3,327 matches
-
sunt oamenii pe care credincioșii îi respectă și îi admiră în aceste vremuri de decădere! Aceștia sunt oamenii cărora sunteți mândri să le deschideți ușile caselor voastre! Aceștia sunt oamenii cărora le jertfiți fiicele voastre ca unor zeități de dinainte de islam! Înainte de căderea serii, întregul oraș nu vorbea decât despre acest incident. Lui Zeruali însuși, vorbele șeicului i-au fost repetate întocmai. Pe dată, a trimis după tatăl meu, a insultat în fața lui întreaga Granadă și pe toți andaluzii, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar sau care stabilește cu ei legături de familie, devine complice la hoțiile și la nelegiuirea lor. Răspunsul meu a fost însoțit de o izbucnire de furie: — Prin cuvinte de soiul ăsta au pornit toate războaiele care au distrus țările islamului. De altfel, poți să stai liniștit, sultanul nu m-a poftit la masa lui, nu mi-a oferit nici un dar și nici nu mi-a acordat mâna fiicei sale. Nu sunt așadar nici hoț, nici nelegiuit și nu risc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
târziu. Corsarul vorbea ca un rege, în fraze scurte și hotărâte al căror înțeles aparent era banal, iar înțelesul ascuns, greu de prins. Astfel a evocat victoriile lui Selim otomanul și aroganța crescută a castilienilor, observând cu tristețe că soarele islamului se înalță în Orient și apune în Occident Când ne-am luat rămas-bun, Harun m-a condus în propriul său cort, mai puțin larg și mai puțin împodobit, dar care putea totuși adăposti vreo zece persoane și era foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu seamă cu splendidele lui ziduri, clădite din pietre mari, care se întindeau spre plajă într-o vastă esplanadă. Barbă Roșie își stabilise acolo capitala, își luase un titlu regesc și înțelegea să fie recunoscut ca atare de către toți principii islamului. Cât despre mine, după regăsirea de la Jijil, o pornisem iar la drum. Obosit să mai rătăcesc și frustrat de experiența mea cairotă, prea abrupt întreruptă, trăgeam nădejde să arunc ancora la Tunis, măcar pentru câțiva ani. Mă îmbrăcasem din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au fost atunci surghiuniți în palatele lor. — Era un lucru bun? Papa părea să dea o mare însemnătate opiniei mele. Am cugetat îndelung înainte de a mă exprima. — Nu cred că a fost un lucru bun. Atâta timp cât califii au fost suverani, islamul a strălucit prin cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor: — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pune un adversar în încurcătură sau pentru a calma vreun fals cucernic. Altfel stăteau lucrurile cu Adrian, blestema-l-ar Dumnezeu, la fel ca pe toți cei ce fac exces de zel! El era ferm convins că, mobilizând creștinătatea împotriva islamului, putea pune capăt schismei lui Luther și-l putea împăca pe împăratul Carol cu regele Franței. Suprimarea pensiei mele și chemarea la măcel universal: iată, cu siguranță, niște elemente care-mi răpeau orice poftă de a-l aclama pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că el personal n-a avut vreodată habar de acest lucru, dar ce-are a face? Vrajba făcuse ravagii în mine însumi și tot în mine avea să se resoarbă. Fusesem nevoit să fug din cea mai puternică împărăție a islamului pentru a pune la adăpost un copil de răzbunarea unui monarh sângeros, și găsisem în Roma creștină pe califul în umbra căruia aș fi vrut atât de mult să trăiesc la Bagdad sau la Córdoba. Spiritul meu se complăcea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din rasa otomanilor și, în materie de războaie, nu e cu nimic mai prejos decât tatăl lui. De două luni, îi asediază pe cavalerii din insula Rhodos, folosindu-se de cea mai mare flotă pe care a avut-o vreodată islamul. Printre ofițerii din preajma lui se află Harun, cumnatul tău, iar alături de el este fiul lui cel mare, cel care ar trebui într-o bună zi s-o ia în căsătorie pe Sarwat, fiica ta, verișoara lui. Că-ți place ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să supună Roma voinței lui. Pe pământurile sale spaniole înflorește Inchiziția, pe pământurile sale germane înflorește erezia lui Luther. Diplomatuil preciză, încurajat de papă, care dădea din cap în semn de încuviințare: — De-o parte Soliman, sultan și calif al islamului, tânăr, ambițios, cu putere nesfârșită, dar preocupat să facă uitate crimele tatălui său și să apară ca un om de bine. De cealaltă parte, Carol, rege al Spaniei, și mai tânăr încă, și nu mai puțin