750 matches
-
și stătu puțin de vorbă cu el. în cursul acestei conversații, secundul străin își mărturisi disprețul față de căpitanul său, un individ îngîmfat și ignorant, care-i vîrîse pe toți într-o treabă pe cît de neplăcută, pe atît de nefolositoare. Iscodindu-l cu grijă, Stubb își mai dădu seama că omul din Guernesey nu avea nici cea mai vagă bănuială în legătură cu ambra. De aceea nu pomeni nimic despre asta, dar altminteri se arătă destul de sincer și prietenos cu interlocutorul său, încît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e bine. Iată un om de pe ostrovul Man, un om născut pe un ostrov odinioară independent, dar acum dezumanizat, fiindcă a fost cotropit - de ce anume?... Ține sus mosorul!... Zidul orb și mort zdrobește pînă la urmă toate capetele ce-l iscodesc... Hai, sus mosorul! Așa! Și aruncă lochul. Spirele desfășurate se întinseră repede, într-o linie lungă, în urma corabiei și mosorul începu numaidecît să se învîrtească. Bătrînul, care ținea în mînă mosorul, se clătina în chip ciudat, după cum îl trăgea în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau nu-l prinde", care acoperă nu doar specificitatea stilistică, ci și viziunea operei dramatice. El știe, cum spunea cu îndreptățire Theodor Codreanu, că "geniul regizorului e să inoveze în spiritul operei", să fie în stilul, nu în maniera acesteia. "Iscodind, pătrunzând, înțelegând, aflând..." cum afirmă el însuși! Într-un univers scenic tot mai zărghit, Alexa Visarion rămâne un artist de bun simț, care nu-și trădează nicio clipă structura, echilibrul, normalitatea: "mi-am dat seama că singurul lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acestui gen mult prețuit de public. După experiențele aplaudate și definitorii ale unei exprimări cinematografice impresioniste (Înainte de tăcere) succedată de interesanta cheie expresionistă din Înghițitorul de săbii, Visarion decupează în registru realist o "felie" de viață, decantându-i valorile autentice, iscodindu-i tensiunile dramatice, extrăgându-i o morală și o filozofie. Își alege un aliat remarcabil în persoana dramaturgului (și scenaristului) Radu F. Alexandru, semnatarul unui scenariu încărcat de virtuți potențial dramatice și transparent constructului filmic, notabil prin firescul și inteligența
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Moldovan un arhetip al generației sale. Rigurosul autocontrol al actorului operează cenzorial fiecare trăire, protejând adâncul personajului de orice privire indiscretă. Alura conferită lui exprimă forță, personalitate, vitalitate, virilitate. Filmat de aproape, în prim-planuri îndrăznețe Ovidiu Iuliu se lasă iscodit de privirea contemporanilor dar niciodată descoperit pe deplin. Enigmaticul este sugerat, nu căutat. Jocul actorului luminează nesfârșitele reverberări interioare asupra evenimentelor prin care trece. Încălzirea, destinderea, zâmbetul final descătușează un tonus vital convingător. Regizorul în repetiție cu Camelia Maxim și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ba, să nu mă pripesc: într-un fel, sînt întreprinzător, pentru că ce fac în atelierul meu de pictură, de vreo patruzeci de ani, decît să "întreprind", să născocesc mereu alte și alte himere și fantasme, să-mi pun mintea să iscodească fără întrerupere, să "vadă" ce se întîmplă dincolo de atelier, în lume, și să transpună, să transfigureze? Și... și... din cînd în cînd, în niște momente faste, să mai și vîndă. Cui să vîndă? Cui să vindem, noi, pictorii, "marfa" pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i dăm jos pe cei care conduc țara în halul ăsta? Răspuns: Dacă el o spunea cînd încă se mai putea face ceva în acest sens și, totuși, nimeni nu a mișcat, atunci ce crezi dumneata că mai putem face? Iscodită în legătură cu gingașul subiect la modă, homosexualitatea, care în trecut nu era o problemă fundamentală de... stat (Deci nu se punea problema asta, constată tînărul), autoarea "Vlașinilor" o retează: Absolut! Erai prost sau deștept. Restul erau scorneli. Mă așez vădit imprudent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar și plăcerea de a-i revedea minunile de pe pereți), îi urmez așadar invitația și sun la ușă (celebra lui sonerie cu tril de mierlă). Stupoare! Nici urmă de lucrări. Le vînduse pe toate. Cu cît mai dai pînza? mă iscodește într-un tîrziu, gratuit-amuzat, așa cum o făcea cît îl ținuse patima. Vivat! zic și nu-mi pot dezlipi ochii de pe dezolanții pereți goi. Dar comunismul? N-a făcut și el tot un sezon? Dar ce sezon! Ițiți cu înverșunare golănească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a ascuns la pândă Într-o pădurice. Cealaltă, În frunte cu Mitruț, s-a ascuns după un deal, pe unde năvăleau de obicei tătarii cei adevărați. Apoi s-a arătat Mitruț, ca un han tătăresc ce se prefăcea că este , iscodind cu ochii Împrejurimile stejarului. La un chiot al lui, copiii s-au aruncat năvală, umpând valea de veselia strigătelor. A ieșit și ceata lui Ștefăniță din pădure, și săgețile de trestie vâjâiau ușurel, Întrecându-se cu bâzâitul bondarilor. Bătălia a
