6,016 matches
-
-am luat măsuri să fie trimiși sa lucreze cei mai buni ingineri și tehnicieni din țară!... Vorbise fără să ridice glasul, însă obrajii i se coloraseră în roșu de mulțumire. Dar eu îți spuneam, își aminti el, de zidarul acela italian... N-ai auzit cumva pe-acolo, prin Italia, de un Marola Giovanni?... Nando zâmbi și clătină din cap. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc, zise el, dar Italia e o țară mare, tovarășe secretar general... Nu, n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de un Marola Giovanni?... Nando zâmbi și clătină din cap. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc, zise el, dar Italia e o țară mare, tovarășe secretar general... Nu, n-am avut ocazia să cunosc nici un Marola Giovanni... De altfel, italienii din nord nu se prea dau în vânt după cei din Mezzogiorno. Nu e, bineînțeles, cazul meu, însă pentru unii torinezi cei din sud sunt niște italieni de mâna a doua, cu care în general au de-a face doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
general... Nu, n-am avut ocazia să cunosc nici un Marola Giovanni... De altfel, italienii din nord nu se prea dau în vânt după cei din Mezzogiorno. Nu e, bineînțeles, cazul meu, însă pentru unii torinezi cei din sud sunt niște italieni de mâna a doua, cu care în general au de-a face doar atunci când se pomenesc cu ei bătându-le în poartă, ca să ceară de lucru... Noi ne dăm toată silința să determinăm o schimbare în bine pentru toți. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Că nu mai putea Gheorghiu-Jeg de Pătrășcanu ăla al lui!... L-au săltat și i-au făcut vânt în doi timpi și trei mișcări... Nici să-și ia rămas bun de la soră-sa n-a mai apucat, nechibzuitul!... Așa-s italienii, conchise Stelian. Pe la Vocea Americii ce se mai aude?... Ticu își goli paharul de vin și se uită lung la fratele său, apoi iar dădu din mână, fără chef: La Vocea Americii zice multe, nene, dar ce folos! Câinii latră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
erau plătite prin contract. Dar Vasile Chelu a refuzat combinația de duminică spunând că el nu dorește să păcătuiască pentru veșnicie în schimbul banilor primiți pentru munca prestată în zi de sărbătoare. Și atunci, a intrat într-o combinație cu niște italieni de la o firmă de transporturi ca să le care ceva mărfuri cu o camionetă de la Aachen la Liége în schimbul unei plăți mai mult decât convenabile, de una sută cincizeci de € pentru nici două ore de rulat pe autostradă dus-întors și trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceea ce ești. Nu lăsa pe ceilalți să stabilească ce trebuie să faci, decide-ți singur soarta! Dar nu te pune pe tine mereu în centrul a toate, nu fi egocentric. Nu da înapoi. Mergi înainte! "Avanti Savoia!" (motto-ul luptătorilor italieni din Risorgimento), scrisese cu mâna sa marele Karl Barth pe biletul care însoțea scrisoarea de recomandare pentru teza mea de doctorat despre Justificare. Pentru tinerele generații de astăzi, anumite decizii alegerea profesiunii și a partenerului sau partenerei, a domiciliului... par
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din Flandra, și de turci, și de corsarii berberi, dar și-a făcut doi dușmani ce aveau să-l urmărească În tot restul zilelor sale. Mă refer la secretarul regelui, stăpânul nostru, Luis de Alquézar, și la sinistrul lui ucigaș italian plătit, spadasinul acela tăcut și primejdios care s-a numit Gualterio Malatesta, atât de obișnuit să omoare pe la spate Încât dacă din Întâmplare o făcea din față, cădea În adânci depresii crezând că-și pierduse Îndemânarea. A fost și anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Surâsul acela era atât de monstruos de simpatic Încât te treceau fiorii. — Nu-i neapărat necesar, răspunse cel cu capul ca o bilă, după ce Îl consultă În tăcere pe celălalt mascat, care Încuviință. Pungile le puteți păstra domniile voastre. Ca primă. Italianul fluieră Încet printre dinți o melodie asemănătoare ciaconei, ceva gen tirurí-ta-ta repetat de două ori, În timp ce Îl privea cu coada ochiului pe căpitan: — Cred că o să-mi placă trebușoara asta. Zâmbetul Îi dispăruse de pe buze ca să se refugieze În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca să fie, decât să te trezești străpuns când ți-e lumea mai dragă. Mascatul trupeș era genul de om zgârcit la vorbă. Mai așteptă puțin În tăcere, ascultând