ambițios, care a izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi din acele luni nu semăna cu ziua aceea. Deși era aproape ora prânzului, parcă dimineața nu se ivise Încă. Cerul rămăsese Întunecat și coborâse peste turnurile În care imamii Își cântau versetele din Coran, astfel Încât mulțimile de credincioși ai Islamului trăiseră senzația stranie că imamiii nu se mai aflau printre ei, ci doar vocea lor plutea undeva În spațiul nedefinit dintre pământ și nori. Imamii fuseseră rupți de pământ, ca și cum ar fi fost rupți de prezent. Dispăruseră, Învăluiți de aripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la legile lui Gingis han nu este Întâmplătoare. Acestea sună familiar dacă le raportăm la amenințarea teroristă care pune Întreaga societate occidentală Într-o situație de apărare. Personajele cărții sunt prinse În confruntarea a două mentalități. Nu este vorba de Islam și creștinism, căci amenințarea nu constă În evoluția adevăratei civilizații islamice, ci În degradarea ei la nivelul de terorism. Mahomed Însuși apare, În acest text, ca fiind o potențială victimă a unei conspirații teroriste, ceea ce subliniază polii reali a confruntării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trimis la Punjab în misiune, să-i liniștească pe acei căutători ai adevărului care, în pofida acceptării unui număr de constrângeri, cum ar fi tortura și decapitarea celui de al 9-lea guru, refuzaseră de nenumărate ori să se convertească la Islam și să recunoască puterea mugală. Cutreierând dealurile, generalul Ala-U-din a constatat că și-a pierdut interesul față de război. Diplomat din fire, n-a renunțat niciodată la luptă, dar nu i-a mai acordat importanța necesară și a încercat să recurgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
niște pierde-vară și flușturatici care întrețin o atmosferă permanentă de petrecere în încăperile prințului. Clica nababului este la polul opus. Aceștia participă la toate slujbele și vorbesc în șoaptă despre Mahdi, care, într-o zi se va năpusti asupra inamicilor islamului și-i va risipi în cele patru zări de n-o să mai rămână nici praful din ei. Discută despre locurile sfinte din Orientul Mijlociu, despre ascensiunea lui Amir Amanullah în Afganistan. Seara, în timp ce jazzul gramofonului se suprapune peste chemarea muezinului, tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se știe că, in inima sa, îi consideră pe englezi un factor de discontinuitate, iar ascendența lor de optzeci de ani asupra ținuturilor sale nu e decât un incident oarecare într-o istorie lungă, care se desfășoară sub semiluna Islamului. Firoz, pe de altă parte, este ahtiat după noutate. Deși le dă de gândit sensibilităților britanice, care se uită mai mult spre trecut decât la viitor, cel puțin se încadrează (așa simt ei) în linia spiritului progresist al vremurilor. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un animal mic, bolnav. Pe măsură ce se luminează de ziuă, mașina englezească hurducăie pe un drumeag pentru vite, care duce la coliba singurului sfânt de bună-credință, aflat în limita hotarelor Fatehpurului. Acolo, Conducătorul Suprem, care confundă Întunericul și Sabia Sfântă a Islamului, se trezește în fața unui sărman orb, căruia îi atinge picioarele cu pielea bătătorită și-l imploră să-l scape de blestem. Charlie Privett-Clampe se trezește dis-de-dimineață, dornică să călărească devreme, înainte de a începe treburile zilei. Îl ia pe Bradywine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
altor persoane cu poziții laice sau ecleziastice importante în acțiunea de „eliberare” a Constantinopolului, cu fluturarea promisiunii că vor juca un rol dominant în viitoarea configurație a Europei de sud-est, după înfrângerea turcilor și victoria deplină a credinței pravoslavnice asupra Islamului. Și mai cred iarăși că Acvila nu ținea să-l contrazică pe omul care-i suportă toate cheltuielile, ale sale, ale ofițerilor și ale armatei sale. (Și comerțul marchitanilor ruși scutiți de orice vamă merge atât de bine!...) Remarca îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
eu Însumi. Omar a privit asistența, urmărind vreo reacție. Dar istorisirea lui n-a stârnit nici un freamăt pe buze, nici o Întrebare În ochi. Ghicindu-i nedumerirea, cadiul Îi explică: — Multe orașe pretind că sunt cele mai ospitaliere din toate ținuturile Islamului, dar numai locuitorii Samarkandului merită această cinste. După știința mea, niciodată vreun călător n-a trebuit să plătească pentru găzduire sau pentru hrană, cunosc familii Întregi care s-au ruinat ca să-i cinstească pe oaspeți sau pe nevoiași. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