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
răcori obrazul cu apă rece. Apoi porni mai departe. Dar abia făcu câți pași și adierea ușoară a vântului Îi aduse În urechi un zgomot suspect. Se trânti la pământ. Își controlă arma. Începu să Înainteze târâș, cu multă grijă. Iscodi atent cu privirea Împrejurimile. Nu se zărea nimic deosebit. I se păru, totuși, că aude frânturi de vorbă. După ce mai Înaintă câțiva metri, desluși clar cuvinte străine. Târându-se pe coate și genunchi, ajunse la marginea luminișului În spatele unei stânci
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de eroism, Gheorghe Olaru a fost decorat. Cuvinte: Bârsa = zonă geografică deosebit de frumoasă, care se Întinde la poalele Munților Carpați, aproape de Brașov; a patrula = a merge În recunoaștere; tainic = ascuns, ferit, neștiut de alții; suspect = care dă de bănuit; a iscodi = a cerceta cu de amănuntul. BRÂNDUȘELE după Eusebiu Camilar De mult rămăsese În urmă Bratislava, cu Dunărea oglindind plantele dumbrăvilor și culoarea de purpură a răsăritului. Se vestea o duminică acoperită de un cer uriaș, de cristal. Departe, se deslușeau
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
care se Întemeiază nu numai științele realității exterioare, ci și logica Întreagă care nu Împrumută nimic de la lumea exterioară. Este adevărat că, În ultimele timpuri, ceea ce părea mai temeinic În științe, principiile geometrice, au fost puse la Îndoială. S-au iscodit anume mai multe geometrii care ar răsturna oarecare adevăruri ale geometriei euclidiene, care păreau nestrămutate, bunăoară postulatul lui Euclid, că prin un punct dat nu se poate duce la o dreaptă decât o singură paralelă sau teorema că suma unghiurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pământul; mai întâi acoperișul și apoi temelia. Cine a mai văzut, cine a mai auzit așa ceva? Niciodată nu s-ar putea face așa o clădire omenească! Dar când Dumnezeu poruncește, toate se pleacă, toate se supun voinței Lui. Să nu iscodim, dar, operele lui Dumnezeu cu mintea noastră 20 omenească, ci, povățuiți de operele Sale, să-L admirăm pe Meșter”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia II, III, în col. PSB, vol. 21, p. 42-43) „Și a zis
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mintea lor nașterea cea de sus a Fiului! Dacă nimeni nu poate explica nașterea aceasta în timp din Fecioară, naștere cu nenumărați martori, prezisă cu atâția ani înainte, văzută și pipăită, cât de mare trebuie să fie nebunia acelora care iscodesc și încearcă să pătrundă cu mintea nașterea cea nespusă a Fiului din Tatăl? Nici arhanghelul Gavriil, nici Matei n-au putut sa spună ceva mai mult, ci atât doar că S-a născut de la Duhul Sfânt; dar cum de la Duhul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
din urmă nu rabdă iscodire. Că a născut Fecioara astăzi, o știu! Că a născut Dumnezeu mai presus de timp, o cred! Dar chipul nașterii am învățat să-l cinstesc în tăcere și am primit ca prin cuvinte să nu iscodesc. Când e vorba de Dumnezeu, nu trebuie să căutăm la firea lucrurilor, ci să credem în puterea Celui ce le săvârșește. Legea firii este ca să nască femeia măritată, dar lucru mai presus de fire este ca să nască fecioară ce nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o prezicere duce neapărat la săvârșirea păcatului prezis; cu pilda din Evanghelie, ca 74 să arate că ar trebui să facă asta, să se rușineze de Fiul. Aici, în cazul nostru, a spus-o și ca ucenicii să nu mai iscodească, să nu mai caute să afle, dar și ca să arate că o astfel de cunoștință e o cunoștință rară și de mult preț”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXVII, III, în PSB, vol. 23, p. 876-877) „... Să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și apoi se construiește în funcție de relațiile formelor înscrise în spațiul grafic. În mod evident trebuie subliniată ideea că spre a ajunge la performanțele de-acum a căutat cu asiduitate calea cea mai potrivită de atinge esența expresivă a lucrurilor, a iscodit în afara și în lăuntrul ei, a selectat dintr-o ofertă amplă, acele motive care i-au asigurat posibilitatea de a exprima cel mai elocvent momentul fast al întîlnirii cu propriile ei așteptări. Fiind un pictor de plein air, călător în
