1,366 matches
-
și picioarele în el; 32. cînd intrau în cortul întîlnirii și se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise Domnul. 33. Apoi a ridicat curtea împrejurul cortului și altarului, și a pus perdeaua la poarta curții. Astfel a isprăvit Moise lucrarea. 34. Atunci norul a acoperit cortul întîlnirii, și slava Domnului a umplut cortul. 35. Moise nu putea să intre în cortul întîlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, și slava Domnului umplea cortul. 36. Cît au ținut călătoriile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
visul meu...Bătrânul clătina din cap a mirare, dar nu-și lua ochii pătrunzători de la mine. Mă urmărea cu un interes vădit și părea să spună: „Da’ cine crezi că te-a dus la comoara ceea? Nu eu?” Când am isprăvit de povestit, călugărul s-a ridicat cu un oftat și a rostit așa, ca pentru sine: Eh! Încurcate-s căile Domnului... Am tăcut, întrebându-mă totuși: „Despre care căi ale Domnului vorbește călugărul?” Nu mi-am putut da însă nici un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ca un prunc. Am să-ți pregătesc eu una, dar nu acum. Știu eu când... Iar mi s-a părut că privirea bătrânului ascunde ceva. Îi un fel de așteptare în ea. Un fel de a spune parcă: „Întâi să isprăvești ce ai început și pe urmă te-oi ghilosi eu în toate apele și cu toate ierburile pământului... Până atunci însă mai va, fiule.” Când credeam că am cam ghicit ce gândește călugărul, tocmai atunci el a luat altă vorbă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să-i asigure din nou liniștea ce-1 mulțumea! Dar cine poate căuta într-o aspirație virtuoasă toate micile ei viții! Acum simțea o gelozie mare pe cei ce se bătuse. Își închipuia că ar fi putut si el face isprăvi. De ce nu? Era impulsiv și prudent, șiret și nepăsător. Avea atribute de erou. Flu-ierînd, ar fi putut comite cine știe ce fapte mari! - afară de aceea de a muri! T-ar fi plăcut să aibe decorații ... cu panglică roșie . Cu nemții nu avusese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
camere în șir, fără perdele, cu geamuri mobile, permanent deschise, cu mobilier puțin și lăcuit, cu prea mult porțelan, la fel cu sălile de sanatoriu; înlocuise draperiile obscure, fotoliurile moi, adăpostul înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lică se conținea abia, 190 furios și decis: "O las să isprăvească și ies pe ușă fără să mă uit la ea, și pentru totdeauna". Un fel de bucurie îi venea la gândul libertății de altădată, regăsită. Era ultimul cal. Strălucea! Acel pe care trebuia să-1 alerge chiar Lică în cursă de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bucurie îi venea la gândul libertății de altădată, regăsită. Era ultimul cal. Strălucea! Acel pe care trebuia să-1 alerge chiar Lică în cursă de stăpân. Ada avu un râs ascuțit, isteric: - Ăsta e cal de regiment, nu de curse . Nu isprăvi cuvântul și țipă cu toată gura. Printr-o mișcare brutală, neprecugetată, Lică o plesnise peste mâini cu cravașa. Dunga albă lăsată de curea se desena pe brațul înroșit. " Tot era să plec așa și așa!" se gândi Lică sumar. Dar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Leysins. N-avea pulsul momentului. Ada, care știa să-și lucreze afacerile cu atâta răbdare, avea însă și mânii repezi. Dete lui Maxențiu replica pe un ton ridicat si curmă brusc discuția cu una din acele hotărâri imediate: - Ca să se isprăvească, zise, domnul Petrescu va fi concediat. De mult insista să plece. Nu-i convine postul, e prea mie. Vrea să lucreze pe seama lui ca profesor de echitație ... Și leafa pe care o avea domnul Petrescu desigur că îți va fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de femeie cu o singură vorbă. Gu o explozie de plâns sau de tuse Lina spusese: - Măgărița asta e fata mea! și așteptase ca din cumpăna greșelilor reciproce să iasă izbăvire. Să fie iertare și uitare și totul să se isprăvească la primărie și la biserică cu o nuntă la care ei să fie nași. Rim, astfel a lacăt, șovăise, apoi, luîndu-și cel mai măreț ifos, zisese sacadat, deci sarcastic: - Dumneata, madam, ai crezut că trăiești cu proștii! apoi ieșise. Nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
