767 matches
-
avea să se constate oficial, dar cu discreție, În 1968. La fel s-a procedat și cu arestările operate pentru a se procura locuințe nomenclaturii. Din cauza proiectării defectuoase, Canalul a fost abandonat În 1952. Regimul avea Însă nevoie de țapi ispășitori, găsiți Între lucrătorii de la Canal, ingineri și muncitori mecanici. Un celebru proces s-a soldat cu mai multe condamnări la moarte, cîteva Îndeplinite, la care se adăugau numeroase pedepse privative de libertate. Dej a jucat un rol central În teroarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
alianță promisă a fost încheiată. Mântuirea așteptată de Israel poate avea loc acum, dar fără înlăturarea cu violență a puterilor păgâne. Acestea vor fi cucerite nu prin sabie, ci prin vestea cea bună a domniei lui Dumnezeu și a morții ispășitoare a Fiului său. Dar ucenicii nu au perceput acest lucru în acea după-amiază de vineri când a murit Isus. Învățătorul lor murise. Mișcarea lor a fost oprită din fașă. Ei înșiși au fugit. Numai Petru, câteva femei și alți câțiva
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dintre următoarele categorii: a) acuzatorii și acuzații sunt persoane apropiate, rude sau vecini, iar acuzele sunt expresia vizibilă a unei ostilități; b) acuzatul este fie un individ cu un statut social minor, fie un străin, și astfel el devine țapul ispășitor pentru nenorocirile locale; c) acuzatul este un membru al unei religii sau mișcări politice nepopulare (E. Leach, 1964, p. 685). Aceste acuze pot conduce la: a) simpla etichetare și, eventual, la forme de marginalizare; b) diverse forme de sancțiuni sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de reciprocitate inalienabilă Între om și lumea divină. Mulți autori disting Între sacrificiu și alte moduri de omorâre rituală, care nu urmează logica sacrificială - aceste „rituri de eliminare” sunt identificate de unii cercetători sub numele generic de rituri ale „țapului ispășitor”. Ele constau În: a) transferarea simbolică (prin atingere sau prin formule verbale magice) a unor rele (boli, păcate morale sau religioase), care afectează indivizii sau societatea, asupra unui animal, obiect sau individ; b) imolarea sau (În forme mai blânde) alungarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
morale sau religioase), care afectează indivizii sau societatea, asupra unui animal, obiect sau individ; b) imolarea sau (În forme mai blânde) alungarea acestuia din spațiul populat de acel grup (J. Henninger, 1987, vol. XIII, p. 92). Conceptul ritual de țap ispășitor „desemnează simultan inocența victimelor, polarizarea colectivă Împotriva lor și finalitatea colectivă a respectivei polarizări” (R. Girard, 2000, p. 54). Aceste complexe ritualice par a fi mai apropiate de sistemul poluției și al purificării (M. Douglas, 1965). După J. Preston (1987
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Împotriva lor și finalitatea colectivă a respectivei polarizări” (R. Girard, 2000, p. 54). Aceste complexe ritualice par a fi mai apropiate de sistemul poluției și al purificării (M. Douglas, 1965). După J. Preston (1987, vol. XII, p. 98), riturile „țapului ispășitor” sunt o subspecie a ceremoniilor de purificare. Autorul amintit consideră că riturile „țapului ispășitor” se bazează pe substituire și catharsis, deoarece „ele folosesc un substitut pentru a muta poluția” și generează o unitate socială prin trăirea unor stări de eliberare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
complexe ritualice par a fi mai apropiate de sistemul poluției și al purificării (M. Douglas, 1965). După J. Preston (1987, vol. XII, p. 98), riturile „țapului ispășitor” sunt o subspecie a ceremoniilor de purificare. Autorul amintit consideră că riturile „țapului ispășitor” se bazează pe substituire și catharsis, deoarece „ele folosesc un substitut pentru a muta poluția” și generează o unitate socială prin trăirea unor stări de eliberare spirituală de rău („comunități cathartice”). În acest sens, ele constituie un model pentru alte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politice (acuzația de simpatii capitaliste - În sistemul comunist În ultimii ani ai perioadei staliniste - sau acuzația de pro-comunism - În procesele declanșate de senatorul McCarthy În SUA), precum și adeziunea maselor la asemenea opresiuni pot fi interpretate prin mecanismele simbolice ale „țapului ispășitor”. Dintr-un punct de vedere descriptiv (M. Bourdillion, 1980, pp. 11-17), tipologia sacrificiului ar cuprinde: a) sacrificiile calculate: acele acte politice, militare, economice, sportive sau cotidiene de renunțare la ceva de valoare În așteptarea unui câștig mai mare; b) omorârile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
