941 matches
-
iar tunderea se face pentru a simboliza supunerea omului botezat legilor lui Dumnezeu. Cine cunoaște Carașul așa cum trebuie știe, că cea mai de seamă caracteristică a lui este spiritualitatea, manifestată în dibăcia artistică atât de uimitoare a satului cărășan, în iscusința lui de cântăreț înăscut și îndeobște în toate acele minuni ale creațiunilor sufletești , cari alcătuiesc specificul cărășan și cari, pe bună dreptate, i-au caștigat numele cel mai frumos dintre toate județele Țării. Din punct de vedere al tradițiilor locale
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
oameni : Zei blestemați ! Cu adevărat, potrivirile voastre nu sunt decât batjocuri. Într-adevăr, ceea ce voi hotărâți nu hotărâți decât din dorința de a petrece pe socoteala muritorilor. Unde e dreptatea voastră ? (II 4). Cursa pare desăvârșită, însă este dejucată de iscusința omenească : din momentul în care descoperă de unde vine Eumet, Oedip își dă seama că, dacă fiecare va merge pe urmele celuilalt, vor ajunge amândoi la destinație fără a mai fi siliți să apeleze la asistența perfidă a nemuritorilor. Întrezărind soluția
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și abolit. Chiar dacă intriga nu e schimbată, accentele pot fi puse diferit față de operele luate ca model. Uneori, se subliniază trăsături abia sugerate în original. De pildă, la Nicolae Ionel, trufia lui Oedip de a se socoti aidoma zeilor prin iscusința lui provoacă dezastrul personajului în aceeași măsură ca și blestemul Labdacizilor. Ulterior, automutilarea lui echivalează cu accesul la adevăr, căci orbii capabili să treacă dincolo de aparențe se aseamănă vizionarilor. Gesturile consacrate capătă astfel înțelesuri noi. Prometeu și Antigona au vocația
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vede, Fortunato, fiul ăsta al dumitale e un talent, iar dumneata mi-l ții aici, mort de lehamite, să scuture praful de pe gîngăniile dintr-un magazin de doi bani. — E o prăvălie cumsecade, don Ricardo, iar băiatul dovedește o anumită iscusință, cu toate că e obraznic. — Fleacuri. La ce colegiu Îl duceți? — Păi, merge la școala din... — Astea-s fabrici de salahori. În tinerețe, talentul și geniul, dacă sînt lăsate de izbeliște, se răsucesc și-l Înghit pe cine le are. Trebuie canalizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu ochii de abundenta frumusețe a Afroditei noastre jerezane, chipul bătrînelului se lumină de paradisuri visate. — Domnul să vă binecuvînteze. — Iar dumneata să te vezi cu el, zise Fermín, făcîndu-i semn sirenei din strada Escudillers să Înceapă a-și desfășura iscusința. Am văzut-o luîndu-l pe bătrînel cu o nesfîrșită delicatețe și sărutîndu-i lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. Fermín și cu mine ne-am retras din scenă spre a le acorda intimitatea cuvenită. În periplul nostru prin acea galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a la Colegiul ,,C. Negruzzi”, Robert Deleanu a ajuns să fie recunoscut că un artist adevărat. Sub Îndrumarea pictorului Petru Bicer și al profesorului sau Anton Nicoleanu, arta lui Robert este recompensată cu medalii, diplome și premii speciale. Atinge cu iscusința și Îndrăzneala mai multe stiluri plastice, prezența umană fiind preferată În picturile sale. Anton Nicoleanu profesorul de educație plastică al Colegiului ,,Negruzzi” este convins că elevul sau va ajunge În scurt timp un artist desăvârșit. ,,Robert prezintă mobilitate plastică remarcabilă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se-nvârtea inexorabil, se apropia ora, peste puțin aveau să mă dea afară. Până ce, trecând de galeria dispozitivelor electrice, am ajuns În mica sală a sticlăriei. Ce logică răsturnată dispusese oare ca alături de aparatele cele mai avansate și costisitoare ale iscusinței moderne să fie o zonă rezervată unor practici ce le-au fost cunoscute fenicienilor cu milenii În urmă? Ce sală de adunătură mai era și asta, care alterna porțelanuri chinezești și vase androgine de Lalique, poterii, majolică, faianțe, muranerie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era chiar inteligent, dar el își orientase curând această inteligență spre a le distruge bunurile sau pentru a găsi noi modalități, care de care mai dezgustătoare, de a le strecura câte ceva în mâncare, în păr sau în așternut. Și chiar iscusința de care dădea dovadă în a imita, un alt potențial talent, și-o folosea pentru a maimuțări cu cruzime șchiopătatul paznicului indian sau felul în care arăta fiul unui dirzi, care avea buză de iepure, atunci când mânca dal. Cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noi, ridicându-ne În picioare, În timp ce ea dă drumu la uzina de apă. Nu putem face nimic. Un caz urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cârciumă, strecurându-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim până la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