atent cum cel cu capul rotund le explica lui Diego Alatriste și italianului ultimele detalii ale afacerii. De două ori dădu afirmativ din cap, arătându-se de acord cu cele auzite. Apoi se Întoarse pe jumătate și se Îndreptă spre ușă. — Sânge puțin, Îl auziră insistând pentru ultima oară, din prag. Din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe cei doi spadasini prin găurile măștii sale, cu o extremă atenție. În căutătura lui era ceva nou și neliniștitor, de parcă mai rămăsese ceva de spus. Se lăsă atunci o tăcere stigheritoare În Încăperea plină de umbre, iar Alatriste și italianul se observară o clipă cu coada ochiului, Întrebându-se fără cuvinte ce aveau să mai afle. În fața lor, nemișcat, mascatul părea să aștepte ceva sau pe cineva. Răspunsul sosi după alte câteva momente, când un covor ascuns În penumbra Încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca ale unei mortăciuni. Păreau a fi Înghețate ca Însăși moartea. Mascatul cu capul rotund se Întoarse spre călugăr cu o deferență extremă: — Sfinția Voastră a auzit totul? Dominicanul Încuviință cu un gest sec, scurt, nedezlipindu-și ochii de pe Alatriste și italian, de parcă Îi prețăluia. Apoi se Întoarse spre mascat și, ca și cum gestul lui ar fi fost un semnal sau o poruncă, acesta li se adresă din nou celor doi spadasini. — Cavalerul care tocmai a plecat, zise, este demn de tot respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Diego Alatriste, care prefera lucrurile clare. Dominicanul, care ascultase În tăcere și părea a-și pierde răbdarea, Îl Întrerupse ridicându-și una din mâinile-i osoase. — Vrea să spună că cei doi eretici trebuie să moară. — Amândoi? — Amândoi. Lângă Alatriste, italianul fluieră din nou Încet, printre dinți, refrenul acela al lui. Tiruri-ta-ta. Zâmbea, pe jumătate interesat, pe jumătate amuzat. Căpitanul, uimit, se uita la banii de pe masă. Apoi se gândi puțin și sfârși prin a da din umeri. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
uimit, se uita la banii de pe masă. Apoi se gândi puțin și sfârși prin a da din umeri. — E tot aia, zise. Iar pe colegul meu nu pare a-l deranja prea mult schimbarea planurilor. — Chiar Îmi face plăcere, preciză italianul, mereu zâmbitor. — Mai mult, ne ușurează treaba, continuă Alatriste, cumpănind bine lucrurile. Să rănești unul sau doi oameni, noaptea, e mai complicat decât să-i răpui. — Arta simplității, Întări celălalt. Dar acum căpitanul Îl privea țintă pe mascat. — Ceva Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
după o ușoară șovăială. Ar fi bine să precizați câți. — Alte zece piese de patru. Cu cele zece datorate și cu astea cinci, fac douăzeci și cinci de dubloni de fiecare. Plus pungile domnilor Thomas și John Smith. — Mie Îmi convine, zise italianul. Era limpede că totuna Îi erau doi sau douăzeci, răniți, morți, marinați sau În saramură. În ce-l privește, Însă, Alatriste mai reflectă puțin, apoi clătină din cap. Erau prea mulți dubloni În joc, numai pentru a găuri pielea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
săgetau interlocutorul, aroganți. Sunt, zise cu o voce neplăcută, părintele Emilio Bocanegra, președintele Sfântului Tribunal al Inchiziției. La cuvintele acelea, un vânt Înghețat păru să străbată toată Încăperea. Și imediat, pe același ton, călugărul le explică lui Diego Alatriste și italianului, pe scurt și cu mare duritate, că el nu avea nevoie de mască, nici de ascunderea identității, nici de Întâlnirea hoțească cu ei la miez de noapte, pentru că puterea cu care Dumnezeu Îl investise era suficientă pentru nimicirea pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Divină. Dacă refuzați, dacă vă dați deoparte, mânia Domnului se va abate peste voi prin brațul lung, Înspăimântător, al Sfântului Oficiu. Ați fost preveniți. Acestea fiind zise, dominicanul tăcu brusc și nimeni nu mai cuteză să adauge nimic. Până și italianului Îi Înghețase refrenul pe buze, ceea ce spune totul. În Spania de atunci, a te pune rău cu puternica Inchiziție Însemna a Înfrunta o serie de orori care cel mai adesea includeau temniță, tortură, rug și moarte. Până și oamenii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și Coroanei. Zicând acestea, călugărul scoase altă pungă cu douăzeci de monede de aur și o aruncă disprețuitor pe masă. — Vedeți, adăugă, că, spre deosebire de cea terestră, justiția divină plătește