1,908 matches
-
orice lașitate, trăiesc ca în vis, se comportă ca niște amnezici, auzul lor nu mai este demult sincer și de aceea le vorbești în zadar, deși altminteri apreciază estetica discursurilor morale (...)." Pe fondul vieții de provincie universală, al colportajului benign, ispitit de otrava invidiei și a dihoniei, apare brusc senzaționalul cazului ce tulbură apele, ierarhiile, rutina mentalităților de abordare. Aparent suntem în plină intrigă polițistă. Protagonist al anchetei ce-i va ocupa viața este comisarul, excelent în tactica "cunctației". Niciodată tahigramele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și confiscarea averilor acestora fac parte nu numai din retorica grandorii, ci și a viitoarei ofensive pe bază de voluntari, rămase în grija Gărzii Speciale. Al cărei zel războinic era riguros sabotat de răzmerițe spontane aprinse de către veterani sau bresle, ispitite de izul de sedițiune generalizat. Colonelul Albert urmează să conducă corpul expediționar în Colonie, conform aceluiași plan de bătaie expus de Generalul K. Conform viziunii hiperparodice a lui Florin Șlapac, generalul este posedat de grandomania sentințelor latine, a concettismelor, ciunismelor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
așa s- ascris prin prorocul:"Și tu, Vithleeme, pământul iudeii, nicidecum nu ești mai mic decât domnii iudeii, că dintru tine va ie-i povățuitor, care va paște pre poporul Israil". Atunci Irod într-ascuns chemând pe magi, i-a ispitit despre vremea când s-a arătat steaua. Și trimițându-i în Bethleem. Le-a zis: - Merge-ți, cercetați unde este pruncul. Dacă îl veți afla, să-mi vestiți și mie, ca și eu venind să mă închin lui. Iar ei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
prin steaua ce s-a arătat și prin proroci, înțelegând că s-a născut Împăratul Hristos, merg să mă închin și eu lui. Gasparpard: Eu sunt craiul Gaspard de la răsărit și, văzând steaua ce s-a arătat pe cer, am ispitit proorocii și scripturile și am cunoscut că s-a născut Hristos, Domnul Domnilor, Craiul Crailor și Împăratul Împăraților; și merg până la Vithleem ca să mă închin și eu lui. Cum s-a răsădit serbarea nașterii lui Iisus la 25 decembrie? Biserica
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
le-au fost a se plimba Și prin oraș a întreba: Unde s-a născut zicând Un crai mare de curând? Iară Irod împărat, Auzind s-a tulburat Pe crai în grabă a chemat Și în taină, i-a întrebat Ispitindu-i, vreun setos Să afle despre Hristos Și cu grai adăugat Foarte lor li s-arătat, Zicand : - Mergeți de aflați Și vrând, mă înștiințați, Să merg să mă-nchin și eu, Că unuia Dumnezeu. Craii dacă au plecat, Steaua iar
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de departe, tocmai din furtunoasele Bermude. Toate aceste misiuni sunt legate, firește, de îndeletnicirile magice ale ducelui de Milan. Pe care Ariel îl slujește de altfel și în treburi mai umile: aduce și înșiră gătelile strălucitoare care urmau să-i ispitească pe cei trei ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cuprinde în întregime valoarea strategică, trebuie să luăm în calcul și aria de influență exercitată de Gurile Dunării în împrejurimi. Ansamblul respectiv formează regiunea Dunării de Jos, care se extinde până în Bugeac și teritoriile adiacente din Moldova și Muntenia. Suntem ispitiți de gândul că pericolul a circulat doar pe sens unic pe această imensă autostradă a istoriei. Mai precis, trăind cu impresia că amenințările au debordat numai din zbuciumata Asie Interioară și au curs năvalnic spre Balcani. Tentația își trage seva
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nimic absolut din culorile obișnuite ale motivului asociat cu Noaptea Walpurgilor și cu zborul călare pe mătură al vrăjitoarelor. Cu privire la conceptul de satanism caragialian, putem observa că el nu depășește conceptul folcloric; diavolul se întrupează în om doar ca să ne ispitească slăbiciunile, ca în La conac, sau în chip de animal, ca în La hanul lui Mânjoală; pentru Caragiale el este duhul rău, care ne turbură subconștientul, scoțând pe om din făgașul obișnuit al vieții, și care, odată ieșit din cercul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un element fantastic, reamintindu-și de strania întâmplare într-o noapte de iarnă, care coincide cu arderea hanului, până-n temelie, incendiul ,,îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu’ hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic’’. Sfârșit de o adevărată vrăjitoare, care ispitise, cândva, cu satanicele farmece, și pe bătrânul Iordache. Când, după moartea Mânjoalei, pocovnicul Iordache explică aceste amănunte ca pe un meșteșug vrăjitoresc, povestitorul rămâne sceptic: ,,dacă e așa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede, și la bune...’’. În acest
