile societății, pe acelea care i-au apărut în mod special ridicole și șocante ca imagine. În Capriciile (1793-1798) sale, lupta binelui și a răului, a raționalului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lupta binelui și a răului, a raționalului si iraționalului, a forțelor luminii cu forțele nocturne, descrie forme și mișcări care existau numai în imaginația sa, “toate desfrâurile visului, toate hiperbolele imaginației”, tot ceea ce naște, din cauza “somnului rațiunii”, monștri. Cele mai multe “capricii” ironizează superstiții și slăbiciuni, demască viciile, neomenia, cruzimea, condamnă nedreptatea, intoleranța și prostia. Dar pentru ca toate acestea să acționeze asupra privitorului cu o forță halucinantă, Goya nu se mulțumește să le observe, ci imaginează nevăzutul: “Marele merit al lui Goya - scria
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
jucată, cântată etc.! Încifrată, dacă vreți, dar Încifrată așa de frumos Încât nici nu mai poate fi rescrisă și nici nu-i inexactă. În felul ăsta ziceam eu atunci că și istoria are dreptul să fie dionisiacă. Dar m-ați ironizat și mi-ați zis că n-am șanse să devin student la istorie cu teorii de genul ăsta. Cine știe? (Trei muncitori aproape fruntași se Întorc agale pe strada pustie a stațiunii N de la hotelul N, unde au băut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că voi fi mai Îndrăzneață la prima noastră revedere. Ceva Îmi spunea că și cu el se Întâmplă la fel, ghiceam asta după tonul primelor cuvinte pe care mi le adresa, dar mie mi se păreau arogante, Începusem să-l ironizez, simțeam că trebuia să mă apăr de ceva, de posibilitatea vulgarizării relației noastre, cred, și asta Îl făcea și pe el reținut. Până la urmă reveneam În nota obișnuită de politețe și colegialitate. Ceva groaznic, pentru că amândoi ne simțeam frustrați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a lăzăriștilor, culoarea dragă a șepcilor noastre, culoare de care eram mândri, blazonul nostru de nobleță școlară, lăudat cu ifose de mușchetar; la fiecare prilej, culoare care a stârnit multe discuții între noi și elevii altor licee, pe care îi ironizam în primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru ca sineala de rufe; Mihai Viteazul, galben... dovlecari; Matei Basarab, alb... lăptari; Șincai, verde ca prazul... Singură culoarea lui Spiru Haret o admiteam, un mov pal, pentru că se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tuturor și spuse râzând cu poftă: ― Desigur că sînteți curioși să știți care-i motivul discuției noastre, nu? Ascultați-l dar... Cornel Ionescu sări ca ars: ― Te rog să taci, că altfel... ― Te pomenești că mă iei la bătaie! îl ironiză Dinulescu. Ascultați, fraților! Și le spuse, în hohotele de râs ale colegilor, povestea celor două poezioare și-a pățaniei lui Cornel Ionescu. De astă-dată, torente de râs inundară clasa; iar poetul improvizat se strecură cu obrajii-n flăcări și cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lase rugat prea mult, credem că ne va face plăcerea... ― Mai târziu, vă rog! acceptă Gică, după fasoanele de rigoare. În sfârșit, după gustările obișnuite în asemenea împrejurări, Gică a declamat cu mult patos "Din prag"; iar eu l-am ironizat tot timpul din ochi, avînd-o complice pe Veturia, care, la un moment dat, fără nici o intenție, așa, ca să facă ceva, a luat unul din caietele mele de pe masă, l-a desfăcut și a înlemnit cu el în mână. În afară de mine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cocoș căruia îi cresc dinți... Mă trezește o atingere pe umăr. — Cum îndrăznești să adormi când Majestatea Sa e trează! Mă ridic în capul oaselor. Nu reușesc să-mi dau prea bine seama unde sunt. — Pe unde-ai fost? mă ironizează bărbatul din fața mea. La Soochow sau la Hangchow? Sunt șocată. — Iertați-mă, Majestatea Voastră, că nu am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vrea să fie secretarul epocii lui? Va să zică secretar! Ce e misteros aici? În edițiile următoare, intrăm însă nu într-o interpretare literară a operei caragialești, ci într-una pur sociologic vulgară, față de care "dosarele" și "carnetele" pe care le-am ironizat mai sus sânt adevărate elemente ideale de întreținere a curiozității vii pentru creația artistică. Cine e Caragiale din studiile care însoțesc aceste ediții? Caragiale e un mare "realist", un scriitor pe care burghezo-moșierimea, după ce în timpul vieții l-a "constrîns" să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
schițele sale, numite Cănuță om sucit sau Situațiunea, sau Atmosferă încărcată, chiar luate separat, stârnesc deodată în noi uimire extremă, pe care o simțim totdeauna în fața capodoperelor și în care e amestecată admirația, încîntarea și chiar și cea atât de ironizată de unii și de însuși Caragiale "emoțiune impersonală" a lui Maiorescu, care nu se mai șterge niciodată din sufletul nostru și se repetă cu aceeași intensitate la fiecare lectură, deși știm totul pe dinafară. Satirizarea în sine a unei anumite
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]