larg că părea scurt aproape, deși destul de mare și în lungime. Un sicriu diform. - Crește mereu, zise Nory sceptic. Apoi pufni înăbușit în mînuși: "Așadar, era conformată anume pentru dublu emploi . . . nu pentru trei". Se uită spre Rim . S-a isprăvit rău!" Sia nu-i inspira nici o compătimire, fie chiar postumă. Grozav de singură, de altfel, acolo, în acea biserică de gală, ursuza de Sia, și fără nici o afecțiune aproape de ea. Deși era în totul decență și reculegere, lipsea tristeța. Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în spațiul lor auzul ca într-un haos prins între munți. Dure, inexorabile, durerile împietrite în marmora acordurilor vocale urcau în legiuni grele, pline de jale, pe suișul lor neisprăvit spre Eternitate. Părea că pasul lor nu se va mai isprăvi niciodată acolo sus, în infinit, pasul lor aci, jos, înfipt în camera convulsionată de un același spasm, în trupul unic al celor ce erau vii acolo în biserică . Corul tăcuse și ecoul lui venea încă. Nory apăsă mâinile pe urechi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ajungea la concluzia că nu e necesar. Porunci întîi șoferului să încetinească; astfel spațiul, pe care treptat îl câștigase, creștea din nou, despărțindu-1 de cortegiu. Ce să fi căutat la cimitir? ... Ce fusese de făcut se făcuse! .. . Cu Sia se isprăvise! Un fel de plumb toipt îi îngreuna încă trupul la gândul Siei. . . Cu Rimii avea să vadă. Ură și amenințare permanentă! . . . Iar cu Ada! ... Și cu Ada avea de văzut! Nu știa bine ce! Era o stare a lui agresivă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai mari decât ne-am putea face noi înșine. Pe genunchii lui Iisus Seara se așterne lin ca o fulguire de albăstrele și toporași. Luminițele cerului se aprind una câtea una, trimițând zâmbete de lumină către pământ. Andrei și-a isprăvit joaca pe afară de câteva clipe și acum se bucură de camera lui primitoare! Pe rafturile dulăpiorului așteaptă cuminți câteva jucării, cărțile de colorat și, mai sus, cartea din care îi citește mama în fiecare seară, „Pe genunchii Lui Iisus”, o
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
face mult bine, cu ajutorul lui Dumnezeu. Plecă în camera ei, îngenunche acolo, își împreună mâinile și spuse cu cuvinte simple de copil: ,,Doamne, îți mulțumesc pentru mâinile mele! Fă-le să facă numai fapte bune! Să aducă numai bucurie!” Când isprăvi scurta rugăciune, își privi mâinile împreunate. Zâmbi, apoi fugi repede la mama ei: - Mami!!! Știi ce mai putem face noi cu mâinile?! Le putem împreuna pentru rugăciune! spuse fetița mândră de noua ei descoprire... De atunci rugăciunea ei a fost
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
jertfe și arderi de tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni și le zisese: Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mîna voastră, va răspunde de viața lui cu a sa." 25. Cînd au isprăvit de adus arderile de tot, Iehu a zis alergătorilor și căpeteniilor: Intrați, și loviți-i: unul să nu iasă." Și i-au lovit cu ascuțișul săbiei. Alergătorii și căpeteniile i-au aruncat acolo și s-au dus pînă la odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
am pus punct, discuțiilor obraznice în care insistați să mă băgați. Proprietarului ce-i spun? Ce știi. Nu ne interesează. Pe noi ne interesează plata muncii prestate și respectarea integrală a înțelegerii de început. Nu! Am zis nu, nu, rămâne. Isprăviți cât mai repede ultimele finisări. Că-n săptămâna viitoare sosește proprietarul să-și ia în primire construcția. După care, s-a urcat la volan, și a plecat. Seara, coechipierii au ținut un sfat. În concluzie: ce facem? În concluzie: terminăm
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ș-am făcut vunzari, se alinta Leonaș legănându-se, cu moțul înflăcărat ca un papagal. - Ai făcut vunzari ?! clipi des bunicul. Și ce-ai vundut ? Drept răspuns, copilul se răsfăță : - Am fost cu Dobalî, cu Hozl, ș-am fumat tobâchi. Isprăvind de traversat ulița, Zeida se opri cu dezaprobare : - Tobâchi ?! Asta de-acuma nu-i bini ! mai bini vii cu Zeida ca să-nveți himiș... Leonaș scoase limba. Dintr-o dată, cei doi bătrâni începură a hărhăti cu spor. Lângă boiangeria lui Simca