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un negustor, ,,vreun orzar ori cirezar’’, sașiu: ,,când se uită drept în ochii tânărului, îi face așa, ca o amețeală, cu un fel de durere la apropierea sprâncenelor’’. Prins în joc cu negustorul sașiu, băiatul își pierde toți banii, este ispitit să-i jefuiască pe ceilalți oaspeți de la han, dar se închină și tovarășul de drum piere. Dacă în opera În vreme de război satanismul se relevă numai ca un element insinuat în conștiința personajului stăpânit de frica paroxistică, ceea ce îl
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
noi ne apucăm să divagăm interminabil, punem la Încercare răbdarea acestora și chiar Îi putem determina să cârtească. La spovedanie trebuie să ne acuzăm pe noi Înșine, fără a ne căuta justificări de genul ,,diavolul m-a Împins”. Diavolul ne ispitește, Într-adevăr, dar săvârșirea păcatului stă la voia noastră, căci el nu ne poate forța. Spovedania este un prilej extraordinar de a fi propriii noștri acuzatori, propriii noștri judecători (căci de obicei suntem foarte buni judecători ai altora, iar nouă
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
turnului Babel este doar o consecință a acestei căderi. Deja în căderea adamică se găsesc germenii situației ulterioare a limbii: anume, faptul că, spre deosebire de cunoașterea paradiziacă a creației prin numele ei, cunoașterea binelui și a răului, cea cu care șarpele ispitește, este fără de nume (namenlos). Ca atare, diferența dintre bine și rău, arată Benjamin, nu este de ordinul creației divine, încheiată deja în ziua a șaptea prin Cuvânt și adeverită ca „bună“. Adam nu învață să „numească“ binele și răul, ci
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Puterile ni se tot scurg și mai grea, zi de zi, pare scula cu care crestăm ist răboj... De ar fi să ajungem cu bine, măcar cît pe colo, aproape de îndepărtatul popas... Că doar știm că pe urmă se vor ispiti omeni tineri, să ducă nainte aceea ce noi începurăm cîndva... prea demult... Costache Buraga Vremea Nouă dec. 1977 CARNET în planul editorial al ,,Junimii“ - Iași este trecută cartea ,,Dăinuiri dăneștene“ (15 coli) a soților Eugenia și Costache Buraga, învățători din
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
comunei au participat Costache Buraga și criticul literar Gheorghe Drăgan, prefățătorul cărții, din partea editurii. Vremea Nouă 13 dec. 1977 VIAłA CĂRłILOR Eugenia și Costache Buraga: ,,Dăinuiri dăneștene“ Nici titlul ,,Dăinuiri dăneștene“, nici mai ales , lămuritorul subtitlu ,,crîmpeie monografice“, nu vor ispiti cititorul grăbit. Odată, însă, intrat pe poarta lecturii atente, dai peste desfătătoare pagini. Autorii, Eugenia și Costache Buraga, doi cărturari necunoscuți în cîmpul litaraturii, foști învățători toată viața în Dănești, ne oferă, neîndoios, o carte pe cît de originală pe
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
la gîtul purcelului, nu o va da de fel vînzătorul, că dacă o dă, el își vinde norocul și nu va mai fi niciodată în stare să aibă, ca lumea, purcei în ogradă. în una din zile, năravul făcîndu-ni-l, îl ispitirăm, așa pe Alexa Ion din Rîșcani - om bătrîn, de vreo șaptezeci ani, dar voinic - să ne spuie ceva despre funia care se afla în coarnele vacii vîndute, cînd cumpărătorul stă gata să plece, cu vita luată, pe drumul ce-l
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
în sine, și aici există aceeași succesiune a generațiilor, unele mai conservatoare, altele inovatoare până la a deveni expresia însăși a avangardei interpretative, distrugătoare de mituri. Dacă literatura este un joc de strategie, un joc al labirintului în care cititorul este ispitit să se aventureze, oferindu-i-se atât puncte de sprijin, repere pentru a nu pieri în jungla cărții, cât și indicii false care să-l determine să creadă că universul acesta este mai real decât realul, critica literară trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a unei teme antice. Nu spun că nu există suprapuneri, ba ele pot fi întâlnite foarte des. Dar fiecare dintre cele două versiuni ocupă prim-planul și este în spiritul unei anumite epoci, cu mentalitățile sale specifice. Insist: varianta inorogului ispitit de o fecioară aparține prioritar mentalității medievale, obișnuită să caute un înțeles simbolic și un potențial alegoric în orice discurs, să citească semnele scenariului hristic în orice manifestare a lumii reale sau imaginare (fără a face o distincție netă între