anticipat, deși Încasează În rate. Se uita la căpitan și la italian ca pentru a-și Întipări chipurile lor În memorie. Nimeni nu scapă ochilor ei și Dumnezeu știe foarte bine de la cine să ceară datoria. Diego Alatriste schiță un gest de Încuviințare. Era un om curajos de felul lui; totuși gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui; totuși gestul acela Încerca să abată atenția de la fiorul care Îl străbătuse. Lumina felinarului Îi dădea călugărului un aspect diabolic, iar amenințarea din cuvintele lui l-ar fi dat gata și pe cel mai viteaz dintre spadasini. Lângă căpitan, italianul era palid, de astă dată fără tiruri-ta-ta și fără zâmbet. Nici măcar mascatul cu capul rotund nu Îndrăznea să deschidă gura. O mică doamnă Poate și pentru că adevărata patrie a unui om este copilăria sa, În pofida timpului scurs Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
preferate, Înainte de a amuți din nou, cu fața ascunsă de borul amplu al pălăriei trase până pe sprâncene. O altă umbră se mișcă ușor la câțiva pași de locul lui de pândă, sub arcada unei portițe dând În grădina părinților carmeliți. Italianul era probabil la fel de Înțepenit ca el, după mai bine de o jumătate interminabilă de oră de nemișcare. Straniu personaj. Venise la Întâlnire Îmbrăcat de sus până jos În negru, Învăluit În capa-i neagră, cu pălărie neagră, iar chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i placă atât de mult, tiruri-ta-ta, pe când pe un ton calm, rapid și profesional, Își repartizau adversarii. Alatriste avea să se ocupe de cel mai mare din cei doi tineri, englezul cu haine gri și cal pag, În timp ce italianul avea să-i facă seama tânărului În haine maro care călărea pe șarg. Fără focuri de pistol, fiindcă totul trebuia să se desfășoare cu discreția suficientă pentru ca, odată treaba mântuită, ei să scotocească prin bagaje, să găsească documentele și, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din teacă. Zgomotul potcoavelor răsuna chiar la cotitură și o primă umbră enormă, disproporționată, Începu să se proiecteze mișcându-se de-a lungul zidului. Alatriste respiră adânc de cinci-șase ori, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încă unul. Totul era Îndrăcit de aproape pe drumeagul acela atât de strâmt, Încât, dând colțul, umbrele se pomeniră Într-o mare Învălmășeală străbătută de sclipiri de oțele și de ochi speriați de surpriză, și Întretăiată de brusca respirație a italianului când Își alese victima și se năpusti asupra ei. Cei doi călători veneau pe jos: descălecaseră ceva mai Înainte și Își duceau caii de dârlogi. La Început totul păru foarte simplu, dar apoi ochii lui Alatriste săriră de la unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ei. Cei doi călători veneau pe jos: descălecaseră ceva mai Înainte și Își duceau caii de dârlogi. La Început totul păru foarte simplu, dar apoi ochii lui Alatriste săriră de la unul la altul Încercând să-și găsească omul. Colegul lui italian fusese mai rapid sau improvizase mai iute, fiindcă Îl simți repezindu-se ca uliul la cel mai apropiat dintre adversari, fie pentru că Își recunoscuse de Îndată prada, fie că, indiferent la acordul care le stabilea fiecăruia o anumită victimă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nimerise bine, fiindcă Alatriste reuși să vadă un tânăr blond, Îmbrăcat În haine castanii, ținând În mână dârlogii unui cal șarg, scoțând o exclamație de alarmă pe când sărea Într-o parte ca să se ferească, miraculos, de Împunsătura teribilă pe care italianul o repezise Înainte nedându-i timp să ducă mâna la spadă. — Steenie!... Steenie! Părea mai curând un strigăt de prevenire a Însoțitorului său decât unul de ajutor. Alatriste Îl auzi pe tânăr scoțând strigătul acela de două ori pe când trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În primul loc descoperit și să Încheie socoteala. Ceea ce era ca și făcut, fiindcă, deși tânărul lupta curajos și mânuia bine oțelul, era prea focos și se bloca În propriu-i efort. Între timp, Alatriste auzea din spate clinchetul spadelor italianului și celuilalt englez, gâfâitul și imprecațiile lor. Cu coada ochiului le putea vedea mișcarea umbrelor pe zid. Deodată, prin zăngănitul de fiare se auzi un geamăt și căpitanul Întrezări umbra englezului mai tânăr căzând În genunchi. Părea rănit, apărându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]