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cunoască o persoană civilizată. Ușa sufrageriei s-a deschis, tot pe neașteptate, într-o duminică după-amiază. Fusese poftit la masă un văr al meu, mult mai mare, care studiase medicina veterinară la Roma și era medic la Abator. Când au isprăvit masa, acest taciturn, cu care nu stătusem de vorbă niciodată, mi-a propus să merg cu el. M-a dus într-un bloc situat în apropierea Podului Izvor, unde locuia (era, încă, burlac), a deschis șifonierul și mi-a zis
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bietul băiat avu o ușoară senzație de vomă și ceru să continue lecția, probabil ca să evite un scandal. Domnișoara Julia se sperie și spuse că aveau să continue, dar bucătăreasa se proțăpi acolo și nu se clinti pînă nu se isprăvi lecția. Și nu i-a prins rău de loc, fiindcă a ascultat cu plăcere poezia pe care domnișoara l-a pus pe Julius s-o Învețe ca s-o poată spune de ziua maică-sii. Mai era destul timp pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de făcut decît să găsească chipul cel mai potrivit de a se descotorosi de Vilma, astfel Încît ceilalți să nu protesteze prea mult. Cel puțin asta era părerea lui Juan Lucas, care stătea pe marginea patului său cu baldachin, după ce isprăvise micul dejun. Dacă n-ar fi fost ora zece dimineața, ai fi spus că abia se culcase: nici o cută nu se vedea pe pijamaua lui. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, stătea alături de el; ar fi vrut să găsească o soluție mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucrările erau foarte avansate, În curînd aveau să termine etajul al doilea, Susan asculta explicațiile arhitectului sprijinindu-se de brațul lui Juan Lucas și părea foarte atentă la ce se discută, fiind de-a dreptul Încîntătoare. Iar arhitectul nu mai isprăvea cu explicațiile, ar fi vrut să-și petreacă tot restul vieții stînd acolo și dîndu-le explicații, numai s-o poată vedea cum Își scutură șuvița de păr căzută pe ochi, ori de cîte ori el insista asupra unui amănunt. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se putea Încheia aici, Chinezu era grozav de furios și În urmă cu cîteva clipe strigase „Tacă-ți fleanca, hoașcă bătrînă“ În urma unei doamne care trecuse pe acolo spunîndu-le copiilor că azi era ultima baie, mîine la școală, s-a isprăvit cu joaca. Bineînțeles că pe străin aveau să-l scarmene În orice caz, dar acum uite că le dădea bătaie de cap Carmincha... „Ar trebui să i-o coacem tîrfei ăsteia“. Cam prost-crescut și Chinezu ăsta, o făcuse tîrfă În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și coborîndu-se peste Fiul omului." $2 1. A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo. 2. Și la nuntă au fost chemați și Isus cu ucenicii Lui. 3. Cînd s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: "Nu mai au vin." 4. Isus i-a răspuns: "Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul." 5. Mama lui a zis slugilor: Să faceți orice vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
e sete." 29. Acolo era un vas plin cu oțet. Ostașii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet, și I l-au dus la gură. 30. Cînd a luat Isus oțetul, a zis: "S-a isprăvit!" Apoi Și-a plecat capul, și Și-a dat duhul. 31. De frică să nu rămînă trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare, Iudeii au rugat pe Pilat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
și s-a supărat foarte tare. Și-a bătut joc de Iudei, 2. și a zis înaintea fraților săi și înaintea ostașilor Samariei: "La ce lucrează acești Iudei neputincioși? Oare vor fi lăsați să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viață unor pietre înmormîntate sub mormane de praf și arse de foc?" 3. Tobia, Amonitul, era lîngă el, și a zis: "Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărîma zidul lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]