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
astfel alinat și dezarmat, poate fi capturat"33. Având deja două surse atât de influente, cum sunt Fiziologul (în varianta sa greacă și latină) și cea mai frecventată enciclopedie a gândirii medievale, datând din secolul al VII-lea, povestea unicornului ispitit cu ajutorul unei fecioare se răspândește pretutindeni, cunoscând minime variații; nu doar textele abundă, ci, poate într-o mai mare măsură, reprezentările grafice și iconografice. Bestiarele medievale care au imitat Fiziologul, de la cel al lui Guillaume Le Clerc de Normandie, din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este net deformat: inorogul nu mai este un simbol hristic, ci un exemplu de nesocotință. Atracția sa față de fecioară nu mai e una de ordin spiritual, echivalând cu o epifanie, ci o pornire erotică. De ce nu a "prins" legenda unicornului ispitit cu ajutorul fecioarei și în spațiul românesc? Probabil că ea depinde prea mult de o altă mentalitate, aceea cavalerească, străină de modul de a percepe lumea din Răsăritul european. Altă sensibilitate, altă epistemă alte reprezentări. Să ne întoarcem însă la șablonul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
împingătoare, asupritoare, râdicătoare, lesnitoare, îngreuitoare, iușurătoare, lățitoare, strâmtătoare și altele asemenea acestora a-i vini și a i să tâmpla pot. Însă orice ar fi fapta de făcut, de bine sau de rău, de scădere sau de folos, a o ispiti, a o cerca, a o afla și într-o parte clătirea a-și alege singură șie stăpânitoare și în toate volnică ieste, atâta cât vădzind și înțelegând binele, din volnica voie răul a urma, a alege și a face poate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
găsi mereu cele mai bune soluții: "Adevărat, între toate jiganiile nu numai bun și adevărat filosof, ce încă și ispitit, iscusit anatomic Lupul ieste. Căci și în mari, și în mici, și bolnave, și sănătoase jigănii, adése meșterșugul ș-au ispitit, atâta cât în toată lumea măcar un dobitoc, pociu dzice, că nu să va afla, al căruia mănuntăi vreodată de iuți și ascuțite bricile lui să nu fie fost despicate".18Constrâns să iasă în față, Lupul se eschivează cu pricepere: "Eu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
multă experiență să primească în general poziții de conducere. Aceasta îi face să fie mai puțin înclinați să urmărească intens amendamente deviante, chiar dacă sunt susținute de o majoritate curentă, și să îi sfătuiască pe ceilalți să nu se lase întotdeauna ispitiți de câștigurile imediate aparente. Ne putem imagina cum arată o legislatura constituită din votanți sofisticați. Aceștia înțeleg succesiunea de opțiuni care se amplifică în condițiile regulii de vot cu majoritate multidimensională. Aceștia vor evita alunecările din amendamentele succesive, știind că
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
condiția intelectualului, L. Koakowski 1 o amintește pe cea dintre exigența de libertate a judecății și a cuvîntului, pe de o parte, și dorința de a avea influență publică, pe de alta. Dacă aceasta din urmă precumpănește, intelectualul poate fi ispitit să-și dorească monopolul asupra cuvîntului și, în fond, asupra adevărului. Iar prețul constă în înregimentarea ideologică, în curtarea și slujirea unei puteri totalitare. Subiectul uman : centru sau perspectivă? Spectacolul diversității ocupă scena minților și a societăților noastre. Dincolo de atenția
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
constituite în tot atâtea pretexte pentru reluarea obsedantă a marilor întrebări existențiale: „Ori nu suntem decât, fiecare în parte, câte un cerc închis, nici măcar tangent cu vreunul aparținând confreriei de peste timp, și-n consecință durerea mea să fie la fel de absurdă...?” Ispitit în momentele de cumpănă de gândul sinuciderii și confruntat, în fața foii albe, cu sentimentul dureros al inutilității oricărei filosofii, naratorul elaborează, sub semnul figurii tutelare a lui André Malraux, un adevărat decalog împotriva neantului: „Să te așezi temeinic într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
poate face nimic pentru îndreptarea celor pe care i-a otrăvit cu astfel de vorbe. Astfel ai ajuns o slugă a diavolului, pentru că nu mai e nevoie să le aducă el aminte de păcat, pentru că nu mai e nevoie să ispitească necuratul pe om, că-l ispitești tu cu vorbele rușinoase; tu pregătești osânda oamenilor, fără să se mai obosească diavolul. Te întrebi, poate, și gândești că niște vorbe mici, neînsemnate, pot să facă omului vreun rău?! Iată o pildă adevărată
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]