țâșnește un muget înăbușit de durere. Curând se îmbărbătează însă și pornește alături de ied spre țancurile de stâncă din zare, unde vrea să-l lase rătăcit, sperând că acolo, sus, va fi ferit de ochii dușmănoși ai lupului și de iscusința vânătorului. Iedul behăiește vesel și zburdă de bucurie, fiind fericit alături de mama sa. După un timp, căprioara și iedul ajung în pădurea întunecoasă, pășind prevăzători spre inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
agerime și ascuțime minții. Acest cuvânt al nostru scris, exprimă în limite de spațiu și timp ceea ce Biserica prețuiește la fiecare om, sufletul care se manifestă prin acțiunea trupului, fiecare om, făptură a lui Dumnezeu impunându-se prin inteligență, prin iscusință și percepție a lumii și lucrurilor din ea. Profesorul Dumitru Marin întruchipează imaginea intelectualului care creează, evidențiază și evocă frumusețea și binele culturii. Într-o perioadă de timp bulversată de non valori tot mai evidente, profesorul Dumitru Marin se străduiește
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
al primului accident, din pricina căruia a rămas fără vedere. Deși țintuit între aparate, inconștientul lui hălăduiește liber, retrăind totul până în cel mai mic amănunt. Și prozatorul știe perfect cum să schimbe planurile real-imaginar și să redea cu fidelitate întreaga poveste. Iscusința cu care Marian Malciu schimbă cadrele este uimitoare. Situații, întâmplări, personaje, destine paralele, toate converg, înaintând în același sens dramatic, tulburător, în care un tânăr orb zace pe patul de spital, în timp ce creierul lui lucrează asiduu. Lectura este captivantă. Marian
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în permanență ca într-o transă. Este instalat într-o rezervă a spitalului, alături de cabinetul profesorului și seria minuțioaselor analize și examene preoperatorii începe. Abia atunci profesorul află că starea Dorei se alterase, că fusese în comă profundă din care iscusința Alindorei reușise să o scoată. Încrederea lui în colega care îl va însoți în greaua încercare decisă îi dă noi puteri. Vizita de dimineață îi confirmă și competența tânărului intern Nicolaï, care a decis și făcut fără întârziere pentru Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urma să fie înlăturată să se poată retrage ea la vreme. Avea o teamă grozavă de ridicol chiar dacă îl căuta mereu. Dar marea plăcere a Sidoniei Trofin rămânea tot facerea și desfacerea legăturilor matrimoniale, în această ocupație își dovedea deplin iscusința. "Coana mare", cum era poreclită de mulți, avea o intuiție diabolică atunci când mirosea posibilitatea formării unui noi cuplu, își punea în joc toate relațiile, se interesa în dreapta și-n stânga cu o abilitate demnă de un detectiv celebru și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
culoarea lavandei, Zeliha dădu drumul unui alt șir interminabil de blesteme. Era singura femeie din Întreaga familie și una dintre puținele turcoaice care folosea un limbaj atât de urât fără nici un fel de rezerve, În gura mare și cu atâta iscusință: așa se făcea că, de câte ori Începea să Înjure, nu se mai oprea, de parcă ar fi vrut să recupereze pentru toate celelalte. La fel se Întâmpla și acum. În timp ce alerga, Zeliha Înjura administrația municipală trecută și prezentă, fiindcă, de când era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceasta, al cărui chip delicat radia o aură de competență. Refuzul ei de a accepta Înfrângerea În ciuda tuturor evidențelor, convingerea ei nezdruncinată că viața era Întotdeauna o luptă și că, dacă erai armean lupta era de trei ori mai cumplită, iscusința ei de a obține câștig de cauză asupra tuturor celor pe care Îi Întâlnea Îi fascinaseră de-a lungul anilor pe mulți dintre membrii familiei. — Nimic nu e mai important decât bunăstarea copilei, a murmurat bunica Shushan. Și-a mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răzbunat pe bărbați, Însă n-ar fi putut spune Încă pentru ce anume se răzbuna. Avusese mulți prieteni, succesiv și uneori chiar simultan, relații poligamice care se terminaseră Întotdeauna trist, adunând o grămadă de secrete pe care le ținuse cu iscusință departe de granițele casei familiei Kazanci. Putea oare să-i divulge toate astea? Ar Înțelege Armanoush fără să o judece, ar fi putut Într-adevăr să vadă În adâncul sufletului ei de pe treptele turnului ăla steril al ei? Putea Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