instituie societatea organizată de și prin reguli de reciprocitate. El reprezintă un model al ordinii sociale și tocmai de aceea este performat ori de câte ori această ordine este amenințată. Prin aceasta, sacrificiul (cu model vânătoresc) se opune omorârilor rituale de tipul „țapului ispășitor” - În acestea este afirmată distrugerea ordinii sociale, victima sacrificială nu este consumată În comun, iar sacrificiul vizează alungarea forțelor răului care sunt Întrupate de animalul ucis, și nu atragerea forțelor divine (1983, pp. 172-173). Pornind tot de la caracterul sângeros al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oprește, prin reorientare, mimetismul violenței originare. El face acest lucru izolând În interiorul comunității o victimă predilectă, care preia asupra ei păcatul violenței și care, reprezentând crima finală, Închide lanțul violenței: În felul acesta, la baza sistemului sacrificial stă principiul „țapului ispășitor”. Deoarece acesta este Încărcat de „relele” unei societăți, violența Împotriva lui nu mai este una malefică, ci una benefică: Dacă violența Îi uniformizează cu adevărat pe oameni ș...ț, o singură victimă poate să se substituie tuturor victimelor potențiale, tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
55): „Sunt considerate poluate acele specii care constituie membrii imperfecți ai clasei lor sau a căror clasă contrazice schema generală a lumii”. Omul sau animalul ales pentru a fi sacrificat trebuie să fie Încărcat de păcatele comunității (să devină „țap ispășitor”). Eliminarea lui este justificată social și religios, iar acest mecanism explică sisteme rituale construite prin analogie cu sacrificiul, cum ar fi charivari sau „vânătoarea de vrăjitoare”. Când procesul simbolic de transferare a poluției asupra victimei nu este realizat, cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de purificare, cu ajutorul substanțelor sacre precum apa (lustratio) sau focul. Păcatele individuale sau de grup sunt mărturisite În public sau sunt denunțate de cetele rituale de tineri (ca purtători ai energiilor vieții) În fața Întregii comunități. Ucideri ritualice de tipul țapului ispășitor sau alte ofrande și sacrificii sunt oficiate În locurile consacrate. Nu o dată, efigii ale răului (mici statui, măști, obiecte care Îl reprezintă sau manechine) sunt arse, aruncate pe ape, sfâșiate În mod ritual. Alteori, distrugerea este Înlocuită prin gonire - zgomote
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea propițiatorie, rituri verbale de denigrare), rituri de inversare, anumite secvențe de tip șamanic (atingerea unor stări de extaz), rituri de trecere și consacrare, rituri sacrificiale de tipul „țapului ispășitor”, elemente ale sărbătorilor (anularea obligațiilor uzuale, consumul de alimente și băuturi, dansul și râsul etc.), toate Însoțite de jocuri de Îndemânare sau noroc. Formele de manifestare specifice carnavalului modern sunt determinate de calendarul catolic: sărbătorile carnavalești pot apărea numai În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
existente, de răsturnare a ierarhiilor, de luare În posesie a locurilor interzise, de consum fără limite al resurselor acumulate (de comunitate, dar mai ales de cei care o stăpânesc) și de eliberare a frustrărilor prin acte violente Împotriva unor „țapi ispășitori” ceremoniali. Spre exemplu, În timpul Saturnaliilor romane, sclavii aveau dreptul să mănânce Împreună cu stăpânii, să-i insulte și amenințe, să stăpânească cetatea printr-un Rege al Haosului care dădea ordine hilare și ridiculiza autoritățile legale: Această celebră sărbătoare cădea În decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu o reluare periodică a afirmării unității În jurul regelui”. În felul acesta, o colectivitate Își păstrează structurile sociale și politice nealterate și dirijează nemulțumirea socială Împotriva unei persoane. Nemulțumirea este exprimată simbolic, În cadre ceremoniale care amintesc de schema „țapului ispășitor” și care permit, În final, purificarea liderului contestat și, totodată, a comunității. Această perspectivă funcționalistă a fost susținută de mulți antropologi și combătută de alți cercetători (vezi sinteza punctelor de vedere În A. Apter, 1983, și B. Lincoln, 1987). În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acțiuni din contextul ei practic către o funcție expresivă, de comunicare, au fost evidente și În timpul Revoluției din România din 1989. Nu este vorba numai despre condamnarea rapidă și executarea lui Nicolae Ceaușescu, care a funcționat, după logica ritului „țapului ispășitor”, ca un rit de purificare colectivă. Este vorba și despre multiplele acțiuni de distrugere rituală a unor Însemne ale vechii ordini comuniste: ruperea stemei din steagul național și fluturarea „steagului găurit”; arderea simbolică a carnetelor de partid sau a documentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolică din rândul societății, victima devenea non-umană - violența era legitimată ritual, iar cei care participau la masacru se simțeau eliberați de orice vinovăție (N.Z. Davis, 1975, pp. 180-181). Descrierile acestor evenimente ne arată că În profunzime funcționa logica „țapului ispășitor”, iar la suprafața formelor expresive erau actualizate schemele de charivari. În același sens, Edward Muir (1997, p. 105) amintește glisarea de la rituri sărbătorești către rituri ale violenței: Bătăliile podurilor din Veneția ne oferă un exemplu interesant al felului În care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