două de secte, de romeii de la Constantinopole, de necredincioșii de toate confesiunile și, Îndeosebi, de ismaeliții din Egipt, ai căror adepți sunt puzderie, până În inima Bagdadului și până și aici, la Samarkand. Nu uita niciodată ce Înseamnă orașele noastre, ale Islamului, Mecca, Medina, Isfahan, Bagdad, Damasc, Buhara, Merv, Cairo, Samarkand: nimic altceva decât niște oaze pe care o clipă de nepăsare le-ar transforma din nou În deșert. Mereu la cheremul unei furtuni de nisip! Printr-o fereastră situată la stânga sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de neînțeles și chiar umilitor pentru militarii lor de rang Înalt. Un mare număr dintre aceștia intraseră, așadar, În legătură cu conducătorii religioși. Nu fără plăcere, Îi ascultau pe ulema ponegrindu-l pe Nasr, acuzându-l că s-a Îndepărtat de căile Islamului. Ca să-i sperie pe militari, suveranul se purta foarte aspru cu ulema. Tatăl său, un om cucernic, totuși, nu-și Începuse oare domnia retezând un cap Înfășurat În ditamai turbanul? Abu Taher este, În acel an de grație 1072, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făgăduielile unui Învingător? De Îndată ce trupele au intrat În oraș, Ceagrî a vrut să le dea drumul oamenilor săi pe străzi și În bazar. Toghrul s-a opus, arătând că era luna Ramadanului, că nu se putea prăda un oraș al Islamului În perioada postului. Argumentul a avut câștig de cauză, dar Ceagrî n-a renunțat. S-a resemnat doar să aștepte ca populația să nu se mai afle Într-o stare de grație. Când locuitorii au prins de veste despre conflictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca tine și ca mine. Se numește Yahoudiyé fiindcă se spune că Împăratul Nabucodonosor Îi așezase aici pe evreii pe care-i exilase din Ierusalim; alții susțin că soția evreică a unui șah al Persiei Îi adusese aici, Înainte de epoca Islamului, pe cei din comunitatea ei. Numai Dumnezeu știe adevărul! Tânărul nostru călător se Îndepărtă, așadar, Împăcat cu gândul de a-și continua drumul, chiar dacă ar fi trebuit ca bidiviul să i se prăbușească sub picioare, când bătrânul Îl strigă: — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Începe adevăratele răzvrătiri. O bună guvernare n-ar trebui oare să știe să-și păstreze aurul pentru momentele grele? Unul dintre cei doisprezece fii ai lui Nizam, care asistă la scenă, crede necesar să intervină: — În vremurile de Început ale Islamului, pe când Califul Omar era acuzat de cheltuirea Întregului aur adunat În timpul cuceririlor, acesta i-a Întrebat pe cei care-l mustrau: „Oare nu bunătatea Preaînaltului ne-a Împărțit cu dărnicie acest aur? Dacă-l credeți pe Dumnezeu neputincios să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Sabbah, au fost uciși, unul după altul. Propria mea strajă a fost schimbată cu oamenii Studentului-cu-Cicatrice. Ce-mi mai rămânea de făcut? Să plec cu cea dintâi caravană de pelerini, să vin să le Înfățișez celor care poartă paloșul Islamului, lui Nizam al-Mulk și lui Malik Șah. În aceeași seară, Khayyam l-a condus pe Abu Taher la vizir. Îl prezintă, apoi Îi lăsă să discute Între patru ochi. Nizam și-a ascultat gânditor oaspetele, chipul lui a căpătat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un vis, noaptea trecută. L-am văzut pe Profetul nostru, lăudat fie-i numele, l-am Întrebat când voi muri și am căpătat un răspuns Încurajator. Malik Șah se neliniștește: — Ce răspuns? — Profetul mi-a spus: „Ești un stâlp al Islamului, faci bine În jurul tău, existența ta e prețioasă pentru credincioși, Îți dăruiesc, deci, favoarea de a-ți alege momentul morții”. Am răspuns: „Doamne păzește, ce om ar putea alege o astfel de zi! Întotdeauna vrem mai mult, și, chiar dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
neînsuflețit care n-a fost Îmbălsămat nu poate rămâne printre vii fără ca mirosul să nu-i trădeze existența. Terken hotărăște atunci să scape de el. Așa se face că Malik Șah, „sultanul venerat, marele Șahinșah, regele Răsăritului și Apusului, stâlpul Islamului și al musulmanilor, mândria lumii și a credinței, părintele cuceririlor, sprijinul neclintit al califului lui Dumnezeu”, a fost Îngropat noaptea, În mare grabă, la margine de drum, Într-un loc pe care nimeni n-a mai putut să-l găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]