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
umbrească regretele și temerile social-morale. E mai goethean ca oriunde în opera sa lirică apărută postum; se apropie aici de o limpezime și o seninătate clasică (chiar și sub raportul formei, împinsă către o simplificare rafinată), dar nu încetează a iscodi lucrurile, a le căuta tâlcuri ascunse. În grupajul Câinele din Pompei, impresii italice fac să tresară memoria mitică a autorului, care vizitase de timpuriu locuri cu rezonanță culturală unică. Numeroase versuri exprimă o tot mai accentuată neîncredere rilkeană a poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
trebuie să fie captat de istorisire. Lirismul verbului e nesemnificativ. Pe primul loc e patima în sensul de întâmplare. În universul imaginat de Huxley în distopie, care e în același timp infernul și paradisul literaturii SF, inteligența e descurajată să iscodească. Textul e derutant pentru că tărâmul închipuit de Huxley reprimă înțelegerea, deși romanul despre aceste ființe care nu sunt încurajate să gândească este scăpărător. Ironia lui Huxley este un mod de gândire, dar și manieră literară și ipostază a sensibilității. Ținta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în Canaan prin Ierihon. Două iscoade Salma și Galeb a trimis Iosua la Ierihon și au fost găzduite de Rahab. Se spune în Cartea lui Iosua: Atunci Iosua, fiul lui Navi, a trimis în taină din Sitim doi tineri să iscodească țara și a zis: "Duceți-vă și cercetați țara și mai ales Ierihonul!". Și s-au dus cei doi tineri și, ajungând la Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei nume era Rahab, și au rămas să se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Pe Rahab desfânata însă, casa tatălui ei și pe toți care erau la dânsa, Iosua i-a lăsat în viață și trăiește ea în mijlocul lui Israel până în ziua de astăzi, pentru că a ascuns iscoadele, care fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul. (Iosua, 6:25). Exegeții au interpretat-o pe Rahab drept o femeie străină, o prostituată care are un rol strategic în cucerirea Pământului Făgăduit. Ea este instrumentul cuceririi Ierihonului. Este curajoasă, își riscă viața, trădează, pentru a supraviețui. Ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce. În prozele finale ale volumului se conturează totuși o soluție: cea a izbăvirii antropogene, prin acțiunea subiectului (autorul, creatorul de ficțiune), care, operând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
meilleure solution lorsqu'il s'agit de termes à valeur générique : " răstigniri " " crucifiements " (Către cititori/Aux lecteurs) (Miclău, 1978 : 251) ; " nos croix " (Aux lecteurs) (Loubière, 2003 : 15) ; " jocuri și răstigniri " " des jeux et des crucifixions " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 305) ; " iscodim învierile în fața porților " " nous épiions leș résurrections devant leș portes " (Echinocțiu/Équinoxe) (Miclău, 1978 : 325) ; " setea de mântuire " " la soif du salut " (Sufletul satului/L'âme du village) (Miclău, 1978 : 281) ; " la soif de rédemption " (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 149) ; " la soif
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
din partea României. Ceaușescu voia să-l avertizeze pe Haig în legătură cu această posibilitate și să insiste ca Washingtonul să adopte o linie moderată față de Moscova și Varșovia, în ceea ce privește legea marțială și sancțiunile economice 2147. În afară de aceasta, președintele român voia să-l iscodească pe Haig în legătură cu posibilitatea acordării, de către Statele Unite, a unor ajutoare suplimentare, pentru criza economică a României. Ceaușescu a cerut un miliard de dolari, însă secretarul de stat nu l-a încurajat prea mult. Congresul și cei de la buget erau împotriva
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării în frază). Exemplu: ... ca să afle și mai multe, da bacșișuri la slugi să-l iscodească ... (I. Caragiale, op. cit., III, p. 161) b) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul infinitiv, dacă admitem că infinitivul este un mod predicativ. Exemplu: Îți arăt cu jurământ Că a nu sta la cuvânt
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]