parte, exista undeva În adâncul minții sale o poartă care nu se Închidea indiferent ce-ar fi făcut; unele amintiri treceau Întotdeauna de ea. Pe de altă parte, exista nevoia de a scoate la suprafață ceea ce mintea sa Înlăturase cu iscusință. Acești curenți gemeni l-au Însoțit de-a lungul Întregii sale vieți. Acum, când se Întorsese În casa copilăriei lui și se afla sub privirea pătrunzătoare a surorii lui mai mari, știa că unul dintre curenți era condamnat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Pescăruș, ca și cum ar fi înțeles problema. O înțelesese, deoarece avea argumente. Unul din argumente era alt maldăr de stuf; celelalte argumente erau combinațiile verbale pe care, tot de la Gange, Oxus și Nil, triburile rudarilor și breasla pescarilor le-au potrivit cu iscusință contra acestor dușmani. Țânțarii s-au retras pentru puțină vreme. Puteau s-aștepte; aveau înaintea lor mileniile și seriile altor pescari cu undița. —Acuma să mă duc s-aduc mâncarea, a zis uncheșul. S-a dus și a adus cratița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici chiar slujitorii bisericii nu erau scutiți. Dincolo de aceste considerații absolut neutre, fortăreața, în care suntem poftiți să pătrundem, prin bunăvoința unui ghid deosebit de volubil, de pontos și de bine pregătit, ne impresionează nu numai prin dimensiuni, dar și prin iscusința celor care au ridicat-o. Văzută mai de departe, întreaga alcătuire seamănă cu un uriaș bolovan, scăpat din gheare de vreo pasăre preistorică și mai... uriașă. Piatră neagră sau sur-ruginie. Pe măsura apropierii, însă, bagi de seamă că matahala este
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
sim- plu. E un spectacol unic din toate punctele de vedere, în care rolul prin-cipal este jucat de vrednicia și talentul tuaregilor, oamenii nisi- purilor... Pe lângă... obiectele la purtător, multe lucrări de decorațiuni interioare... mobilier mai ales, lucrat cu mare iscusință artistică în esențe exotice. De la obiecte practice, la tronuri împărătești, de la chipuri miniaturale de om la statui ce depășesc înălțimea unui om. Țesături de tot felul, pentru interioare și pentru îmbrăcăminte, de o armonie coloristică pe căt de surprinzătoare pe
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
își va duce traiul închisă în podul casei familiei Ekdal, devenit metafora întemnițării naturii între zidurile unei locuințe umane. Este același pod în care bătrânul Ekdal - el însuși întors de pe mare, unde scăpase dintr-un naufragiu - continuă să-și exerseze iscusința de vânător împușcând câte un iepure; bun cunoscător al pădurii, bătrânul știe că un contact prea brutal cu ea este extrem de primejdios: „Treaba asta se lasă cu urmări. Pădurea se răzbună”. Podul din Rața sălbatică figurează o lume aparte, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mitropoliți, stareți de mănăstiri și chiar ființe de condiție publică, socială și materială simplă. Oameni de jos adică. Comentariile pe care autorul cărții le face pe seama diverselor documente de vânzare-cumpărare, mai rar de donații, împletite cu partea de fabulație, cu iscusință armonizate, constituie substanța cărții. Dar numai într-o anume măsură. Pentru că, într-o altă anume măsură, Vasile Ilucă găsește loc și pentru alte aspecte, care, și ele, fac parte din viață. Deci, și din viața cărții. Este vorba despre idila
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
suflete deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II-lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucît socotea că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
I.-A. Candrea (28) și alții au pus în lumină felul cum s-a născut și s-a dezvoltat tradiția referitoare la Solomon și, mai ales, aceea refe ritoare la prestigiul său de mare taumaturg. „Această latură legendară despre marea iscusință și măiestrie [magică] a lui Solomon - scria N. Cartojan - a pătruns în folclorul tuturor popoarelor și a atras în jurul personalității regelui biblic o sume- denie de superstiții și legende din alte cicluri” (27, II, p. 63). Deși astăzi este în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]