revoluționare și de antecedentele sărbătorii” (p. 214) - este vorba despre tradițiile procesiunilor cu măști performate de Ziua Nebunilor și În alte parade carnavalești. În același sens, manifestările Împotriva adversarilor Revoluției, precum Lordul Bute și Thomas Hutchinson, Îmbrăcau formele riturilor „țapului ispășitor” și sugerau iminența sacrificiului eliberator. Ulterior, demonstrațiile cu efigii ale Puterii engleze, care erau arse, spânzurate sau decapitate se integrează În categoria riturilor charivari, utilizate cu scop politic, iar acțiunile violente Împotriva lidelor loiali Coroanei britanice, care erau bătuți de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Spain, Yale University Press, New Haven Ginzburg, Carlo, 1990, Ecstasies: Dechiphering the Witches’ Sabbath, Hutchinson Radius, Londra Ginzburg, Carlo, 1996, Istorie nocturnă: o interpretare a sabatului, Polirom, Iași Girard, René, 1995, Violența și sacrul, Nemira, București Girard, René, 2000, Țapul ispășitor, Nemira, București Glazier, Stephen, 1996, „Sacrifice”, În David Levinson, Melvin Ember (coord.), Encyclopedia of Cultural Anthropology, vol. IV, Henry Holt and Comp, New York Gluckman, Max, 1963, Order and Rebellion in Tribal Africa, Free Press of Glance, New York Gluckman, Max, 1977
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sprijine în fața autorităților aglomerației urbane. Serviciile statului nu se preocupă îndeajuns de aceste comunități, care, în definitiv, încarnează propria incapacitate de a raționaliza un proces de dezvoltare urbană lăsat în seama manevrelor comercianților de case. "Aleșii apar ca niște țapi ispășitori care au un discurs normativ ce condamnă eșalonarea, proprietatea individuală și logica împărțirii pe loturi"3. În ceea ce-i privește pe primarii orașelor mari sau ai regiunii pariziene, care dispun de o puternică bază de impozitare sau de o mare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a luminii. Regele, personajul principal al ceremoniei, devenea o persoană sacră și inviolabilă până În momentul În care un rit special „desacralizant” elimina tabuurile legate de rolul său de oficiant. Printre feluritele rituri descrise se Întâlnește o ceremonie complexă cu caracter ispășitor care diviza populația din Ugarit În două părți, În funcție de sex, În fruntea cărora se afla regele, respectiv regina. În astfel de ceremonii avem un fel de „mărturisire” publică „a păcatelor”, În care se subliniază datoria de a avea un comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orice acțiune cultuală și făcând absolut necesare ritualurile de purificare, care puteau fi chiar prevăzute de calendar, ca plinteriile, sărbătoarea ateniană a spălărilor. Dar În situații de o gravitate excepțională se recurgea la instituția numită pharmakòi, Înrudită morfologic cu țapul ispășitor și inserată la Atenaxe "Atena" În cadrul sărbătorilor numite targhelii: era vorba despre bărbați sau femei, de cele mai multe ori străini sau cerșetori, care erau goniți, loviți sau uciși pentru purificarea cetății. În acest fel, cultul se arată a fi un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tzetzes putem reconstitui ce se Întâmpla cu un pharmakòs Într-o cetate ionică, probabil Efes. Un nenorocit, ajuns la capătul puterilor din cauza sărăciei și a disperării, era ales de oraș pentru a fi jertfit, prin torturi inumane, ca un țap ispășitor pentru toate păcatele cetății, după ce se v-a fi bucurat timp de un an de mâncare din belșug și de diferite plăceri. Suntem În a doua jumătate a secolului al VI-lea, Într-o civilizată cetate ionică; iar obiceiul În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ia asupra lui toate păcatele cetății, iar apoi era aruncat În jos. Așa a scris Petronius. La rândul lor, Adnotationes super Lucanum (cu referire la X, 334) precizează mai clar sensul acelui misterios „era aruncat În jos”: pharmakòs sau țapul ispășitor era aruncat de pe un munte. Este clar că acest sacrificiu nu se referă la cetatea greacă Marsilia, din secolul I d.Hr. (trebuie să se țină cont că primul izvor este Petronius), ci mai degrabă la neamurile galice care locuiau În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
educată de profesorii ei și de poliție că a-l bate pe un bătrîn sau pe o studentă reprezintă un act de cavalerism și de eroism, acest lucru va avea urmări grave asupra eticii națiunii. Apoi, folosirea evreilor ca țapi ispășitori pentru orice rău pe lumea asta (un proces dirijat cu grijă "de sus") le-ar putea acorda un oarecare răgaz liderilor. Dar adevăratele probleme rămîn nerezolvate, așa că toată lumea suferă"25. Această afirmație, deși incontestabilă, nu este atotcuprinzătoare. Cu cîteva pagini
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]